Ceai 1001 Seri cu Petale de Trandafir 20 plicuri Fares

Ceai 1001 Seri cu Petale de Trandafir 20 plicuri Fares

În fiecare seară lasă-te sedus de savoarea acestui ceai, în care mirodeniile Orientului completează parfumul fin al petalelor de trandafir – antic simbol al iubirii şi frumuseţii.

Compozitie:
-flori de hibiscus,
-scorişoară,
-rădăcină de cicoare,
-coji de lămâie,
-frunze de rooibos,
-petale de trandafir 5%,
-vanilie,
-rizomi de ghimbir,
-fructe de cardamom,
-cuişoare,
-ulei esenţial de mandarine,
-ulei esenţial de trandafir 0,3%.

Administrare:
Peste un plic se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 5-10 min.

Rolul componentelor:
Hibiscus este o plantă care face parte din familia Malvaceae, fiind originară de la tropice. Florile, de o frumuseţe luxuriantă, au fost utilizate de-alungul timpului, în special în medicina populară orientală, sub formă de ceaiuri aromate, cu un puternic efect relaxant şi răcoritor, în tratarea afecţiunilor renale şi digestive. În Malaezia, se foloseşte sucul proaspăt obţinut din calicele plantei, datorită conţinutului ridicat în vitamina C şi antocianozide, iar în Caraibe, băutura obţinută din fructele proaspete este nelipsită în cadrul sărbătorilor de Crăciun.

În China antică, arborele de scorțișoară era văzut drept pomul vieții, oricine gusta din fructele sale fiind dăruit cu nemurire și fericire eternă. Legenda spune că focul prin care pasărea Phoenix moare și apoi renaște este întreținut de mirodenii precum scortișoara. Egiptenii din antichitate foloseau scorțișoara în cosmetică și ca ingredient pentru îmbălsămarea celor morți.Scorțișoara era utilizată, totodată, în ceremoniile religioase, iar în Mexic, nordul Africii și Arabia era o mirodenie obisnuită pentru mâncare și un ingredient apreciat al ceaiului și cafelei. În Persia și apoi în Europa , scorțișoara era considerată a fi un puternic afrodisiac. Încă din Evul Mediu , scortișoara era considerată drept un stimulent al apetitului și digestiei. Într-adevăr, scorțișoara, asemeni altor mirodenii, este recunoscută pentru ușurarea digestiei și a fost folosită în scopuri medicale pentru tratarea problemelor gastrointestinale, inclusiv senzația de greață , vomitatul și diareea.

Scorțișoara este un arbore tropical din familia dafinului și atinge înălțimi de 6-7 m în sălbăticie. Are frunze ovale, adânc striate, de culoare verde-închisă pe partea superioara și verde deschis pe cea inferioară. Scoarța este netedă și gălbuie. Atât scoarța cât și frunzele sunt puternic aromate. Florile sunt mici, de culoare albă-gălbuie și cu un miros dezagreabil. Fructele sunt de culoare purpurie închisă. Partea exterioară a scoarței, miezul ei și partea interioară sunt decojite. Apoi este lăsată să se usuce complet, ceea ce face ca bucățile de scorțișoară să se curbeze ca o foiță de țigară răsucită (pe verticala fâșiilor). Câteva astfel de scoarțe sunt rulate una în alta pentru a obține un produs compact, care este tăiat apoi în lungimi uniforme și sortat conform grosimii, aromei și a culorii.
În scop fitoterapeutic, scorțișoara are efect antipiretic, antiseptic, astringent, carminativ, diaforetic, fungicid, stomahic, tonic, expectorant, antiinflamator. Toate aceste proprietăți sunt oferite de uleiul de scorțișoară care este bogat în borneol, eugenol, mircen, 1,8-cineol.
Cercetările recente au scos la iveală faptul că scorțișoara are proprietăți antioxidante și antibacteriene, și reduce factorii de risc asociați cu bolile cardiovasculare și două tipuri de diabet.
În Europa , scorțișoara este de multă vreme un ingredient favorit în bucătarie , fiind utilizată mai ales pentru budinci, plăcinte, prăjituri, checuri sau gogoși. Ea își pune în valoare aroma în ceaiuri, ciocolată caldă ori cafea. Se utilizează sub formă de pulbere.

