ALIVE MEN'S 50+ ULTRA 30CPR - Secom

Plantă mică, asemănătoare palmierului, palmierul pitic este originar din America de Nord. Amerindienii şi primii colonişti utilizau boabele pentru tratarea problemelor genito-urinare. Efectele sale terapeutice exercitate asupra uretrei superioare şi a prostatei erau atât de impresionante, încât a primit numele de „cateter vegetal". Fructul este o bacă ovală, cărnoasă, colorată în negru-violaceu.
În scop terapeutic de folosesc fructele se recoltează toamna, când sunt coapte. Se folosesc la prepararea de tincturi şi a altor variate produse farmaceutice.
Compuşii activi ai palmierului pitic sunt uleiul volatil, saponinele steroidiene, flavonoidele, acizii graşi şi polizaharidele. Planta este un tonic şi unul dintre puţinele remedii vegetale considerate anabolizante - adică întăreşte şi creşte masa ţesuturilor organismului.
Are acţiune tonica, anabolizanta, stimuleaza pofta de mancare, digestiv, lactogen, anti- androginic.
Extractul de palmier pitic este prescris pentru adenomul de prostată, atâta timp cât acesta nu a atins dimensiuni mari, care să necesite o intervenţie chirurgicală.
Planta stimulează apetitul alimentar şi digestia, fiind un supliment alimentar util pentru convalescenţi. Palmierul pitic are efecte hormonale, iar femeile îl folosesc pentru mărirea sânilor şi stimularea lactaţiei. El mai este prescris pentru tulburări precum scăderea libidoului şi impotenţa.

Supranumită şi “vitamina bunei dispozitii” sau “vitamina performanţei intelectuale”, vitamina B1 (tiamina) este indispensabilă sănătăţii fizice şi psihice, având efecte benefice asupra sistemului nervos, digestiv, dar şi la nivelul muşchilor şi chiar al inimii.
Vitamina B1 poate juca un rol important în prevenirea şi / sau tratarea mai multor afecţiuni precum: alcoolism, boala Alzheimer, boala Crohn, insuficienţa cardiacă congestivă, depresie, epilepsie, fibromialgie, HIV / SIDA, psihoza Korsakoff’s, scleroza în plăci, encefalopatie Wernicke’s.
Deficitul de vitamina B1 se manifestă prin: sensibilitate musculară, lipsa poftei de mâncare (anorexie), dureri oculare, iritabilitate, scăderea concentraţiei, furnicături în membrele inferioare şi superioare, memorie deficitară, tahicardie, dureri gastrice, senzaţie de oboseală imediat după trezirea de dimineaţă, sânge în urină, constipaţie, strabism, mers greoi, astenie, depresie, tulburări de memorie şi atenţie, hipotensiune şi chiar pareze.
Excesul de vitamina B1 – nu se cunosc efectele secundare în caz de supradozaj, tocmai de aceea nu s-a determinat încă o limită de siguranţă superioară petnru administrarea orală. Totuşi, administrarea unor doze mari de tiamină poate determina manifestări de natură alergică, în special în cazul administrării injectabile la persoanele cu istoric alergic.
Cele mai bune surse naturale de vitamina B1 sunt: drojdia de bere, carnea de porc, ficatul de vită, cerealele integrale, orezul brun nedecorticat, seminţele de floarea-soarelui, legumele uscate, fructele în coajă lemnoasă şi cartofii.

