Ulei esential IMUNITATE 10 ml BIONOVATIV

Ulei esential IMUNITATE 10 ml BIONOVATIV

Acțiuni:

Oregano: susține sistemul imunitar; susține sănătatea organelor respiratorii.

Maghiran: susține rezistența organismului în condiții ambientale severe.

Dafin: util în cazul microorganismelor neprietenoase.

Mod de utilizare intern:

Se iau câte 3-4 picături de 2 ori pe zi. Fiecare doză se dizolvă în prealabil într-o linguriță de miere sau într-un sfert de linguriță de ulei alimentar.

Ingrediente:

Uleiuri esențiale de: Oregano (Origanum vulgare): 4 ml; Mentă (Mentha piperita): 2 ml; Pin (Pinus sylvestris): 2 ml; Maghiran (Majorana hortensis): 1 ml; Dafin (Laurus nobilis): 0,6 ml; Mușețel (Matricaria chamomilla): 0,2 ml; Ghimbir (Zingiber officinale): 0,2 ml.

Prezentare:

Recipient de sticlă, 10 ml, ambalat în cutie de carton.

Precauții și contraindicații:

A nu se utiliza nediluat. Se utilizează doar diluat în miere sau ulei alimentar, nu și în apă. A nu se consuma de către persoanele cu litiază biliară, inflamații biliare, ocluzii ale căilor biliare, afecțiuni hepatice grave.

Atenționări:

A nu se lăsa la îndemâna și la vederea copiilor mici. A se consuma, de preferință, înainte de: vezi data înscrisă pe ambalaj. A se păstra bine închis, ferit de umiditate și căldură. Produsul este un supliment alimentar și nu trebuie să înlocuiască un regim alimentar variat și echilibrat și un mod de viață sănătos. A nu se depăși doza recomandată pentru consumul zilnic.

Produs notificat de Serviciul Național pentru Plante Medicinale, Aromatice și Produse ale Stupului

Notificare nr. 15193/22.09.2021

Rolul componentelor:

Oregano creşte prin fâneţele din regiunile de deal şi de munte. Este o plantă semilemnoasă perenă, un arbust ce poate atinge 60cm înălţime. În pământ are un rizom lignificat gros de 2-3 cm din care iau naştere atât tulpini sterile, cât şi florifere, patru unghiulare, drepte şi ramifcate în partea superioară, dar şi numeroase rădăcini filiforme.

Frunzele sunt opuse, de 1-4cm lungime, de formă ovală, aproape glabre, cu marginea întreagă sau uşor dinţată. Vara face flori de culoare liliachie, adunate în bucheţele.

În scopuri medicinale de la oregano se folosesc frunzele, florile şi seminţele.

Conţine ulei volatil (timol, carvacrol), acizi cafeic şi rozmarinic, tanin şi serpilină.

Oregano are numeroase beneficii, dar este cel mai cunoscut pentru proprietăţile sale digestive, expectorante, antivirale, antibacteriene, antifungice, antiparazitare, antioxidante şi antiinflamatorii. În plus, oregano este cunoscut pentru proprietăţile sale antioxidante puternice, ca antimutagen şi anticancerigen.

Oregano ameliorează digestia, previne balonarea, protejează inima, scade colesterolul, scăzând riscul de atac de cord sau accident vascular cerebral, tratează Giardia, o boală intestinală cauzată de parazitul Giardia şi protejează celulele de acţiunea nocivă a radicalilor liberi.

Uleiul de oregano poate provoca reacţii adverse la persoanele alergice la plantele aromatice (familia Lamiaceae). De asemenea, uleiul de oregano este interzis femeilor gravide sau bolnavilor de anemie feriprivă, acesta putând reduce absorbţia de fier în organism.

Denumirea botanică a maghiranului vine din grecescul Origanum, derivat din cuvintele „oros” și „ganos” și însemnând “bucuria munților” pentru că toți călătorii care străbăteau Grecia de atunci îl puteau descoperi acoperind colinele și parfumând aerul curat al verii. Maghiranul este utilizat de grecii din antichitate atât în medicină cât și în componenta parfumurilor. Legenda spune că maghiranul dulce a fost creat de către Afrodita ca un simbol al fericii astfel că mirii din Grecia și Roma erau încoronați cu cununi de maghiran al căror scop era asigurarea unui mariaj fericit. Tot această plantă foarte aromată era așezată pe morminte pentru a conferi pacea sufletelor de pe cealaltă lume. Aristotel recomanda această plantă ca antidot în otrăvire. Și egiptenii din antichitate cunoșteau puterile maghiranului în vindecare și în acest sens îl utilizau la dezinfectarea, păstrarea curată a rănilor și vindecarea acestora.