Într-o frumoasă legendă transilvăneană, cicoarea este asociată cu zâna florilor care se spală cu roua înainte de răsăritul soarelui pentru a nu fi văzută de cineva. Fiind zărită într-o dimineață de Soare, acesta s-a îndrăgostit de ea și a trimis doi luceferi s-o pețească. Zâna pamânteana îi refuză. Supărat, astrul zilei o transformă în floare de Cicoare. De atunci se spune că cicoarea stă tot timpul cu ochii după Soare până toamna târziu, iar florile ei se strâng seara, la apus, și se desfac dimineața, la răsărit.
Cicoarea este o plantă perenă, spontană și adesea cultivată pentru rădăcinile sale din care se extrage un surogat de cafea. În scopuri medicinale de la această plantă se întrebuințează părțile aeriene (Cichorii herba) ce se recoltează în prima perioadă de înflorire a plantei, in lunile iulie-august, când tulpinile nu au apucat încă să se întărească, rădăcinile (Cichorii radix) se recoltează în lunile septembrie-octombrie.
Rădăcina de cicoare abundă în vitamina A, B, C, E și K, dar și de potasiu, calciu, fosfor, cupru, zinc și magneziu. Are și inulină, o polizaharidă care scade riscul apariției cancerului de colon și menține oasele sănătoase. Este indicată și pentru cei care vor să aibă un nivel mai scăzut al colesterolului, stimulând și sistemul imunitar și reduce bacteriile dăunătoare datorită faptului că restabilește flora normală la nivelul intestinului. Are și efect detoxifiant, tonic și decongestionant al organelor interne datorită principiilor amare din compoziție. Rădăcina de cicoare are proprietăţi hipoglicemiante datorită taninurilor, deoarece acestea determină o reducere a absorbţiei glucozei.
Rădăcina de cicoare este un bun înlocuitor de cafea. Coaptă şi mărunţită, rădăcina se fierbe 2-3 minute cu o cană de apă fierbinte și se lasă la infuzat sub capac după care se strecoară și se poat e îndulci cu puțină miere.

Trandafirul este o plantă perenă şi se prezintă sub formă de arbust. Acesta creşte şi spontan, dar este mai ales cultivat în parcuri şi gradini, ca plantă decorativă.
Trandafirul face parte din familia rozaceelor, fiind una dintre cele mai răspândite şi mai cunoscute plante. În prezent, în lume se cultivă peste 20.000 de soiuri de trandafir.
Partea medicinală a trandafirului sunt petalele, din care se prepară infuzie şi sirop. De asemenea, din petale se fac dulceţuri şi gemuri iar extractele de petale se folosesc şi în industria produselor cosmetice, iar uleiurile sunt folosite în aromaterapie.
Petalele de trandafir conţin ulei volatil, tanini, derivaţi flavonici, nerol, citronelol, zaharuri, ceară şi acid galic.
Actiunea florilor de trandafir  determină efecte cicatrizante, antidiareice, antidizenterice, astringente, antihemoragice, antihelmintice, antiinflamatoare, dezinfectante, antipiretice, antiseptice, antimicotice, aromatizante, fortifiante, mineralizante şi tonice.
Preparatele din trandafir, procesate în diferite moduri (infuzie, tincturi, oţet de trandafiri, petale amestecate cu miere), sunt indicate în gripă, bronşite, răceli, astm bronşic, hiperhidroză (transpiraţie în exces), laringită, micoze bucale şi vaginale, afte, faringite, amigdalite, stomatite, diaree cronică şi dizenterie, hemoroizi, angină pectorală, acnee, plăgi, leucoree, iritaţii oculare ori la nivelul pleoapelor sau în conjunctivite.
Ceaiul de trandafiri nu este recomandat persoanelor care au alergie la petale de trandafiri deoarece poate determina arsuri la nivelul stoamcului.
De asemenea, preparatele pe bază de randafiri nu se asociază cu medicamente antiinflamatoare sau pentru subţierea sângelui.
Înainte de administrarea cantităţilor semnificative în anumite afectţiuni este necesar consultul medicului.
Un aspect important al acestei plante medicinale este subliniat de acţiunea apei naturale de trandafiri, care are efecte miraculoase asupra frumuseţii. Aceasta are multiple beneficii şi este adecvată tuturor tipurilor  de piele.
Printre beneficiile sale enumerăm: este hidratantă, catifelează şi tonifică pielea, are proprietăţi antiinflamatorii, reducând iritaţiile pielii, curăţă porii pielii, are proprietăţi astringente uşoare, de aceea este recomandată după tratamentele faciale pentru închiderea porilor.
Are proprietăţi antiseptice şi antibacteriene, stimulează circulaţia sângelui la nivelul capilarelor, menţine echilibrul ph-ului pielii, are proprietăţi cicatrizante, stimulează procesul de regenerare al pielii, ajută la menţinerea tinereţii şi elasticităţii pielii, are proprietăţi antioxidante, calmează arsurile solare, stimulează circulaţia sângelui la nivelul scalpului, întăreşte rădăcina firului de păr, stimulează creşterea acestuia şi ajută la regenerarea părului deteriorat.