Zincul este un element esential care ofera multe beneficii terapeutice, adesea trecute cu vederea.
Organismul uman contine aproximativ 2 pana la 3 grame de zinc, care poate fi intalnit in oase, dinti, piele, ficat, muschi, leucocite etc.
Din cauza ca niciuna dintre acestea nu poate constitui o rezerva constanta de zinc, pentru a-si putea asigura cantitatea zilnica optima din acest mineral, organismul depinde de asimilarea sa pe cale alimentara. Peste 300 de enzime diferite cu functii vitale in organism depind de aportul de zinc pentru a functiona la parametri inalti. Unele dintre aceste metaloenzime au ca si componenta principala de baza ionul de zinc.
Printre enzimele care au roluri vitale in organism se afla anhidraza carbonica, care ajuta la excretia de CO2; fosfataza alcalina, care elibereaza fosfati anorganici necesari in metabolismul oaselor; superoxid dismutaza (SOD), care ajuta la protejarea celulelor impotriva radicalilor liberi; alcool-dehidrogenaza (ADH) , care ajuta ficatul in detoxifierea de alcool; carboxipeptidaza, necesara pentru digestia proteinelor alimentare. Mai mult decat atat, diviziunea celulara corecta nu poate avea loc fara o cantitate adecvata de zinc, necesara sintezei AND, ARN si a proteinelor. Zincul este o componenta structurala necesara unirii proteinelor AND si protejeaza de asemenea membrana celulara impotriva lizei.
Vitamina A depinde de actiunea zincului pentru a-si desfasura activitatea normala. Zincul regleaza nivelurile de vitamina A si cantitatea in care aceasta este eliberata de ficat. Acest mineral influenteaza de asemenea cresterea si dezvoltarea si in alte moduri. Atat hormonul stimulator folicular hipofizar (FSH), cat si hormonul luteinizant hipofizar (LH), ambele influentate de actiunea zincului, sunt importante pentru functionarea normala a testiculelor si pentru spermatogeneza. Zincul ajuta la mentinerea in buna stare a prostatei si previne hipertrofiile benigne ale prostatei.
Pancreasul este o alta glanda care utilizeaza zincul. Acesta intra in compozitia insulinei si este excretat in secretiile pancreatice. Metabolismul este de asemenea partial dependent de prezenta zincului care ajuta la transformarea tiroxinei (T4) in triiodotironina (T3). In plus, trei dintre cei cinci analizatori nu ar functiona in lipsa unei cantitati adecvate de zinc in organism – analizatorii gustativ, olfactiv si vizual.
Unele studii sustin teoria conform careia ar exista o legatura intre integritatea sistemului imunitar si cantitatea de zinc din organism. Acest mineral ajuta la reglarea nivelului de limfocite T, limfocitelelor T CD4 si interleukinei-2. Acest rol in cadrul sistemului imunitar ii ofera zincului capacitatea de a facilita vindecarea ranilor. Alte studii au aratat ca modificarile nivelului de zinc din organism pot modifica apoptoza, in prezent cunoscuta ca “moartea celulara programata”. De asemenea, s-a demonstrat ca zincul poseda proprietati antiinflamatoare. Totusi, pentru a defini rolul zincului in cadrul sistemului imunitar, sunt necesare studii in plus, pe viitor.
Apoptoza este un proces innascut, conservat din punct de vedere evolutiv, prin care celulele, in mod sistematic, isi inactiveaza, dezasambleaza si degradeaza propriile componente structurale si functionale pentru desavarsirea propriului lor deces. Acest proces poate fi activat intracelular printr-un program de dezvoltare definit fie genetic, fie extracelular, prin intermediul proteinelor endogene, citokinelor si hormonilor, ca si de componente xenobiotice, radiatii, stresul oxidativ si hipoxia.
Abilitatea unei celule de a intra in apoptoza, ca raspuns la un semnal de “moarte”, depinde de statusul ei proliferativ, pozitia ciclului celular si de expresia controlata a genelor care promoveaza, inhiba si afecteaza programul de moarte. Reglarea stricta a acestor parametri modulatori ai mortii trebuie mentinuta, pentru asigurarea contextului fiziologic propice aparitiei apoptozei. Disfunctiile, care apar in oricare dintre punctele caii de moarte programata, pot duce la un proces apoptotic eronat, determinand astfel exprimarea unor conditii fiziopatologice.
Sus
Asigurarea cantitatii zilnice necesare de zinc ajuta la prevenirea a numeroase complicatii. Unui adult ii sunt necesare aproximativ 0.2 mg/kg corp de zinc pe zi; nu este permisa depasirea acestei cantitati. Conform recomandarilor oferite de DRI (Dietary Reference Intakes), cantitatea recomandata de zinc si tolerabilitatea organismului fata de limita superioara a acesui aport variaza in functie de varsta, sex, stari fiziologice speciale – sarcina sau lactatie.
Specialiatii DRI au rolul de a stabili limitele prin care oamenii sa se poata ghida in ceea ce priveste aporturile nutritionale si de aceea nu este necesar sa fie urmate intocmai. Activitatea fizica excesiva, regimul vegetarian, prezenta unei boli pot modifica limitele stabilite de DRI. In plus, in cazul unor afectiuni, poate fi chiar necesara depasirea limitei superioare de aport a zincului.
Sus
Aproximativ 70% din zincul obtinut din alimentatie provine din produsele de origine animala. Carnea macra, ficatul, ouale, cerealele imbogatite si fructele de mare (in special stridiile) sunt adevarate resurse de zinc. Deoarece din multe diete vegetariene lipsesc aceste alimente, la vegetarieni, absorbtia zincului se produce in general lent. Se apreciaza ca vegetarienilor le este necesar un aport de doua ori mai mare decat celor care consuma alimente nonvegetariene.