- La reducere!
- -12%
Ulei de macese presat la rece 10 ml Herbavit
Ulei de macese presat la rece 10 ml Herbavit
Uleiul de macese este bogata in vitamina C, un antioxidant care combate radicalii liberi si elibereaza pielea de substantele daunatoare. Hidrateaza pielea, dizolva tesutul cicatrizat si estompeaza ridurile.
Este recomandat in special pentru pielea uscata, dar si pentru cea normala.
Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 14 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 14 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 0,28 lei.
Ulei de macese presat la rece 10 ml Herbavit
Uleiul de macese este bogata in vitamina C, un antioxidant care combate radicalii liberi si elibereaza pielea de substantele daunatoare. Hidrateaza pielea, dizolva tesutul cicatrizat si estompeaza ridurile.
Este recomandat in special pentru pielea uscata, dar si pentru cea normala.
Continutul ridicat de acizi grasi nesaturati, linoleic, linolenic, oleic si de vitamina C, cu ajutorul carora contribuie la regenerarea celulelor din epiderma si la cresterea capacitatii lor de productie de colagen si elastina, fiind considerat a fi un ulei antirid.
Uleiul de macese este extras din seminte si are un continut de Omega 3 (acid linolenic), Omega 6 (acid linoleic) si Omega 9 (acid oleic) mare ceea ce o beneficieaza de efecte antiinflamatoare si regenerative. El actioneaza ca un agent de hidratare, penetrand rapid pielea uscata si restabilind pH-ul.
Macesele sunt un adevarat izvor de vitamina C, continutul fiind de 50 de ori mai mare decat la lamai si de 100 de ori mai mare decat la cirese, mandarine.
Vitamina C are un rol important in activarea productiei de colagen si estomparea ridurilor.
Poate fi folosit individual, fara a-l combina cu alte ingrediente pentru a-ti prepara singura un produs cosmetic. Este recomandat adaugarea uleiului de vitamina A in uleiul de macese, pentru prelungirea termenului de valabilitate si pentru imbunatatirea rezultatelor. Poate fi aplicat direct pe fata, de doua ori pe zi, folosind miscari usoare, ca un masaj. Este clasificat un ulei uscat, care este absorbit rapid de piele.
Măceşul face parte din familia Rosaceae cu circa 200 de specii, originar din Europa, nord-vestul Africii şi vestul Asiei, cea mai răspândită fiind Rosa canina care creşte spontan sau este cultivată şi în România.
Măceşul este un arbust lemnos şi spinos, cu tulpini alungite şi ramificate, al cărui frunze sunt ovale şi compuse, cu flori mari formate din cinci petale de culoare alb, roz pal până la roz închis, care înfloresc în luna iunie-iulie pentru ca toamna târziu, în locul lor să apară fructele de măceşe denumite receptaculi. Receptaculii au formă rotund-ovală, iniţial de culoare verde iar la maturitate devin cărnoşi şi de culoare portocaliu închis până la roşu care în interior conţin seminţe păroase denumite achene. Măceşele au un gust-dulce acrişor şi proprietăţi terapeutice valoroase
Măceşele pot fi consumate sub formă de: ceai, dulceaţă, gem, sirop sau ulei. Uleiul de măceşe se obţine prin presare la rece a seminţelor din fructele ajunse la maturitate, şi poate fi folosit intern şi extern cu proprietăţi benefice asupra întregului organism.
Fructele de măceşe conţin: acid linolenic (Omega 3), acid linoleic (Omega 6), acid malic, caroteni, licopen, proteine, zaharuri, minerale (fier, calciu, magneziu, potasiu etc.), vitamine ( A, B1, B2, C, D, E, K, PP, ), uleiul de măceşe conţine şi vitamina F.
Proprietăţi :
-astringent,
-antilitiazic,
-coleretic,
-colagog,
-detoxifiant,
-febrifug,
-imunostimulent,
-vasodilatator arterial,
-mineralizant,
-tonic
-vitaminizant.
