Ceai de Slabit cu Lamaie BioVit 20 plicuri

Ceaiul de slabit contribuie la reducerea si mentinerea greutatii corporale, avand actiune complexa asupra organismului.

Beneficii:
-reducerea greutatii corporale;
-indicat in curele de slabire

Administrare:
Un pliculet la o ceasca de apa fierbinte, dupa care se lasa la infuzat 5 minute.
Se bea neindulcit de 3 ori/ zi dupa mesele principale la interval de 1-2 ore.

Compozitie:
mere,
hibiscus,
frunza de senna,
macese,
soc,
coaja de lamaie,
acid citric.

Prezentare:
20 plicuri cu snur - 1,5 g

Rolul componentelor:
Hibiscusul este o planta care face parte din familia Malvaceae, din care mai fac parte arborele de cacao si bumbacul. Numele sub care este cunoscuta aceasta floare este derivat din limba greaca si inseamna "nalba mare". In prezent exista peste 200 de pecii ale acestei plante, renumite pentru florile lor mari. Floarea de hibiscus este originara din nodul Africii si sud-estul Asiei.
Hibiscusul este cultivat in regiunile tropicale si subtropicale, in special in Sudan, Egipt, Thailanda, Mexic si China. Poate creste pana la 4,5 m inaltime, sub forma de copac sau de tufa, dar cresterea poate fi controlata si redusa la inaltimea dorita. Datorita continutului ridicat de vitamina C si antocianozide, in Malaezia, se foloseste sucul proaspat obtinut din caliculele plantei. In medicina ayurvedica radacinile sunt utilizate pentru vindecarea tusei si ca tratament naturist impotriva caderii parului sau a albirii acestuia.
Florile mari, care de obicei sunt rosii, cu un singur rand de petale sau cu mai multe, au făcut ca planta sa poarte si numele de "trandafir". Hibrizii pot avea flori uriase, uneori cu diametrul pana la 25 cm. Culorile florilor la hibrizi variaza de la rosu pana la galben si oranj si de asemenea exista diverse combinatii de nuante.
Chiar daca florile dureaza doar o zi (uneori doua zile), Hibiscusul face multe flori, mai ales daca mediul ii prieste. Totusi, toamna si iarna, cand lumina scade, isi reduce productia de flori, insa din februarie, incepe cu forte proaspete un nou sezon de crestere/inflorire.
Planta de Hibiscus este foarte apreciata in intreaga lume, recent si in tara noastra deoarece din florile acestei specii se prepara infuzii, decocturi si bauturi cu proprietati calmante si reconfortante, care combat efectele stresului. De asemenea, datorita coloritului sau intens, floarea de hibiscus poate fi folosita cu succes si in realizarea unor decoruri, atat pentru casa, cat si pentru gradina.
Ceaiul de hibiscus este delicios, cu o culoare rosie accentuata, fiind consumat cu regularitate in tari precum Egipt, Jamaica, Thailanda, Mexic, Sudan, India si Insulele din Oceanul Pacific. Gustul sau este placut, acrisor, cu o savoare unica si poate fi indulcit cu miere sau cu zahar. Cercetarile au demonstrat beneficiile importante pentru sanatate ale ceaiului, pe care civilizatiile antice le-au descoperit si utilizat aproape instinctiv.
Ceaiul de hibiscus este recunoscut pentru gustul sau acru, fiind asociat deseori cu ceaiul de merisor. Astazi, ceaiul de hibiscus este disponibil in diverse variante, si poate fi consumat atat cald, cat si sub forma de ceai rece.
Reduce colesterolul  - Hibiscusul este o planta ce se gaseste in multe amestecuri de ceaiuri, deoarece are multe proprietati calmante si benefice organismului uman. Ceaiul acrisor de hibiscus reduce considerabil colesterolul total si colesterolul rau (LDL) din sange, crescand, totodata, nivelul de HDL, colesterol bun la pacientii cu tulburari metabolice, cum ar fi pacientii cu diabet. Datorita proprietatilor sale antioxidante, hibiscusul poate proteja inima de boli deoarece lupta impotriva colesterolului crescut si previne distrugerea vaselor de sange. Ceaiul de hibiscus este numai bun pentru persoanele care sufera de diabet conform unorcercetatori; acestia au demonstrat ca efectele hipoglicemice si hipolipidemice ale ceaiului contribuie la modul in care este controlata aceasta boala.
