CEAI FRUCTE MACESE & HIBISCUS ECO 18dz SONNENTOR

CEAI FRUCTE MACESE & HIBISCUS ECO 18dz SONNENTOR

Ceaiul Bio Fructe Macese – Hibiscus este o combinatie clasica de ceai de fructe, cu un gust acrisor, revigorant.Un ceai rosu fructat. Acest clasic printre ceaiurile de fructe are o aciditate intensa si o aroma usoara, fructata de hibiscus. Culoarea rosu inchis il face un ceai potrivit in mod deosebit pentru strudel si produse de patiserie si se potriveste bine cu mancarurile de vanat. 

Macesul face parte din categoria plantelor-panaceu. Poate fi folosit cu succes si in combaterea alcoolismului si tabagismului. De asemenea, este un bun remediu in diferite boli - avitaminoze, enterocolite, calculoza renala, viroze respiratorii, tulburari de circulatie periferica. Fructul de maces este foarte bogat in vitamina C.

Tratamentul cu ceai de maces a dat rezultate impresionante in cazul avitaminozelor, in eliminarea viermilor intestinali, dar si in combaterea circulatiei periferice proaste. De aceea varstnicii nu ar trebui sa renunte nicio clipa la cura cu macese. In anotimpul friguros, ceaiul de macese calmeaza tusea si revigoreaza orice organism vlaguit de febra.

Cunoscut si sub denumirea de trandafir chinezesc sau trandafir japonez, Hibiscus este o planta lemnoasa (un arbust), inalta de 1,5m – 2 m, care provine din Orientul indepartat – China,Japonia, India.

Mod de utilizare: Pentru o cana de ceai, turnati apa fierbinte peste un pliculet de ceai.

Timp infuzare: max. 10 minute, temperatura apei: 100°C.

Compozitie:

• 50% Macese Ecologice,
• 50% Hibiscus Ecologic.

Forma de prezentare: 18 plicuri.

100% Bio Ecologic

Ambalat manual

Ambalaj compostabil

Rolul componentelor:

Plantă indigenă în Europa, măceşul este un arbust ghimpos, de 2-3 m, cu ramuri arcuite, frunze penat-compuse cu marginile dinţate. Florile sunt mari, cu sepalele răsfrânte şi cu petalele roz. Fructul, măceaşa, este un fruct fals (se dezvoltă din caliciu), roşu, lunguieţ, închizând în interiorul său adevăratele fructe (achene), cu aspect de seminţe păroase.

Medicii antichităţii – Dioscorides, Plinius, Teophrastus, Hippocrates au încadrat măceşul în tezaurul lor medical.

Deja pe vremea lui Hippocrates era cunoscută ca un agent antiinflamator.

După Matthiolus (1626), măceşele se administrau în gonoree şi dizenterie. Cu miere se utilizau ca antihelmintice, împotriva calculilor urinari şi a dificultăţilor apărute la, urinare cauzate de aceştia.

Fructele de măceş au devenit oficiale în Farmacopeea Britanică în 1885. În cel de-al doilea război mondial Anglia a ajuns în imposibilitatea de a mai importa citrice, astfel guvernul englez a încurajat culegerea şi folosirea măceşelor ca sursă de vitamina C.

Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX aprecia în deosebi la măceşe bogăţia în vitamina C. Ceaiului de fructe de măceş i se mai atribuia un efect purgativ şi de combatere a stărilor catarale uşoare ale intestinului; extractul fluid de măceşe era indicat pentru combaterea pietrelor la rinichi şi vezicula fierei. Se considera că ceaiul de măceşe înlesneşte digestia, potoleşte setea şi produce diureză; iar acţiunea diuretică are marele avantaj că, chiar la o lungă întrebuinţare nu produce nici o iritare pe rinichi sau pe băşică, ceea ce-l face foarte indicat în bolile căilor urinare şi de rinichi.

Măceşele conţin foarte puţin ulei volatil, caroten, pectine, dextroză, acid citric şi acid malic şi taninuri; „seminţele” conţin urme de vanilină. Nu în ultimul rând, măceşele sunt bogate în vitamina C. Unele experimente au arătat că extracele din pulpă au efect bactericid asupra E. Coli.

Cercetările au demonstrat că mulţi compuşi din extractele de măceşe au proprietăţi antioxidante şi antiinflamatoare.