Zeo Hormonal 60 capsule Herbagetica

Zeo Hormonal 60 capsule Herbagetica

Produs cu rol antioxidant, de reglare a funcţiilor hormonale, stimulează eliminarea metalelor grele din organism, inhibă acţiunea estrogenilor

Descriere

Extractul pulbere reprezintă cea mai utilă formă de administrare a unei plante medicinale. Produs 100% natural, are o putere ridicată de absorbţie în organism, fiind de zece ori mai puternic ca şi beneficii decât pulberea simplă din plante.

Extractul standardizat de Germeni de soia, componenta principală a produsului, reprezintă un bun adjuvant în lupta împotriva cancerului cu precădere a celui cu cauză hormonală. Are rolul de a inhiba vascularizarea tumorii, favorizează moarte programată a celulelor tumorale şi echilibrează procesul hormonal. Mai mult decât atât, are rolul de a susţine starea de tinereţe biologică a organismului, diminuează riscul apariţiei fibroamelor, a acneei şi a tulburării de apetit.

Substanţele din fructele de Vitex Agnus-cactus reglează secreţia ovariană şi restabileşte funcţiile sistemului endocrin al femeilor. Trifoiul-roşu este cunoscut ca un bun adjuvant în terapia hormonală pentru femeile aflate în prejma vârstei de menopauză.

Produs notificat de Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare IBA cu nr.AA 4375/ 29.01.2011.

Compoziţie per capsulă:

Germeni de Soia (Glycine max) extract standardizat cu 10% izoflavone-  32 mg

Vitex Agnus-castus  pulbere din fructe - 66 mg

Trifoi-roşu (Trifolium pratense) pulbere din flori - 66 mg

Tuf zeolitic mineralizat  standardizat cu 83% clinoptilolit -  36 mg

Administrare:

Adulți: 1 capsulă de 4 ori pe zi

Copii: 1 capsulă de 3 ori pe zi

Pentru afecţiuni acute sau foarte grave se poate mări doza

Nu se recomandă a fi administrat de către femei însărcinate sau de către cele care alăptează. Poate interacţiona cu produsele hormonale, anticoagulante şi contraceptive la administrare simultană sau poate inactiva acțiunea unor metale (de ex. litiu) din medicamente sau suplimente alimentare.

Rolul componentelor:
Specie ierboasă perenă, din familia Leguminosae, cu 2-5 tulpini înalte de 20-50 cm; rădăcina pivotantă, ramificată, cu nodozităţi, multicapitată; tulpini simple sau ramificate, foliate; frunze trifoliate, cele bazale lung peţiolate, formând adesea rozete, cele superioare mai scurt peţiolate; foliolele sunt aproape sesile, ovate, obovate sau eliptice, cu margine întreagă, pe spate şi pe margini uşor păroase, pe faţă, la mijloc, cu o pată mai deschisă; la baza frunzei stipele alungite, concrescute cu peţiolul, cu vîrf ascuţit; flori grupate în capitule globuloase, cu diametru de 2-3 cm, sesile, cu corolă papilonată, de la roz pînă la purpuriu-deschis; la baza capitulelor se află un involucru din două frunzuliţe trifoliate; fructe păstăi mici, comprimate, cu 3-4 seminţe.
Lonucerus, în 1564, descria trifoiul roşu ca agent emolient util chiar şi în cazul nodulilor extrem de duri, al cărui efect îl considera asemănător cu al schindufului. El mai recomanda trifoiul roşu în tulburări ale vezicii urinare, diaree, şi extern în leucoree şi arsuri solare. Aceleaşi recomandări ni le oferă şi Matthiolus, în 1626, iar pe lângă acestea îl pomeneşte ca util în menstruaţie.
M. Scudder, în cartea sa Specific Medication and Specific Medicines, din 1870, pomeneşte influenţa specifică a trifoiului roşu în unele cazuri de tuse spastică, şi în tusea care însoţeşte pojarul, şi de asemenea susţine că mai poate fi prescris în laringite, bronşite şi ftizie.
Alte publicaţii medicale din secolul XIX, începutul secolului XX susţineau efectele antispasmodic şi alterativ ale trifoiului roşu, efectul de calmare a iritabilităţii tractului respirator, cu reducerea uscăciunii şi tusei spasmodice, şi de asemenea proprietăţile sale benefice în bronşite şi laringite. Medicul F. Ellingwood, publica în 1908, opiniile Dr. W. M. Lambert care dorea să atragă atenţia asupra influenţei specifice pe care a descoperit-o la trifoiul roşu şi pe care o considera în general necunoscută; acesta menţiona astfel că trifoiul roşu are o influenţă particulară în îmbunătăţirea nutriţiei creierului, atunci când acesta este afectat de surmenaj, în special în acele cazuri în care apare pierdere de memorie, idei confuze sau alte probleme apărute din cauze funcţionale. Medicul susţinea că a prescris remediul în aceste cazuri obţinând rezultate excelente şi considera că acesta probabil îmbunătăţeşte circulaţia, nu doar la nivelul sistemului nervos ci în întreg sistemul capilar, inclusiv la nivelul extremităţilor.
Tot în acele vremuri, trifoiul roşu era prescris contra cancerului, îmbunătăţind treptat funcţiile organismului.
În sistemele de medicină populară din Rusia şi China, medicii locali prescriau trifoiul roşu în tratamentul afecţiunilor respiratorii precum astmul şi bronşita, iar nativii americani în prescriau în tusea convulsivă şi cancer.
De-a lungul timpului a mai fost folosit în medicina populară din întreaga lume în afecţiuni ale pielii în combinaţie cu alte plante, în cancerul de sân, sub formă de cataplasmă din decoct aplicată local, în cancerul ovarian şi al sistemului limfatic, în bolile degenerative cronice, gută, tuse spastice. Flavonoidele din flori şi frunze manifestă efect estrogenic fiind astfel benefice în tratamentul problemelor ce apar odată cu menopauza. Inflorescenţele sunt alterative, antiscrofulozice, antispasmodice, diuretice, expectorante, sedative şi tonice.
Alcaloidul toxic saframina se întâlneşte adesea în trifoiul bolnav; acesta a fost studiat privitor la activitatea sa antidiabetică şi anti-SIDA. Recent, trifoiul roşu a primit o atenţie mărită fiind introdus în suplimentele alimentare destinate ameliorării simptomelor menupauzei, îmbunătăţirii sănătăţii cardiovasculare şi a oaselor.