CEAI CARDIO-PLANT 150GR Dorel Plant
Inimă sănătoasă!
Ingrediente: Talpa gâștei (Leonurus cardiaca); Păducel (Crataegus monogyna); Cimbrișor (Thymus serpyllum); Unguraș (Marrubium vulgare); Urzică (Urtica dioica); Coada calului (Equisetum arvense); Traista ciobanului (Capsella bursa pastoris); Valeriană (Valeriana officinalis); Roinița (Melissa officinalis); Mentă (Mentha piperita); Tei (Tilia tomentosa)
Contribuie la:
- normalizează funcția cardiacă, prin reglarea stării de excitabilitate a unor receptori interni,
- relaxează și dilată arterele coronare, împiedicând astfel producerea hemoragiilor cerebrale la normalizarea valorilor colesterolemiei.
Mod de preparare și administrare: Se face o infuzie din 2 linguri de amestec de plante și 500 ml apă, când apa dă în clocot, se pun plantele și se oprește din fiert. Se lasă acoperit 15-20 minute, apoi se strecoară.
Se beau două căni de pe zi, una dimineața și una seara, cu 20-30 minute înainte de masă.
Pentru un efect mai bun, la fiecare cană de ceai, puneţi o lingură tinctură de Păducel şi Valeriană.
Precauții și contraindicații: Nu sunt contraindicații.
Ambalaj: 150 g
Rolul componentelor:
Extractul de Talpa-Gâștei este considerat „stăpânul inimii” căci are capacitatea de a stopa dezvoltarea aterosclerozei, reduce palpitațiile inimii, stabilizând ritmul cardiac și previne formarea cheagurilor de sânge, prevenind atacurile de cord. Extractul de Talpa-gâștei este eficient și pentru a stimula circulația periferică deficitară, fiind de ajutor pentru persoanele care au „mâini și picioare reci” sau prezinta riscul de formare a varicelor.
Păducelul este un arbust spinos de 2-5 m înălţime, având frunzele împărţite în 2-5 lobi neregulaţi dinţaţi, florile albe formând umbele rare. Creşte în toată Europa la marginea pădurilor şi prin luminişuri şi înfloreşte în aprilie-mai.
Dioscorides menţionează păducelul în lucrarea sa în primul secol D.H. Îl numeşte krátaios, cuvânt care se crede că derivă din grecescul krátys – „greu” sau „puternic” – făcând referire la lemnul său dur. O etimologie alternativă asociază numele cu kratos, însemnând „întotdeauna a fost aici”.
În secolul III Î.H., Theophrastus, îl denumeşte „kunosbatos”, ceea ce a dus la introducerea sa în cărţile medievale de profil (Lonicerus) sub numele de Cynosbatus Theophrasti. Specia denumită monogyna înseamnă monostylus (cu o singură sămânţă).
Teutonii utilizau fructele ca aliment.
Cărţile din Evul Mediu recomandau păducelul pentru colici stomacale şi diaree. Prima sa menţiune privind efectele cadriace a fost făcută de Quercetanus, medicul personal al regelui Henric al IV-lea al Franţei, care a născocit un sirop anti-îmbătrânire din plantă.
Un medic irlandez – Green – a determinat răspândirea reputaţiei sale de medicament pentru inimă în a doua jumătate a secolului XIX; de atunci şi-a menţinut o poziţie fermă în repertoriul fitoterapiei.
Acţiunile sale farmacologice se datorează conţinutului în compuşi fenolici, în special flavonoide cărora li se atribuie multe din proprietăţile plantei.
Păducelul (atât fructele, cât şi frunzele cu flori) produce o tonifiere a cordului şi o scădere a presiunii sangvine, restabilind pulsul şi echilibrul între presiunea sângelui şi activitatea muşchiului cardiac. Efectele sale la nivel cardiovascular, multe dintre ele dovedite ştiinţific, se consideră a fi rezultatul activităţii inotropice, a abilităţii de a creşte integritatea vaselor sangvine şi îmbunătăţirea fluxului sangvin coronarian, şi efectelor pozitive asupra utilizării oxigenului.
Este utilizat tradiţional ca tonic cardiac iar utilizările sale curente, ca suport pentru funcţiile cardiace şi circulatorii, includ tratamentul anginei, hipertensiunii, aritmiilor şi insuficienţei cardiace cronice NYHA II.
Ultimele cercetări au evidenţiat şi activitatea antioxidantă a preparatelor din păducel.
Atenţionări
Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la această plantă.
Nu este indicat în primul trimestru de sarcină.
Cimbrişorul „acţionează ca emenagog, diuretic, expectorant, analgezic, [...] fiind util pentru plămâni, ficat, splină şi stomac. [...] Principalul ingredient activ al plantei este uleiul esenţial, care este un dezinfectant puternic. [...] Serpyllum este un bun tonic, expectorant, prezintă proprietăţi gastrice”.
G. Madaus, Lehrbuch der Biologischen Heilmittel, 1938
În Evul Mediu cimbrişorul trecea drept o iarbă a războinicului, dătătoare de curaj şi de vitejie în luptă.O arată obiceiul cavalerilor şi al cruciaţilor de a-şi împodobi scuturile cu cimbrişor.
Sau obiceiul domniţelor de a broda crenguţe de cimbrişor, înconjurate de albine, pe eşarfa dăruită cavalerului lor care pleca în cruciade, eşarfă care avea menirea de a-i da tărie şi curaj.
Cimbrişorul este un subarbust cu ramuri culcate la pământ, care fac rădăcini din care cresc numeroase tulpini. Înflorește în perioada mai-septembrie.
Componenta principală a cimbrişorului este uleiul volatil compus din timol, carvacrol, α-pinen, limonen, linalol, geraniol, β-bisabolen. Pentru susţinerea proprietăţilor terapeutice s-au descoperit şi alte componente cum sunt flavonoidele, acizii polifenolcarboxilici (acid cafeic, acid rosmarinic), taninurile, saponinele, o substanță amară (serpilină) şi sărurile minerale.
Cimbrișorul are proprietatea de a descongestiona căile respiratorii şi de a elimina mucozităţile, fiind cu succes utilizat în sinuzite sau congestia urechii, de a dezinfecta intestinele fiind un bun antiseptic şi de a îmbunătăţi circulaţia, inclusiv cea cerebrală. Acțiunea antispasmodică asupra musculaturii netede, face ca cimbrișorul sa ajute la ameliorarea durerilor menstruale.
Studiile experimentale pe animale, au demonstrat un efect antihormonal şi hormon like tiroidian pe glanda pituitară. Cercetătorii au concluzionat în urma diverselor studii eficienţa uleiului volatil de cimbrişor împotriva unor micotoxine, având un puternic efect inhibitor asupra acestora, efect ce poate fi determinat de sinergia efectelor date de componentele uleiului volatil.
Atentionari:
Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la această plantă.
La dozele recomandate nu se cunosc contraindicaţii.
Acest ceai se recomandă cu prudenţă femeilor însărcinate.
Se poate consuma pe durata alăptării.