Maghiranul este o plantă perenă cu tulpini înalte, pătrate, de culoare roșiatică. Frunzele sunt ovale, de culoare verde închisă și cu nervuri puternic reliefate. Atât frunzele cât și tulpinile sunt dotate cu glande. Florile sunt mici, de culoare lila, grupate în ciorchini deși. Fructul constă în patru boabe. Toate părțile constituente ale maghiranului sunt puternic aromate. Înflorește la sfârșitul verii și poate fi recoltat când tulpina a atins o înălțime de 15-20 cm.

Măghiranul reprezintă o plantă medicinală considerată remediu natural în tratamentul balonărilor, durerilor reumatice, gastritei hipoacide, tulburărilor care intervin la menopauză, insomniilor, durerilor de cap, afecțiunilor renale, stărilor de nervozitate și menstruației însoțită de dureri. Compușii activi responsabili de multiplele beneficii ale maghiranului sunt saponinele, vitaminele (A,C,K), uleiul volatil. În industria cosmetică, maghiranul poate fi întâlnit în compoziția cremelor de îngrijire a pielii, a loțiunilor de corp, a cremelor și gelurilor de ras și a săpunurilor.

Indiferent de forma în care este folosit, maghiranul aduce sănătății și frumuseții pielii numeroase beneficii, fapt susținut și de diverse studii de specialitate. Acestea asigură eficacitatea maghiranului precum și siguranța folosirii sale precum și lipsa efectelor adverse.

Dafinul (lat. Laurus nobilis), cunoscut și sub numele de laur, este o specie de plante aromatice din familia Lauraceae, arbore sau arbust, care ajunge până la 10–18 m înălțime, originar din zona Mediteranei.

Frunzele au o lungime de 6–12 cm și o lățime de 2–4 cm , cu margini dantelate specific și usor încurbate . Este o plantă cu flori sexuate (plantă dioică) florile mascule și femele fiind dispuse pe organisme distincte ; florile sunt de un galben-verzui pal, de aproape 1 cm diametru, crescute câte 4-5 în umbelă alături de frunză. Fructul este în formă de boabă (bacă) neagră de aproape 1 cm lungime, conținând o singura sămânță.

Frunzele de dafin sunt folosite pentru aroma lor la prepararea mâncărurilor. De asemenea, au fost folosite în Grecia antică pentru cununile de lauri, de unde și expresia "a se culca pe lauri". O asemenea cunună de laur era oferită ca premiu la Jocurile olimpice. În plus, tot de la laur derivă și cuvântul bacalaureat (bacă de laur) și cel de laureat ( încununat cu lauri), există un premiu cinematografic Premiul Laurul de aur.

Anumite date din literatura medicală sprijină ideea că frunzele de dafin ar avea următoarele utilizări :antioxidativ, analgezic și antiinflamator, anticonvulsivant (antiepileptic).

Dafinul este amplu cultivat ca plantă ornamentală în regiuni cu climat mediteranean sau oceanic , dar și ca plantă de interior în zonele mai reci.

Dafinul, pe lângă utilizarea variată în prepararea mâncărurilor, este cunoscut și apreciat ca remediu natural în tratarea câtorva afecțiuni. Printre cele mai cunoscute afecțiuni care pot fi vindecate cu ajutorul dafinului se număra infecțiile (orale, intestinale), reumatismul, alcoolismul, laringita, anorexia.

Untul de dafin, extras din fructele arbustului, intră în componența multor unguente, în special cele utilizate pentru calmarea diferitelor manifestări ale durerii. Proprietățile terapeutice ale ceaiului de dafin sunt cunoscute mai ales în tratarea reumatismului cronic, afecțiunilor nervoase și afecțiunilor orale.

Frunzele de dafin sunt utilizate pentru designul monedei de 10 yen în Japonia.

În conformitate cu mitologia greacă, arborele a apărut inițial când nimfa Daphne s-a transformat în acest arbore pentru a scăpa de urmărirea zeului din Olimp Apollo.

Pădurea de lauri (dafini) "Laurisilva" de pe insula Madeira (Portugalia) a fost înscrisă în anul 1999 pe lista patrimoniului cultural și natural mondial al UNESCO.i: hepatoprotector, hipotensiv, hipoglicemic şi anestezic local.