Unt de Corp cu Ulei de Cocos Bio Cosmetic Plant

Studii clinice pe piele atopică (foarte uscată) demonstrează efectul hidratant extraordinar al uleiului de cocos, precum şi cel antiinflamator şi fotoprotector.

Beneficii:
-96,12% ingrediente de origine naturală
-0% parabeni, uleiuri minerale, coloranţi
-Cu un conţinut de ingrediente naturale de 96%, untul de corp cu ulei de cocos bio îmbunătăţeşte eficient aspectul şi sănătatea pielii, o hidratează în profunzie, lăsând-o netedă şi catifelată.
-Studii clinice pe piele atopică (foarte uscată) demonstrează efectul hidratant extraordinar al uleiului de cocos, precum şi cel antiinflamator şi fotoprotector.

Compozitie:
Aqua, Cetearyl Alcohol, Cocos Nucifera Oil*, Theobroma Cacao Seed Butter, Glycerin, Glyceryl Stearate, Potassium Cetyl Phosphate, Stearic Acid, Olus (Vegetable) Oil, Beeswax, Polysorbate 60, Polyacrylamide, C13-14 Isoparaffin, Laureth-7, Tocopherol, Helianthus Annuus Seed Oil, Sodium Gluconate, Phenoxyethanol, Decylene Glycol, Caprylyl Glycol, Disodium EDTA, BHA, Parfum

Administrare:
Se aplică zilnic pe pielea curată a corpului, prin mișcări de masaj, până la absorbția completă.

