CIOCOLATA NEAGRA 73%CACAO & ULEI MASLINE 100GR

CIOCOLATA NEAGRA 73%CACAO & ULEI MASLINE 100GR

Ciocolata neagra BIO cu ulei extravirgin de masline Chocolates Sole 100 gminim 73 % cacao.

Incearca acum un gust fin si catifelat obtinut prin adaosul uleiului extravirgin de masline.

Ingrediente: cacao*, zahar brut din trestie*, unt de cacao*, ulei extravirgin de masline (5%), vanilie*.* din culturi certificate biologic.

Poate contine urme de lapte si fructe uscate.

Valori nutritionale/ 100 g:

Valoare energetica: 590 kCal/ 2453 kJ

Proteine: 8,8 g

Carbohidrati: 44,4 gdin care zahar: 23,6 g

Grasimi: 36,0 gdin care acizi grasi saturati: 25,5 g

Fibre alimentare: 5,7 g

Sodiu: 0,01 g

Conditii de depozitare: temperatura nu va depasi 18-20º C, umiditate relativa 65%.

Rolul componentelor:

Arborele de cacao este o plantă originară din America de Sud, cu înălţimea de cca. 8 m, cu frunze simple, întregi, cu flori mici, care apar direct pe trunchi şi ramuri, cu fructe baciforme, mari, cărnoase, colorate în roşu, cu pulpa albă, cu numeroase seminţe.

Cacao a fost cunoscută în locurile de origine de mai bine de 2000 de ani, având un important rol în viaţa economică, rituală şi politică a mayaşilor pre-hispanici şi a continuat să fie astfel multă vreme. Istoria sa a fost mult studiată în site-urile arheologice din zonele centro-americane examinând cultura Maya clasică, în special din perioada dintre anii 500 şi 800 D.Hr., şi unde există o abundenţă de artefacte ceramice care cuprind referiri la cacao prin texte şi picturi ce evocă utilizarea acesteia. Analizele chimice ale reziduurilor de pe fundul vaselor din perioada maya clasică au revelat faptul că planta a constituit un ingredient în mai multe feluri de băuturi şi terciuri şi că era servită în variate tipuri de veselă. Diversele băuturi şi alimente care conţineau cacao sunt descrise în textele hieroglifice centr-americane, cea mai comună fiind o băutură spumoasă consumată de către cuplurile proaspăt căsătorite şi care este descrisă în scene care arată viaţa la curţile regale. În timpul regilor azteci, micile seminţe de cacao au fost utilizate ca şi monede, acestea fiind necesare anumitor tranzacţii. Metoda este încă folosită în unele părţi ale Mexicului de astăzi.

Planta a fost denumită Theobroma de către Linnaeus, cuvântul însemnând „alimentul zeilor”, datorită savorii seminţelor sale. Mexicanii au denumit seminţele pisate „Chocolate”.

În cărţile medicinale din secolele XIX-XX apare utilizată sub formă de ciocolată şi de unt de cacao. Ciocolata, transformată într-o pulbere grosieră şi fiartă în lapte sau lapte şi apă, era mult folosită ca substituent ocazional pentru cafea, sau ca băutură la mese. Era considerată un articol de dietă foarte nutritiv pentru invalizi, persoane în perioada de convalescenţă şi cei cărora nu le plăceau substanţele grase precum persoanele cu dispepsie.

Uleiul sau untul de cacao este o substanţă solidă alb-gălbuie cu aromă uşoară de cacao, cu gust blând şi plăcut, foarte nutritiv. A fost folosit ca şi alternativă la uleiul de cod sau ca articol de dietă în timpul ultimelor zile de sarcină; are excelente proprietăţi emoliente şi a fost folosit, de asemenea, la prepararea supozitoarelor, ovulelor, şi în unguentele preparate pentru piele sensibilă sau aspră, buze crăpate, numeroase cosmetice, pomade şi săpunuri de lux.

Teobromina, un alcaloid conţinut în seminţele de cacao, şi descoperit de către Woskresensky în 1841, este asemănătoare cu cafeina în acţiunea sa, dar efectul său este mai puţin puternic. Acţiunea sa este mai pronunţată asupra musculaturii, a rinichilor şi a inimii, având efect diuretic datorită stimulării epiteliului renal, excitant nervos, dilată vasele sangvine fiind folosită în caz de hipertensiune arterială.

