Bebe Plantusin, R58, sirop pentru sugari 100 ml Fares

Bebe Plantusin, R58, sirop pentru sugari de la 3+ luni și copii mici 100 ml Fares

BENEFICII

• eficient în tusea seacă, spastică sau productivă
• gust plăcut, provenit exclusiv de la ingredientele naturale
• pentru sugari, începând de la 3 luni
• gust plăcut
• îndulcit natural, cu fructoză
• nu conține arome și conservanți sintetici
• cu seringă dozatoare

Se poate administra de la vârsta de 3 luni.

Efect blând și sigur dat principii active 100% naturale.

Fluidifică secrețiile bronșice, este expectorant, demulcent (emolient, balsamic) și calmant pentru căile respiratorii.

Tip produs: supliment alimentar

Greutate netă: 100 ml

Condiții de păstrare: la loc uscat și la temperatura mediului ambient

Ingrediente:

sirop de fructoză 79%; extracte apoase de plante: muguri de pin (Pini turiones), frunze de pătlagină (Plantaginis folium), cimbrişor (Serpylli herba), flori de tei (Tiliae flos), flori de salcâm (Robiniae pseudoacaciae flos), rădăcină de nalbă mare (Althaeae radix), trei fraţi pătaţi (Violae tricoloris herba), scai vânăt (Eryngii plani herba), Grindelia (Grindeliae herba), lichen de piatră (Cetraria Islandica) - min. 20%, în proporţie variabilă; antioxidant: vitamina C.

Mod de administrare:

Sugari şi copii mici 3 luni - 3 ani: câte 0,5 ml/kg corp de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă, conform tabelului de mai jos.

Greutate Vârstă Doză / administrare

6 – 8 kg 3 – 6 luni 3 – 4 ml

9 – 10 kg 7 – 12 luni 4,5 – 5 ml

11 – 15 kg 1 – 3 ani 5 – 7,5 ml

Durata unei cure obişnuite este de 5-15 zile.

A se agita flaconul înainte de utilizare.

După deschidere, a se păstra la rece.

ATENȚIONĂRI:

Nu se recomandă în caz de intoleranţă ereditară la fructoză, o boală genetică rară.

În cazuri extrem de rare, pot apărea reacţii alergice la fructoză (un singur caz raportat pe site-ul oficial european dedicat raportărilor de reacţii adverse, la copii între 2 luni și 2 ani).

Nu se recomandă în caz de diabet, hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.

EFECTE SECUNDARE ŞI INTERACŢIUNI:

La dozele recomandate nu au fost semnalate efecte secundare sau interacţiuni cu medicamente.

Rolul componentelor:

Mugurii de pin au efecte terapeutice extraordinare asupra organismului uman, în special asupra aparatului respirator, rinichilor, oaselor şi muşchilor.

Mugurii de pin sunt cunoscuţi încă din cele mai vechi timpuri pentru beneficiile pe care le aduc organismului. Utilizaţi atât intern, cât şi extern, aceştia au o putere terapeutică extraordinară, fiind un remediu excelent pentru organism.Conform unor papirusuri egiptene, medicii faraonilor obişnuiau să prescrie pinul pentru pneumonie şi alte afecţiuni pulmonare. Acesta are efect descongestionant asupra mucoaselor, fiind un bun inhalant în afecţiuni respiratorii.

Componentul principal al mugurilor de pin este uleiul volatil format din pinen, limonen şi silvestren, drept componenţi predominanţi cantitativ. Pe lângă uleiul volatil, mugurii de pin mai conţin şi acid ascorbic. taninuri, fitoncide, substanţe antibiotice, bioflavonoizi.

Prin conţinutul lor, mugurii de pin se recomandă în bronşite, afecţiuni ale căilor respiratorii superioare, fluidifică secreţiile bronşice fiind astfel un bun expectorant şi calmant al tusei. Se administrează sub formă de infuzie şi sirop fiind recomandat şi în combaterea infecţiilor urinare, ca antiseptic al căilor urinare. Uleiul esenţial de pin este folosit şi ca aromatizant sau pentru a corecta gustul neplăcut al unor medicamente. Intră, de asemenea, în diferite produse cosmetice sau fricţiuni pentru calmarea durerilor musculare sau articulare.

Acţiunea sa antiseptică ajută la vindecarea infecţiilor urinare şi respiratorii. Studii finlandeze efectuate în 2000 au descoperit că pinul este eficace împotriva mai multor specii de bacterii, ca şi împotriva Candidei albicans, ciuperca responsabilă pentru apariţia candidozei orale şi vaginale.

Pătlagina este o plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt, din care se dezvoltăfrunze dispuse într-o rozetă bazală şi o tulpină dreaptă la capătul căreia se formează o inflorescenţă sub formă de spic.

Dacii o numeau spioox – spioac şi o foloseau intern pentru combaterea tusei, a răcelilor, bolilor de piept, a ofticii (tuberculoza) şi durerilor de stomac, iar extern contra rănilor şi tăieturilor pe care se puneau frunze pentru a opri sângerarea şi a grăbi vindecarea, şi contra furunculelor.

Dioscorides şi Plinius o recomandau pentru probleme precum tumorile maligne, ulcere, probleme bronhice, febră, contra sângerărilor, rănilor infectate, muşcăturilor şi inflamaţiilor pustuloase.

Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX, a constatat pentru pătlagină proprietăţi depurative (curăţă sângele) şi hemostatice; apoi fluidifiantă a secreţiilor mucoase, anticonvulsivantă, antifebrilă, stomahică (tonifiază stomacul), şi cicatrizantă. Aceste calităţi sunt datorate faptului că această buruiană conţine acid silicic, substanţă amară, tanin, mucilagiu şi săruri minerale.

Constituenţii chimici ai pătlaginei sunt bine documentaţi, cei mai importanţi fiind mucilaliige, glicozidele iridoide (aucubină şi catalpol), esteri ai acidului cafeic (acteozidă) şi taninuri. Astfel, bine cunoscutele proprietăţi antihemoragice pot fi atribuite taninurilor.

Aucubina are şi ea rol cicatrizant şi antibacterian, iar efectele anti-inflamator şi de vindecare a rănilor au fost atribuite concentraţiilor mari de acizi clorogenic şi neoclorogenic.. Acţiunea antitusivă este atribuită mucilagiilor. Acetozida şi plantamajozida prezintă acţiune antiinflamatoare.

Aucubigeninul, agliconul aucubinei, s-a dovedit a fi responsabilul principal pentru activitatea antibacterială a drogului, sau extractului de pătalgină.

Aucubina, catalpolul şi acetozida prezintă efecte spasmolitice, în dependenţă de doză.

Polizaharidele (mucilagiile) cresc activitatea imunostimulatoare a organismului.

A fost documentată o acţiune hipotensivă la câini normotensivi anesteziaţi, şi de asemenea o acţiune de reducere a lipidelor plasmatice, a colesterolului, a b-lipoproteinelor şi trigliceridelor la iepuri cu aterioscleroză experimentală.

Pe lângă aceasta, a mai fost documentată o activitate bronhostatică în urma studiilor preclinice şi preliminare clinice, pătlagina dovedindu-se eficientă în tratamentul bronşitelor cronice de natură spastică sau non-spastică.