Chimen 100g Solaris
Se foloseste la condimentarea si aromatizarea diferitelor preparate: supe, ciorbe, sufleuri cu legume, cereale, pizza, paste, salate, sosuri, branzeturi, produse de panificatie si patiserie.
Beneficii:
-Intareste imunitatea si combate raceala, are efecte benefice in bolile de inima, fluidifica secretiile bronsice.
-Are efecte antiinflamatoare, are proprietati carminative, are efecte tonice cerebrale.
-Contine ulei volatil carvon, minerale: calciu, fosfor, sodiu, potasiu, fier; vitamine: A, B, C; fitoestrogeni.
-In Germania, unde chimenul este un condiment foarte popular, exista obiceiul ca mirii, la nunta, sa poarte la ei seminte de chimen, pentru a-si arata fidelitatea unul fata de celalalt.
Administrare:
Se foloseste la condimentarea si aromatizarea diferitelor preparate: supe, ciorbe, sufleuri cu legume, cereale, pizza, paste, salate, sosuri, branzeturi, produse de panificatie si patiserie. Se poate consuma si sub forma de pulbere, macerat la rece sau ceai (infuzie: 1/2 lingurita de seminte la 200ml apa fierbinte, 2-3 cani/zi) Pentru un plus de savoare in viata culinara, incercati sa folositi si chimen in marinatele pe baza de lamaie pentru pui, curcan, porc si miel. La fel puteti adauga chimen la chili, fripturi condimentate, marinate pentru gratar si diverse sosuri. Incingeti chimenul cu usturoi in ulei de masline, turnati-l peste legume sau cartofi copti.
Rolul componentelor:
Nativ în Europa, cultivat îndeosebi ca plantă aromatică, prezintă aspect ierbos, tulpină fistuloasă ajungând până la 1 m, cu frunzele bazale de multe ori penate, cele superioare cu lobi liniari. Inflorescenţele, umbele situate la capetele ramurilor, purtând flori alburii sau roşietice; fructele, achene de 3-7 mm lungime de culoare cenuşie-brună, cu 5 coaste dstincte, mai deschise la culoare. Recoltarea fructelor se face de la mijlocul lui iunie până la mijlocul lui iulie.
Foarte utilizat încă din antichitate de arabi, menţionat în scrierile vechi de Dioscorides şi de Plinius. Denumirea derivă din latinescul carui, arabicul al-karāwiyā, şi probabil din grecescul karon.
Prescris de Dioscorides pentru fetele „palide la faţă”, chimenul are o lungă istorie de utilizate ca şi carminativ, recomandarea sa pentru probleme digestive apărând în consemnările antice egiptene, iar în Europa cel târziu din Evul Mediu, când a devenit foarte popular.
Conform vechilor superstiţii, chimenul ferea de furt orice obiect îl conţinea, iar la unele popoare se folosea în poţiuni de dragoste, pentru a reţine pe iubitul nestatornic.
Pe lângă binecunoscuta lui utilizare ca şi condiment şi aromatizant în domeniul culinar, chimenul este util ca digestiv, în caz de balonare şi pentru stimularea apetitului, având efect stomahic, carminativ, colagog; mai are efect emenagog şi expectorant; se administrează alături de laxative/purgative pentru a preveni colicile. Uleiul este de asemenea util în sindromul colonului iritabil.
Uleiul volatil a arătat activitate fungicidă.
În medicina populară mai este folosit ca galactogog, iar uleiul esenţial se utilizează în produse pentru spălături de gură şi gargară, frecţii pentru piele.
Uleiul extras din fructe se foloseşte ca ingredient în lichioruri, brânzeturi, pâine.
Responsabil pentru efectele chimenului este ulei volatil (3-7%) conţinând carvonă, limonen şi alte termene; fructele mai conţin ulei gras, proteine şi flavonoide.
Îndelunga sa utilizare în afecţiuni digestive i-a dovedit eficienţa, iar numeroase studii ştiinţifice au arătat utilitatea chimenului în combinaţii cu alte plante în dispepsie.
