CEAI FRUCTE MERE COAPTE ECO 18dz SONNENTOR

CEAI FRUCTE MERE COAPTE ECO 18dz SONNENTOR

Ceaiul Bio de fructe cu mere coapte reprezinta un amestec cu nota de mere zemoase si gust mangaietor de scortisoara si vaniliece rasfata  simturile. O realitate - ceaiul este o bautura foarte sanatoasa deoarece este naturala si contine, in functie de varietate, elemente foarte valoroase (minerale, vitamine). Toate ceaiurile noastre provin din culturi ecologice, certificate, si sunt de o calitate superioara. Oferim o selectie vasta de ceaiuri ecologice pentru gustul fiecaruia.

Mod de utilizare: Pentru o cana de ceai, turnati apa fierbinte peste o lingurita de ceai.

Timp infuzare: max. 10 minute, temperatura apei: 70-80°C.

Ingrediente:

• 30% Bucatele de mar Ecologic,
• Macese Ecologice,
• Coaja de lamaie Ecologica,
• Bucatele de lamai Ecologice,
• Bucatele de portocale Ecologice,
• Scortisoara Cassia Ecologica,
• Coaja de portocale Ecologica,
• Ienibahar Ecologic,
• Lemn dulce Ecologic,
• Cuisoare Ecologice,
• Vanilie Ecologica,
• Anason stelat Ecologic.

Forma de prezentare: 18 plicuri.

100% Bio Ecologic

Ambalat manual

Ambalaj compostabil

Rolul componentelor:

Plantă indigenă în Europa, măceşul este un arbust ghimpos, de 2-3 m, cu ramuri arcuite, frunze penat-compuse cu marginile dinţate. Florile sunt mari, cu sepalele răsfrânte şi cu petalele roz. Fructul, măceaşa, este un fruct fals (se dezvoltă din caliciu), roşu, lunguieţ, închizând în interiorul său adevăratele fructe (achene), cu aspect de seminţe păroase.

Medicii antichităţii – Dioscorides, Plinius, Teophrastus, Hippocrates au încadrat măceşul în tezaurul lor medical.

Deja pe vremea lui Hippocrates era cunoscută ca un agent antiinflamator.

După Matthiolus (1626), măceşele se administrau în gonoree şi dizenterie. Cu miere se utilizau ca antihelmintice, împotriva calculilor urinari şi a dificultăţilor apărute la, urinare cauzate de aceştia.

Fructele de măceş au devenit oficiale în Farmacopeea Britanică în 1885. În cel de-al doilea război mondial Anglia a ajuns în imposibilitatea de a mai importa citrice, astfel guvernul englez a încurajat culegerea şi folosirea măceşelor ca sursă de vitamina C.

Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX aprecia în deosebi la măceşe bogăţia în vitamina C. Ceaiului de fructe de măceş i se mai atribuia un efect purgativ şi de combatere a stărilor catarale uşoare ale intestinului; extractul fluid de măceşe era indicat pentru combaterea pietrelor la rinichi şi vezicula fierei. Se considera că ceaiul de măceşe înlesneşte digestia, potoleşte setea şi produce diureză; iar acţiunea diuretică are marele avantaj că, chiar la o lungă întrebuinţare nu produce nici o iritare pe rinichi sau pe băşică, ceea ce-l face foarte indicat în bolile căilor urinare şi de rinichi.

Măceşele conţin foarte puţin ulei volatil, caroten, pectine, dextroză, acid citric şi acid malic şi taninuri; „seminţele” conţin urme de vanilină. Nu în ultimul rând, măceşele sunt bogate în vitamina C. Unele experimente au arătat că extracele din pulpă au efect bactericid asupra E. Coli.

Cercetările au demonstrat că mulţi compuşi din extractele de măceşe au proprietăţi antioxidante şi antiinflamatoare.