Recomandari:
Uz intern:
-purificator al sângelui;
-adjuvant în hipercolesterolemie şi în prevenirea aterosclerozei;
-util în caz de intoxicaţii, afecţiuni hepatice şi paraziţi intestinali;
-adjuvant în cazul afecţiunilor rinichilor şi a vezicii urinare;
-ajută prevenirea formarii calculilor renali;
-are efect diuretic;
-conţinutul bogat de vitamina C are rol imunostimulent;
-adjuvant în tuse, bronşită, răceală şi febră;
-tonic cardiovascular, adjuvant în hipertensiune şi palpitaţii;
-ajută la menţinerea permeabilităţii şi elasticităţii capilarelor;
Uz extern:
-recomandat tuturor tipurilor de ten (sensibil, acnieic, cuperozic);
-antioxidant, protejează împotriva radicalilor liberi;
-reduce inflamaţiile pielii;
-are rol cicatrizant;
-este un protector solar natural cu filtru UV;
-regenerează celulele pielii în caz de arsuri;
-creşte nivelul de colagen şi elastină, tratând astefel ridurile;
-previne îmbătrânirea prematură a pielii;
-elimină petele pigmentare;
-ideal pentru pielea crăpată, iritată;
-recomandat în caz de: dermatoze, escare sau alte afecțiuni dermatologice.
INGREDIENTE: ulei din sâmburi de măceşe (Rosa Canina) 100% natural.
Se obţine prin presarea la rece a sâmburilor de măceşe. Are un conţinut ridicat de: acizi graşi mononesaturaţi: oleic (10-20%); acizi grasi polinesaturati-esenţiali: linoleic (35-50%) şi linolenic (25-50%).
Componenţi principali:
-acid palmitic,
-acid stearic,
-acid oleic,
-acid linoleic,
-acid linolenic.
Rolul componentelor:
Plantă indigenă în Europa, măceşul este un arbust ghimpos, de 2-3 m, cu ramuri arcuite, frunze penat-compuse cu marginile dinţate. Florile sunt mari, cu sepalele răsfrânte şi cu petalele roz. Fructul, măceaşa, este un fruct fals (se dezvoltă din caliciu), roşu, lunguieţ, închizând în interiorul său adevăratele fructe (achene), cu aspect de seminţe păroase.
Medicii antichităţii – Dioscorides, Plinius, Teophrastus, Hippocrates au încadrat măceşul în tezaurul lor medical.
Deja pe vremea lui Hippocrates era cunoscută ca un agent antiinflamator.
După Matthiolus (1626), măceşele se administrau în gonoree şi dizenterie. Cu miere se utilizau ca antihelmintice, împotriva calculilor urinari şi a dificultăţilor apărute la, urinare cauzate de aceştia.
Fructele de măceş au devenit oficiale în Farmacopeea Britanică în 1885. În cel de-al doilea război mondial Anglia a ajuns în imposibilitatea de a mai importa citrice, astfel guvernul englez a încurajat culegerea şi folosirea măceşelor ca sursă de vitamina C.
Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX aprecia în deosebi la măceşe bogăţia în vitamina C. Ceaiului de fructe de măceş i se mai atribuia un efect purgativ şi de combatere a stărilor catarale uşoare ale intestinului; extractul fluid de măceşe era indicat pentru combaterea pietrelor la rinichi şi vezicula fierei. Se considera că ceaiul de măceşe înlesneşte digestia, potoleşte setea şi produce diureză; iar acţiunea diuretică are marele avantaj că, chiar la o lungă întrebuinţare nu produce nici o iritare pe rinichi sau pe băşică, ceea ce-l face foarte indicat în bolile căilor urinare şi de rinichi.
Măceşele conţin foarte puţin ulei volatil, caroten, pectine, dextroză, acid citric şi acid malic şi taninuri; „seminţele” conţin urme de vanilină. Nu în ultimul rând, măceşele sunt bogate în vitamina C. Unele experimente au arătat că extracele din pulpă au efect bactericid asupra E. Coli.
Cercetările au demonstrat că mulţi compuşi din extractele de măceşe au proprietăţi antioxidante şi antiinflamatoare.