ZANNA ULEI ESENTIAL DE BUSUIOC 10ML SMART NUTRACEUTICAL

ZANNA ULEI ESENTIAL DE BUSUIOC 10ML SMART NUTRACEUTICAL

Bergamota este cea mai delicată plantă de citrice.

Uleiul de bergamot este unic între uleiurile de citrice datorită efectului său calmant, relaxant, care oferă bună dispoziție.

Mod de utilizare:

Masaj - pentru o ședință de masaj se adaugă 4-6 picături de ulei esențial în aproximativ 10 ml ulei de masaj.

Baie - se adaugă înainte de a începe baia și nu mai devreme, deoarece datorită căldurii ele se evaporă foarte ușor. Astfel, pentru o baie se pun 4-6 picături de ulei esențial (sau 4-6 picături de amestec) în 2-3 linguri de lapte nedegresat sau 2 linguri de ulei de bază, apoi se toarnă în cadă și se amestecă bine. Baia va dura 10-20 minute.

Compresă fierbinte - 2 picături pentru suprafețe mici, 6-8 picaturi pentru suprafețe mari.

Candelă (lampă) odorizantă - se pune apă călduță în farfuria candelei, se adaugă 3-5 picături de ulei și se aprinde lumânarea.

Uleiul de bergamot și alte uleiuri esențiale sunt rapid absobite în fluxul sanguin când sunt aplicate pe piele. În general este necesar ca uleiul esențial să fie diluat împreună cu un ulei purtător (ulei de cocos, ulei de măsline, mai exact uleiuri presate la rece). Acest lucru previne potențiale iritații ale pielii.

Prezentare: 10 ml

Rolul componentelor:

Busuiocul aparţine genului Ocimum, denumire derivată din grecescul ozo, care înseamnă a mirosi, relativ la aroma puternică a speciilor acestui gen. Etimologia numelui speciei, basilicum, nu este foarte clară, dar se presupune că provine din grecescul basileus, însemnând rege, care este în legătură cu utilizarea sa în medicina regală, sau din latinescul basilisk, însemnând dragon, aceasta din urmă fiind în legătură cu o asociere simbolică ce se făcea între busuioc şi scorpion.

Cunoscut ca plantă medicinală de către naturalistul roman Plinius, medicii arabi şi chinezi, care îl utilizau pentru tratarea bolilor de stomac, rinichi şi sânge.

Până în secolul XVII busuiocul a fost larg utilizat în Europa pentru tratarea răcelilor, negilor şi a viermilor intestinali.

Plantă de cult, cultivată pe lângă biserici şi mănăstiri, este utilizată în ritualuri religioase;. În casele hinduşilor, busuiocul reprezintă spiritul protector al familiei.

Ziarele din statul New York relevă faptul că busuiocul era cultivat şi comercializat aici încă de la sfârşitul secolului XVIII.

Medicina românească recunoştea busuiocului o acţiune anticatarală şi se întrebuinţa ca remediu contra tusei sau în tulburări gastro-intestinale, el favorizând digestia.

Medicina populară românească îl utilizează în bolile de rinichi şi bolile febrile, în urinarea cu senzaţie de usturime, în constipaţiile rebele şi dispepsiile cu formarea de gaze, iar fiert în vin se bea pentru stomac. Băile de busuioc se consideră ca fortifiante, iar praful de busuioc se consideră activ contra guturaiului când se trage pe nas, sau se amestecă cu vaselină şi se ung nările.

Aceste beneficii le regăsim şi astăzi la produsele naturiste care conţin busuioc (sub formă de ceai, sirop sau tinctură), ceaiul de busuioc în sine fiind un cunoscut tratament naturist pentru balonare, colici, colite spastice şi de fermentaţie, gastrite, inapetenţă, răceli, bronşite, cistită, astenie.

Planta conţine ulei esenţial 0,5-1,5%, componenţii principali fiind linaloolul, acetatul de linalil; mai conţine taninuri, acizii cafeic şi rosmarinic.

Componentele sale au acţiune stomahică, antispastică, carminativă, antimicrobiană şi antifungică.

Busuiocul este şi o plantă culinară populară, utilizată proaspătă sau uscată în multe bucătării, precum cea italiană, englezească, bucătăria Thai, având multiple întrebuinţări, alături de legume, carne, peşte, sosuri, tocăniţe, ceaiuri aromate, supe, brânzeturi, lichioruri. Cel mai frecvent este utilizat ca aromă complementară alături de roşii.

Studiile ştiinţifice recente care au investigat beneficiile pentru sănătate ale uleiului esenţial de busuioc, au revelat proprietăţile sale antivirale, antimicrobiene, antioxidante şi anti-cancer.