Rolul componentelor:
Arborele de cocos (cocos nucifera) face parte din familia palmierului, creşte în zone tropicale şi este considerat nu numai o sursa de hrană dar şi un remediu în vindecarea anumitor afecţiuni. Cocosul este originar din insulele Filipine, unde este cunoscut sub denumirea de „copacul vieţii” datorită proprietăţilor şi întrebuinţărilor sale multiple, dar se cultiva şi în India unde poartă numele de „kalpa vrisha” care semnifică „tot ceea ce este necesar vieţii”, în Indonezia, Brazilia şi Sri Lanka. În zilele noastre cocosul este cultivat nu doar în zone cu clima caldă, tropicală ci şi în regiunile cu climă mai rece.
Arborele de cocos poate atinge o înălţime de 30 de metri, ajunge până la 80 de ani şi poate produce până la 150 de nuci de cocos pe an. Este o plantă apreciată şi se bucură de întrebuinţări multiple: remediu pentru diferite afecţiuni, sursă pentru o hrană şi băutură sănătoasă, până la fabricarea de coşuri, acoperiş pentru colibe şi nu în ultimul rând zahăr natural extras din seva florilor de cocos.
Filipinezii sunt cei mai mari consumatori de nucă de cocos şi au o gamă foarte variată de produse precum: bukayo (cocos îndulcit), pan de coco (pâine cu cocos), tuba (vin de cocos), suka (oţet de cocos), lambanog (gin de cocos), cocos deshidratat, apă de cocos, lapte de cocos şi ulei de cocos.
Fructul de cocos poartă denumiri diferite cum ar fi cel de sâmbure de cocos, respectiv nucă de cocos. Cocosul are nevoie de multă lumenă şi căldură solară pentru a da roade, astfel anual sunt necesare în jur de 3000 de ore de radiaţii solare pentru a avea o recoltă de bună calitate. Nuca de cocos este în sine şi sâmburele cocosului, deoarece în locuri umede şi calde încolţeşte.
Din momentul înfloririi florilor de cocos, sunt necesare între cinci şi şapte luni pentru formarea nucii verzi de cocos din care se consumă miezul în stare gelatinoasă şi apa de cocos atât de nutritive şi hidratante. În această stare este momentul prielnic pentru obţinerea unei băuturi răcoritoare şi energizante din interiorul nucii, deoarece cu trecerea timpului partea umedă şi gelatinoasă devine pulpa albă şi densă pe care o cunoaştem noi. Pentru a ajunge la o dimensiune maximă, nuca de cocos are nevoie de şase-şapte luni. La maturitate, nuca de cocos poate cantării 1,5 kilograme şi se poate consuma în totalitate şi întrebuinţat în diferite moduri. Cu trecerea lunilor gustul dulce şi aromat al miezului devine amărui, iar coaja tot mai dură. Miezul nucii de cocos conţine vitaminele B, zinc, fosfor şi fier, şi este o sursă naturală de proteine şi fibre. În stare deshidratată şi rasă, poate fi utilizată în prepararea: laptelui de cocos, precum şi în aromatizarea şi ornarea deserturilor. Coacerea în totalitate a nucii de cocos necesită aproape un an de zile, moment în care nuca cade şi coaja crapă de la sine.
Nuca de cocos are numeroase proprietăţi care previn apariţia diferitelor boli şi afecţiuni grave. Printre acestea se enumeră: bolile de inimă, colesterolul, paraziţii intestinali, boala Alzheimer, Parkinson etc.
Această nucă se poate întrebuinţa în totalitate sub formă de: apă de cocos, lapte de cocos, pulpă deshidratată sau ulei. În zonele tropicale unde creşte reprezintă un aliment de bază, consumat cu regularitate, dar şi în societatea modernă îi sunt recunoascute proprietăţile benefice şi curative. Drept dovadă, constă aspectul fizic tânăr şi starea bună de sănătate a filipinezilor. Cu toate că sunt expuşi la soare pe tot parcursul anului, pielea lor este netedă, hidratată iar tenul neridat, şi acest lucru se datorează folorii uleiului de cocos. De generaţii întregi ei folosesc uleiul de cocos atât intern cât şi extern în locul loţiunilor de corp pentru hidratarea şi calmarea pielii deshidratate, arse de soare sau atinsă de diferite afecţiuni dermatologice.
Uleiul de cocos se extrage din pulpa albă a nucii de cocos, care se zdrobeşte, se încălzeşte uşor pentru eliminarea uleiurilor, după care se presează şi se filtrează de eventualele urme de coajă. Acest proces ajută la obţinerea unui ulei pur, cu un gust neutru şi fără miros, care poate fi utilizat ca: leac pentru diferite afecţiuni, la gătit şi în industrii. O atenţie deosebită se acordă uleiului de cocos mulţumită acidului lauric pe care îl conţine, având efecte antivirale, antibacteriene şi antifungice, fiind util în stimularea metabolismului ajutând scăderea în greutate şi în afecţiuni hipotiroidiene. Conţinutul acizilor graşi din ulei are ca rol distrugerea bacteriilor ce cauzează: infecţii ale tractului urinar, al sinusurilor, ulcer gastric, pneumonie, carii dentare, precum şi distrugerea fungilor şi a virusurilor cauzatoare de: mononucleoză, herpes, gripă, hepatita C, pojar etc.
Conform cercetătorilor americani printre care se numără şi dr. Carolyn Dean, aceştia au ajuns la concluzia că uleiul de cocos are efecte benefice asupra pacienţilor cu SIDA. Din cercetări mai reiese că uleiul de cocos ajută la ameliorarea simpotemelor asociate afecţiunilor biliare, ajută buna funcţionare a ficatului şi a glandei tiroide, stimulează digestia, previne cancerul de colon şi reduce discomfortul asociat sindromului de colon iritabil. Se recomandă folosirea uleiului de cocos în cure de slăbire, la prevenirea obezităţii, scade colesterolul şi previne afecţiunile cardiovasculare, ajută la fixarea calciului şi al magneziului în oase, prevenind astefel osteoporoza, iar în afecţiuni renale contribuie la prevenirea infecţiilor urinare şi ajută la dizolvarea calculilor renali. Consumat în cantitate de 60% din totalul caloriilor zilnice nu prezintă nici un efect negativ, ba mai mult persoanele care au o dietă bogată în ulei de cocos au o stare de sănătate bună. Aici atragem atenţia că uleiul organic, presat la rece este recomandat a se consuma neprelucrat termic, iar cel rafinat utilizat la gătit şi prăjit. Se recomandă la gătit deoarece este un ulei stabil din punct de vedere chimic la căldură, care se oxidează doar la temperaturi de peste 190°C, şi chiar şi la acestă temperatureă nu supportă un proces oxidativ din care să rezulte substanţe nocive asupra organismului. Uleiul de cocos poate fi folosit şi în amestec cu uleiul de floarea soarelui. Doza zilnică recomandată din ulei de cocos este de 15grame, dar în caz de boală putem mării doza deoarece nu are reacţii adverse.
Uleiul de cocos în alimentaţie poate fi adăugat în: salate de legume, sotarea legumelor şi al fructelor de mare, prepararea ouălor şi a preparatelor din carne şi peşte, la moioneză şi popcorn. Diferenţa între uleiul de cocos şi untura de cocos o reprezintă doar temperatura la care se păstrează, deoarece la o temperatureă de sub 25°C uleiul de cocos se solidifică.
Uleiul virgin de cocos este unul dintre cele mai apreciate uleiuri datorită proprietăţilor sale multiple, care se obţine de asemenea din miezul nucii de cocos, dar prin presare la rece pentru a nu îşi pierde calităţile.
Uleiul virgin de cocos se poate folosi atât intern cât şi extern. Intern are efect imunostimulent, ajută la asimilarea substanţelor nutritive din alimente, rol antiparazitar şi se pot consuma două linguri de ulei pe zi. Extern se poate aplica pe piele pentru prevenirea şi tratarea vergeturilor, conţine filtru UV, datorită proprietăţilor antifungice, antibacteriene şi antivirale este de ajutor în cazul ciupercilor la nivelul unghiilor, al diferitelor afecţiuni dermatologice (eczeme, inflamaţii ale pielii etc.) iar datorită conţinutului de vitamina C are efect antioxidant şi este în acelaşi timp sursă de vitamina E. Aplicat înaintea expunerii la soare ajută la obţinerea unui bronz uniform şi previne apariţia petelor şi pistruilor.
Industria cosmetică foloseşte uleiul virgin de cocos în prepararea pastei de dinţi, deoarece reduce apariţia cariilor dentare, datorită enzimelor care distrug bacteriile nocive din cavitatea bucală. În India industria cosmeticelor foloseşte uleiul virgin de cocos ca ingredient valoros pentru a hrăni şi a da strălucire părului. În urma cercetărilor făcute în India, s-a ajuns la concluzia că uleiul virgin de cocos se absoarbe în firul de păr hrănindu-l din interior, şi datorită acidul lauric conţinut, are un rol important în regenerarea părului degradat, în combatearea căderii acestuia, ajută la prevenirea mătreţii şi conferă un plus de vitalitate firului de păr.
Cu toate că are proprietăţi benefice multiple, nuca de cocos poate fi un potenţial factor alergic, mai ales în rândul persoanelor alergice la nuci, alune etc. În India, alergia la nucă de cocos se află în topul primelor cinci alergii, pe când în SUA, Australia şi Marea Britanie alergia la nuca de cocos este foarte rară.