Ceai Rozmarin Frunze 50g AdNatura

Ceai Rozmarin Frunze 50g AdNatura

Proprietăţi antioxidante.
Suport pentru funcţionarea normală a ficatului şi bilei.

Beneficii:
-Principii active - Ulei volatil in care predomina camfenul, borneolul si camforul, acid rosmarinic, flavone, triterpene, saponine, tanin, vitamina C.
-Acţiune - Tonic-amar, coleretic, colagog, antiseptic, diuretic, antireumatismal, adaptogen, tonic nervos, carminativ (reduce gazele intestinale), stimulent puternic al circulaţiei sanguine, cicatrizant, aromatic.
-Intern: colici abdominale, dispepsii, balonari si afectiuni gastro-intestinale, indigestie,  anorexie, afectiuni hepatice si renale, reumatism, astenie, surmenaj fizic si intelectual, tonifierea organismului.
-Extern: reumatism, entorse, umflături articulare, reconfortarea organismului.

Compozitie:
-Frunzele plantei de rozmarin - Rosmarinus Officinalis L.

Administrare:
Intern: infuzie-peste  o lingurita cu plantă se toarna 250 ml apă clocotita. Vasul se acopera si se lasa in repaos 10-15 minute, dupa care se strecoara. Se beau 2-3  cani cu ceai pe zi, inainte de mesele principale.
Extern: se prepara decoct din o lingura cu planta la 250 ml apa. Se fierbe 2-3 minute. Vasul se acopera si se lasa in repaos 10-15 minute, dupa care se strecoara. Se pun comprese cu decoct peste zonele afectate.

Contraindicaţii
Nu se recomanda femeilor insarcinate. Intern, în cantităţi mari (peste 15 grame pe zi) rozmarinul este toxic, producând gastroenterite şi nefrite.
Acest produs este un supliment alimentar.
Suplimentele alimentare nu înlocuiesc o dietă variată şi echilibrată.
A nu se lãsa la îndemâna si la vederea copiilor mici.
A nu se depăşi doza zilnică recomandată.

Rolul componentelor:

Rozmarinul este un arbust care creşte în toată Europa, dar s-a adaptat mai bine zonelor litoralului mediteranean. Aceasta se vede şi în numele său care provine din două cuvinte latine: ros+marinus care înseamnă roua mării. Practica arderii de crenguţe de rozmarin pentru purificarea aerului în spitalele din Franţa s-a menţinut până în secolul XX.
Frunzele conţin ulei esenţial (1-2%) în care componenţii principali sunt camfenul, borneolul camforul, acidul rosmarinic, şi mai conţine flavone, taninuri, principii amare.

Medicina românească din secolului XX constata pentru uleiul esenţial de rozmarin o puternică acţiune stimulentă, o sporire a diurezei în doze mici, şi o stimulare a reflexelor, iar în doze mari atenuarea reflexelor. Se mai observa o sporire a activităţii intestinale. În bolile de ficat medicii vremii au obţinut cu ceaiul din plantă rezultate bune în bolile de ficat, observându-se şi o oarecare stimulare a diurezei, o stimulare a circulaţiei sangvine cu ridicarea presiunii şi redresarea pulsului. În plus, au mai observat o tonifiere a cordului, o cedare a hidropiziilor şi o diureză fără lezarea epiteliului renal prin iritare. Ceaiul de rozmarin era şi mai este utilizat ca tratament naturist în bolile de stomac şi intestine, în special asociat cu feniculul.
Medicina populară românească foloseşte rozmarinul ca remediu natural în toate aceste afecţiuni, şi pentru stimularea apetitului, boli de inimă, reumatism, dureri de cap, şi extern pentru vindecarea rănilor şi diverselor erupţii ale pielii, chelie.
Este utilizat în produsele naturiste ca tonic amar, coleretic, aromatic, condiment, fiind indicat în afecţiuni gastro-intestinale, hepatice, reumatism. Se mai indică utilizarea uleiului volatil în băile tonice, creme pentru frecţii în reumatism precum şi vinuri tonice cu rozmarin.
Sunt studii care susţin şi un efect antioxidant al compuşilor polifenolici ai rozmarinului, şi potenţiale efecte de prevenire şi tratare a astmului bronşic.