Pudra de cacao se foloseşte, de asemenea, în industria farmaceutică pentru condiţionarea unor specialităţi farmaceutice şi corectarea gustului.

Întrebuinţarea medicinală a produselor de cacao este menţionată şi în medicina ştiinţifică din România în secolului trecut, acestea fiind utilizate mai ales ca tonifiante generale ale organismului şi pentru acţiunea diuretică a teobrominei în hidropizii cardiace, scleroză cardiacă şi scleroză renală; apoi pentru mascarea gustului unor pastile.

În ultimii ani s-a descoperit din ce în ce mai mult capacitatea antioxidantă a seminţelor de cacao datorită conţinutului bogat în polifenoli. Studiile clinice au sugerat efecte benefice ale ciocolatei negre asupra tensiunii arteriale, lipidelor şi inflamaţiilor, propunând un mecanism de acţiune ce include îmbunătăţirea biodisponibilităţii oxidului de azot şi a funcţionării mitocondriilor.

Măslinul este un arbore originar din Siria și zonele de litoral din Turcia, foarte răspândit și în Grecia continentală și în arhipelagul elen. Este considerat „arborele veșnic roditor”, fiind un arbore cu o longevitate extraordină, având o uimitoare putere de regenerare, dând mereu rădăcini și lăstari noi. Are o tulpină înaltă de 10-20m, florile sunt albe iar fructul este o drupă verde la început, apoi roșie și neagră la maturitate. Înflorește în luna mai. O frumoasă legendă care se referă la apariţia măslinului pe pământ este legată de întemeierea oraşului Atena, viitoarea capitală a Greciei. Se păstrează versiunea că Zeus, stăpânul zeilor din Olimp, a hotărât că va dărui noul oraş acelui zeu care va oferi locuitorilor cel mai folositor dar. Disputa pentru posesia oraşului s-a declanşat între Poseidon, zeul mărilor, şi Atena, zeiţa înţelepciunii. Când Poseidon a lovit cu tridentul său în piatră a început să curgă apă sărată, în timp ce Atena a lovit cu suliţa în pământ, unde a răsărit un măslin. Întrucât locuitorii oraşului au preferat fructele de măslin în locul apei sărate, Zeus a decis acordarea drepturilor asupra noului oraş zeiţei Atena, oraşul urmând să poarte numele de Atena. Se spune că în locul unde s-a născut această legendă s-a păstrat un măslin din care s-au răspândit toţi măslinii existenţi pe coastele stâncoase ale Greciei. Ca plantă medicinală, măslinul a fost intens studiat pentru diversele proprietăți terapeutice. Atât frunzele cât și fructele (măsline) au o compoziție bogată și sunt utilizate în diverse patologii. Măslinele sunt foarte bogate in fier, dar și o sursă prețioasă de vitamina E, fibre și cupru. Măslinele au în compoziția lor grăsimi monosaturate, care fac din acestea un aliment prețios în combaterea afecțiunilor cardiace. Vitamina E este un antioxidant puternic astfel încât consumul de măsline sau de ulei de măsline echivalează cu un medicament care combate afecțiunile cardiovasculare și procesele de îmbătrânire celulară ca urmare a acțiunii radicalilor liberi. Datorită fibrelor pe care le conține, măslinele sunt deosebit de prețioase pentru un sistem digestiv sănătos. Despre măsline se mai poate spune ca au un puternic efect antiinflamator, ceea ce le face eficiente în combaterea și ameliorarea simptomelor în astm, afecțiuni reumatismale și artrită. Prin procesare, din măsline se extrage unul din cele mai sănătoase uleiuri vegetale, folosit atât în bucătărie cât și de leac împotriva multor afecțiuni, interne sau externe. Despre uleiul de măsline Homer spunea că este „aurul lichid” al vremii, dovadă că din vechime era cunoscut și apreciat pentru calitățile sale. Frunzele de măslin au acțiune antihipertensivă (ajută la scăderea presiunii sângelui și îmbunătățește funcția aparatului circulator), diuretică, emolientă, nutritivă, laxativă, hipocolesterolemiantă (îmbunătățesc echilibrul găsimilor din sânge), antioxidantă (inhibarea activității oxidazelor), antibacteriană, antivirală, antifungică. Sunt bogate iridoide monoterpene (6-9% oleoropină, ligustrozida, oleozida și esterul său) și fitosteroli (oleostranol, steroleozid).