Combate simptomele racelii - In cazul in care ai probleme cu sistemul imunitar, ceaiul de hibicus poate imbunatati functiile de autoprotectie ale organismului datorita continutului bogat in acid ascorbic cunoscut si sub denumirea de vitamina C. Aceasta este vitamina care stimuleaza activitatea sistemului tau imunitar, protejandu-te astfel de boli precum raceala. De asemenea, proprietatile antiinflamatoare si antibacteriene ale ceaiului lupta impotriva anumitor infectii.
Imbunatateste digestia - Multi oameni beau ceai de hibiscus pentru a-si imbunatati digestia. Din moment ce are proprietati diuretice, acesta este, de asemenea, utilizat pentru a trata constipatia, lucru ce va ajuta sa pierdeti in greutate, sa va imbunatatiti starea de sanatate a sistemului gastro-intestinal si sa evitati cancerul colorectal.
Scade tensiunea arteriala - Persoanele care sufera de anumite boli cardiovasculare pot folosi ceaiul de hibiscus pentru a evita presiunea arteriala ridicata. Aceasta planta este benefica pentru lupta impotriva infarctului si a anevrismelor arterelor intrucat la baza aparitiei acestora poate sta chiar hipertensiunea care poate fi combatuta de catre consumul de ceai. Proprietatile antiiflamatoare ale hibiscusului sunt cele care pot reduce tensiunea ateriala in cazul in care ceaiul este consumat zilnic timp de cateva saptamani.
Combate anxietatea - Flavonoidele din compozitia hibiscului au rolul de a imbunatati starea psihica, ajutand la prevenirea depresiei si a anxietatii. Ele stimuleaza eliberarea de endorfine; acestea sunt produse de catre anumite celule din sistemul nervos central si sunt responsabile pentru senzatia de fericire pe care o simti. Acest ceai are si un efect calmant intrucat incurajeaza relaxarea mintii in momentele tensionate.
Lupta impotriva cancerului - Hibiscusul contine acid protocatehic, substanta care pe langa actiunea sa antimicrobiana are proprietati antioxidante. Un studiu sustinut in Taiwan a aratat ca aceasta planta poate incetini procesul prin care apar celulele canceroase; acesta este rezultatul faptului ca hibiscusul poate declansa degradarea celulelor care prezinta o amenintare pentru organism.
 Intareste sistemul imunitar – Datorita continutului ridicat de vitamina C, ceaiul de hibiscus are un rol important in intarirea sistemului imunitar.
​Are grija de ficat  -  Tratarea bolilor aparute la ficat nu este tocmai usoara, insa incluzand in meniul tau anumite alimente poti ajuta organismul sa lupte impotriva degradarii organului. Antioxidantii continuti de hibiscus permite ficatului sa filtreze eficient substantele nocive, contribuind in timp la detoxifierea organismului de care este nevoie pentru a avea un ficat sanatos.
In ciuda multiplelor beneficii pentru sanatate ale acestui ceai, el este totusi contraindicat femeilor insarcinate. Specialistii din domeniul sanatatii considera ca ceaiul de hibiscus poate stimula aparitia menstruatiei si astfel sa conduca la un avort spontan. Si femeile care alapteaza nu ar trebui sa consume acest ceai fara avizul medicului. Consumat excesiv are efect de reducere a fertilitatii.
Dacă bei ceai de hibiscus o perioada lunga de timp, exista riscul ca nivelul estrogenului sa scada simtitor. Asadar, este indicat sa eviti consumul acestui ceai daca iei pilule contraceptive sau in cazul in care vrei sa ramai insarcinata. Nici persoanele care au tensiunea arteriala mica nu ar trebui sa consume acest tip de ceai. De asemenea, se recomanda prudenta cand se prepara, pentru ca o cantitate mare de hibiscus poate produce efecte halucinogene. Ceaiul de hibiscus poate fi gasit ca atare sau in componenta ceaiurilor din fructe de padure carora le imprumuta din gustul sau specific-acrisor si mirosul placut, parfumat.

