CEAI RENAL-PLANT 150GR Dorel Plant

CEAI RENAL-PLANT 150GR Dorel Plant

Rinichi sănătoși.

Ingrediente: Cozi de cireşe (Prunus cerasus); Coada calului (Equisetum arvense); Splinuţă (Solidago virgaurea); Pedicuţă (Lycopodium clavatum); Coada şoricelului (Achillea millefolium); Mătase de porumb (Zea mays); Troscot (Polygonum aviculare); Turită-mare (Agrimonia eupatoria); Frunze de Mesteacăn (Betula verrucosa); Drăgaică (Galium molugo); Creţuşcă (Filipendula ulmaria); Fructe de Ienupăr (Juniperus communis); Rădăcini de Osul iepurelui (Ononis spinosa); Trei-fraţi-pătaţi (Viola tricolor)

Contribuie la: Dezinfectarea căilor urinare, stimulează funcţiile rinichilor.

Mod de preparare și administrare: Se face o infuzie din 2 linguri de amestec de plante şi 1000 ml de apă, când apa dă în clocot, se pun plantele şi se opreşte din fiert. Se lasă acoperit 15-20 minute, apoi se strecoară. Se beau 4 căni pe zi, cu 30 minute înainte de masă. Pentru un efect mai bun, la fiecare cană de ceai, puneţi o lingură tinctură de Ienupăr.

Precauții și contraindicații: Nu sunt contraindicaţii.

Atenționări speciale: A nu se administra concomitent cu medicamente puternic diuretice (Furosenid, etc.)

Ambalaj: 150 g

Rolul componentelor:

Cireşul este un arbore bine cunoscut din familia Rosaceae, ce creşte până la 20 m înălţime, cu coroana conică, scoarţa exfoliindu-se în fâşii circulare; frunzele mari, de 8-15 cm lungime, alterne, limbul alungit până la obovat, grosier-serate pe margine, pubescente pe faţa inferioară de-a lungul nervurilor, peţiolii prezintă 2-3 glande nectarifere roşietice; florile albe, au 2,5 cm diametru, înfloresc în aprilie-mai; fructul – cireaşa – drupă sferică, cu diametrul până la 2 cm, de culoare roşie sau gălbuie.

Bine cunoscutele cireşe au încântat papilele gustative ale oamenilor de secole. Prin culoarea rubinie şi gustul lor aromat şi-au câştigat un loc important pe mesele cuceritorilor romani, cetăţenilor greci şi a nobilimii chineze. Au fost duse în America cu vasele primilor colonişti în anii 1600.

Ca tratament naturist se utilizează materialul vegetal Cerasorum stipites, reprezentând pedunculii (codiţele) de la fructele de cireş şi/sau vişin, recoltate la coacerea completă a fructelor, în mai-iunie.

Codiţele de cireşe le găsim pomenite în cărţile de medicină şi farmacie din Germania anilor 1800. În medicina germană a secolului XIX codiţele de cireşe erau recomandate pentru catar în general, mai puţin ca diuretice şi calmante, şi pentru amenoree, Menstruatio suppressa.

Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX atribuia codiţelor de cireşe o acţiune diuretică din cele mai pronunţate; sub formă de ceai se recomanda şi atunci ca remediu natural în afecţiunile catarale ale tractului urinar, hidropizii, etc., fiind considerat de către medici un diuretic quasi oficinal.

În prezent se cunoaşte că Cerasorum stipites conţin taninuri, flavone, proantociani, săruri de potasiu fiind utilizate pentru proprietăţile lor diuretice, astringente, antidiareice, antilitiazice dar şi pentru efectul antiinflamator renal, în tratamentul natural al cistitelor, pielitelor, pielonefritelor şi a catarului vezical.

Într-un studiu clinic, codiţele de cireşe au dovedit efectul diuretic asupra pacienţilor, cu creşterea eliminării de sodiu şi clor.

Fructele de cireş sau vişin, bogate în vitamine şi acizi organici, se folosesc în alimentaţie, în stare proaspată sau prelucrată (dulceţuri, compot, vişinată, lichioruri); seminţele sunt folosite în industria chimică; lemnul se foloseşte în industria mobilei.

În produsele naturiste, în prezent, regăsim codiţele de cireşe în ceaiurile diuretice recomandate pentru afecţiuni urinare, şi de asemenea pentru reumatism şi gută.

Coada calului „se recomandă des [...] în: cistită [...], nisip în urină, litiază, urinare dureroasă, enuresis, nefrită şi albuminurie, [...] hipofuncţionarea rinichilor, hemoragii renale şi la iritaţii ale vezicii, cu urinare cu greutate la femei, [...]. În cazul reumatismului la vârstnici este recomandat ca fiind foarte eficace în cură de durată.”

Gerhard Madaus, Lehrbuch der Biologischen Heilmittel, 1938.

Coada calului (Equisetum arvense) este o plantă erbacee din flora spontană, perenă, fără flori, care se înmulţeşte prin spori, precum ciupercile, muşchii şi ferigile.

Este o plantă de leac cunoscută şi folosită în Europa din timpuri imemoriale. Marii medici şi învăţaţi ai Antichităţii, Galen, Dioscoride şi Plinius, o menţionează în tratatele lor, chiar cu denumirea de Coada-calului, recomandând-o, cu precădere, în bolile de plămâni şi de rinichi.

Coada-calului a fost privită mult timp ca o plantă excelentă pentru detoxifiere, fiind folosită în cazul artritelor sau al bolilor cutanate despre ale căror simptome se credea că sunt potențate de prezența toxinelor în organism. Pe cale externă, pulberea de coada-calului era utilizată, direct pe răni, pentru oprirea sângerării și refacerea mai rapidă a țesutului lezat.

Conţine în cea mai mare parte minerale, peste 15% acid silici şi silicaţi, respectiv sărurile sale solubile în apă, sărurile de K, Al, S, Mg etc şi flavonoide, fapt pentru care este recunoscută pentru acţiunea sa diuretică. Mai multe studii de laborator si clinice au arătat că administrarea de coada calului are ca efect eliminarea accelerată a apei din ţesuturi.

Saponozidele şi acizii polifenolcarboxilici conţinuţi fac această plantă ca fiind folositoare pentru tratarea unei game variate de afecțiuni precum infecțiile genito-urinare, bolile renale, problemele prostatei, obezitatea, artrita, ulcerele hemoragice și tuberculoza. Siliciul conținut se pare că tonifică țesutul conjunctiv – din tendoane, ligamente, cartilagii și os – ceea ce poate explica utilizarea ei în afecțiunile reumatice. Este prescrisă pentru combaterea celulitei, constituie o sursă de minerale pentru persoanele predispuse la fracturi osoase și este folosită pentru tratarea tetaniei.

Studii recente arată că în corpul uman cantitatea de siliciu scade odată cu vârsta, fenomen care are o contribuţie decisivă la ceea ce numim îmbătrânirea organismului. Practic, pe măsură ce scade procentul de siliciu organic din corpul nostru, apar fenomene cum ar fi rigidizarea şi sclerozarea vaselor de sânge, mai ales a arterelor, pierderea elasticitătii pielii şi a celorlalte ţesuturi, scăderea densităţii osoase, prolapsurile etc. Coada-calului este planta care conţine cea mai mare cantitate de siliciu organic asimilabil. În Statele Unite ale Americii se găsește frecvent și în diferite suplimente nutriționale, sub formă de extracte fluide sau în capsule, pentru aportul în săruri minerale.

Atentionari:

Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la această plantă.

La dozele recomandate nu se cunosc contraindicaţii.