CEAI ROZMARIN 25DZ - Hofigal

ROZMARIN 25DZ - Hofigal

Continutul bogat in substante bioactive confera ceaiului de rozmarin multiple proprietati: tonic-amare, colagog-coleretice, hepatoprotectoare; vasoprotectoare a circulatiei periferice (arteriolara si capilara); diuretice, antioxidante.

Beneficii:

-Protejeaza circulatia periferica prin ameliorarea si optimizarea microcirculatiei;
-Intervine favorabil in stari astenice si de slabiciune la persoane varstnice cu tulburari circulatorii si de memorie, la tineri cu debilitate fizica si in stari de oboseala;
-Ca tonifiant si reconfortant are efect benefic in efortul intelectual si fizic prelungit, determinand o stare generala de bine.

Compozitie:

Pulbere din frunze de Rozmarin (Rosmarinus officinalis) – 1,0 g.
Rozmarinul contine uleiuri volatile (predomina camfen, borneol), acid rozmarinic, flavonozide, triterpene, saponine, taninuri, vitamina C.

Administrare:

Ceaiul de rozmarin se prepara din 2 plicuri x 1,0 g la 250 ml apa fierbinte, prin infuzare timp de 10-15 minute.
Infuzia se consuma neindulcita, calduta de 2-3 ori pe zi sau ori de cate ori este necesar; nu se administreaza seara deoarece poate provoca tulburari de somn.

Atentionari:

Produsul este un supliment alimentar si nu trebuie sa inlocuiasca o dieta variata si echilibrata si un stil de viata sanatos. In sarcina si perioada de alaptare, la persoane cu tensiune arteriala crescuta este necesara recomandarea specialistului.

Rolul componentelor:
Rozmarinul este un arbust care creşte în toată Europa, dar s-a adaptat mai bine zonelor litoralului mediteranean. Aceasta se vede şi în numele său care provine din două cuvinte latine: ros+marinus care înseamnă roua mării. Practica arderii de crenguţe de rozmarin pentru purificarea aerului în spitalele din Franţa s-a menţinut până în secolul XX.
Frunzele conţin ulei esenţial (1-2%) în care componenţii principali sunt camfenul, borneolul camforul, acidul rosmarinic, şi mai conţine flavone, taninuri, principii amare.
Medicina românească din secolului XX constata pentru uleiul esenţial de rozmarin o puternică acţiune stimulentă, o sporire a diurezei în doze mici, şi o stimulare a reflexelor, iar în doze mari atenuarea reflexelor. Se mai observa o sporire a activităţii intestinale. În bolile de ficat medicii vremii au obţinut cu ceaiul din plantă rezultate bune în bolile de ficat, observându-se şi o oarecare stimulare a diurezei, o stimulare a circulaţiei sangvine cu ridicarea presiunii şi redresarea pulsului. În plus, au mai observat o tonifiere a cordului, o cedare a hidropiziilor şi o diureză fără lezarea epiteliului renal prin iritare. Ceaiul de rozmarin era şi mai este utilizat ca tratament naturist în bolile de stomac şi intestine, în special asociat cu feniculul.
Medicina populară românească foloseşte rozmarinul ca remediu natural în toate aceste afecţiuni, şi pentru stimularea apetitului, boli de inimă, reumatism, dureri de cap, şi extern pentru vindecarea rănilor şi diverselor erupţii ale pielii, chelie.
Este utilizat în produsele naturiste ca tonic amar, coleretic, aromatic, condiment, fiind indicat în afecţiuni gastro-intestinale, hepatice, reumatism. Se mai indică utilizarea uleiului volatil în băile tonice, creme pentru frecţii în reumatism precum şi vinuri tonice cu rozmarin.
Sunt studii care susţin şi un efect antioxidant al compuşilor polifenolici ai rozmarinului, şi potenţiale efecte de prevenire şi tratare a astmului bronşic.