Senna este un arbust mic, până la 1,5 m înălţime, cu frunze paripenat compuse, cu 3-7 perechi de foliole ascuţite sau rotunde, de culoare verde deschis până la galben-verzui. Florile sau o corolă de petale galbene. Fructul este o păstaie dehiscentă, în mare parte eliptică, ce conţine 6-1 seminţe.
Senna este originară din ţările tropicale. Există două specii: Senna Cassia, cultivată în Egipt şi Sudan, şi Cassia angustifolia, din India şi Pakistan. De la cele două soiuri se recoltează, în scop terapeutic, păstăile cu fructe şi frunzele.
Acțiunea terapeutică purgativă și laxativă a sennei se datorează în principal glicozidelor hidroxiantracenice, senozidelor A, B, C și D. Acestea acționează la nivelul colonului prin iritarea mucoasei acestuia și stimulând peristaltismul intestinal, eliminând astfel toxinele cumulate. Acţiunea este determinată în termen de 6 până la 12 ore. Mucilagiile din compoziție limitează temporar absorbţia lichidelor la nivelul intestinului gros, motiv pentru care scaunele vor fi mai moi.
Senna mai conține betasitosteroli, acid tartric, uleiuri esenţiale, taninuri, mucin, flavonoide şi răşini. În păstăile cu fructe se regăsesc în plus şi glicozide naftalinice, uleiuri volatile şi zaharuri. Pe lângă acțiunea principală, senna mai prezintă și efect diuretic, vermifug și antipiretic.
Produsul vegetal se utilizează sub formă de infuzie, macerat şi tinctură. Senna intră și în diverse comprimate, capsule cu acțiune purgativă. Este contraindicat în stenoză intestinală, obstrucţie intestinală, boala Chron, colită ulcerativă (orice boala de colon inflamatorie), apendicită, la copii sub 10 ani, primul trimestru de sarcină, alăptare, diaree și deshidratare. Nu se administrează mai mult de o săptămână.
Studiile arată că sennozidul A și sennozidul C au, fiecare în parte, efect laxativ similar, dar administrate împreună în proporție de 7:1, care este aproximativ proporția în care se gasesc în senna, efectul laxativ se dublează.

Plantă indigenă în Europa, măceşul este un arbust ghimpos, de 2-3 m, cu ramuri arcuite, frunze penat-compuse cu marginile dinţate. Florile sunt mari, cu sepalele răsfrânte şi cu petalele roz. Fructul, măceaşa, este un fruct fals (se dezvoltă din caliciu), roşu, lunguieţ, închizând în interiorul său adevăratele fructe (achene), cu aspect de seminţe păroase.
Medicii antichităţii – Dioscorides, Plinius, Teophrastus, Hippocrates au încadrat măceşul în tezaurul lor medical.
Deja pe vremea lui Hippocrates era cunoscută ca un agent antiinflamator.
După Matthiolus (1626), măceşele se administrau în gonoree şi dizenterie. Cu miere se utilizau ca antihelmintice, împotriva calculilor urinari şi a dificultăţilor apărute la, urinare cauzate de aceştia.
Fructele de măceş au devenit oficiale în Farmacopeea Britanică în 1885. În cel de-al doilea război mondial Anglia a ajuns în imposibilitatea de a mai importa citrice, astfel guvernul englez a încurajat culegerea şi folosirea măceşelor ca sursă de vitamina C.
Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX aprecia în deosebi la măceşe bogăţia în vitamina C. Ceaiului de fructe de măceş i se mai atribuia un efect purgativ şi de combatere a stărilor catarale uşoare ale intestinului; extractul fluid de măceşe era indicat pentru combaterea pietrelor la rinichi şi vezicula fierei. Se considera că ceaiul de măceşe înlesneşte digestia, potoleşte setea şi produce diureză; iar acţiunea diuretică are marele avantaj că, chiar la o lungă întrebuinţare nu produce nici o iritare pe rinichi sau pe băşică, ceea ce-l face foarte indicat în bolile căilor urinare şi de rinichi.
Măceşele conţin foarte puţin ulei volatil, caroten, pectine, dextroză, acid citric şi acid malic şi taninuri; „seminţele” conţin urme de vanilină. Nu în ultimul rând, măceşele sunt bogate în vitamina C. Unele experimente au arătat că extracele din pulpă au efect bactericid asupra E. Coli.
Cercetările au demonstrat că mulţi compuşi din extractele de măceşe au proprietăţi antioxidante şi antiinflamatoare.