Coșul tău
Nu mai sunt produse in coșul tău
Turte Spelta cu Mar si Scortisoara Sonnentor
Turte Spelta cu Mar si Scortisoara
Din spelta extrudat şi copt.
Fac un mic dejun special!
Fac un mic dejun special!
Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 13 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 13 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 0,26 lei.
Turte Spelta cu Mar si Scortisoara
Din spelta extrudat şi copt.
Fac un mic dejun special!
Fac un mic dejun special!
Compozitie:
-52,5% spelta,
-zahăr,
-orez,
-sare,
-0,3% scorţişoară,
-extract natural de măr,
-acid citric.
-52,5% spelta,
-zahăr,
-orez,
-sare,
-0,3% scorţişoară,
-extract natural de măr,
-acid citric.
Rolul componentelor:
În China antică, arborele de scorțișoară era văzut drept pomul vieții, oricine gusta din fructele sale fiind dăruit cu nemurire și fericire eternă. Legenda spune că focul prin care pasărea Phoenix moare și apoi renaște este întreținut de mirodenii precum scortișoara. Egiptenii din antichitate foloseau scorțișoara în cosmetică și ca ingredient pentru îmbălsămarea celor morți.Scorțișoara era utilizată, totodată, în ceremoniile religioase, iar în Mexic, nordul Africii și Arabia era o mirodenie obisnuită pentru mâncare și un ingredient apreciat al ceaiului și cafelei. În Persia și apoi în Europa , scorțișoara era considerată a fi un puternic afrodisiac. Încă din Evul Mediu , scortișoara era considerată drept un stimulent al apetitului și digestiei. Într-adevăr, scorțișoara, asemeni altor mirodenii, este recunoscută pentru ușurarea digestiei și a fost folosită în scopuri medicale pentru tratarea problemelor gastrointestinale, inclusiv senzația de greață , vomitatul și diareea.
Scorțișoara este un arbore tropical din familia dafinului și atinge înălțimi de 6-7 m în sălbăticie. Are frunze ovale, adânc striate, de culoare verde-închisă pe partea superioara și verde deschis pe cea inferioară. Scoarța este netedă și gălbuie. Atât scoarța cât și frunzele sunt puternic aromate. Florile sunt mici, de culoare albă-gălbuie și cu un miros dezagreabil. Fructele sunt de culoare purpurie închisă. Partea exterioară a scoarței, miezul ei și partea interioară sunt decojite. Apoi este lăsată să se usuce complet, ceea ce face ca bucățile de scorțișoară să se curbeze ca o foiță de țigară răsucită (pe verticala fâșiilor). Câteva astfel de scoarțe sunt rulate una în alta pentru a obține un produs compact, care este tăiat apoi în lungimi uniforme și sortat conform grosimii, aromei și a culorii.
În scop fitoterapeutic, scorțișoara are efect antipiretic, antiseptic, astringent, carminativ, diaforetic, fungicid, stomahic, tonic, expectorant, antiinflamator. Toate aceste proprietăți sunt oferite de uleiul de scorțișoară care este bogat în borneol, eugenol, mircen, 1,8-cineol.
Cercetările recente au scos la iveală faptul că scorțișoara are proprietăți antioxidante și antibacteriene, și reduce factorii de risc asociați cu bolile cardiovasculare și două tipuri de diabet.
În Europa , scorțișoara este de multă vreme un ingredient favorit în bucătarie , fiind utilizată mai ales pentru budinci, plăcinte, prăjituri, checuri sau gogoși. Ea își pune în valoare aroma în ceaiuri, ciocolată caldă ori cafea. Se utilizează sub formă de pulbere.
În China antică, arborele de scorțișoară era văzut drept pomul vieții, oricine gusta din fructele sale fiind dăruit cu nemurire și fericire eternă. Legenda spune că focul prin care pasărea Phoenix moare și apoi renaște este întreținut de mirodenii precum scortișoara. Egiptenii din antichitate foloseau scorțișoara în cosmetică și ca ingredient pentru îmbălsămarea celor morți.Scorțișoara era utilizată, totodată, în ceremoniile religioase, iar în Mexic, nordul Africii și Arabia era o mirodenie obisnuită pentru mâncare și un ingredient apreciat al ceaiului și cafelei. În Persia și apoi în Europa , scorțișoara era considerată a fi un puternic afrodisiac. Încă din Evul Mediu , scortișoara era considerată drept un stimulent al apetitului și digestiei. Într-adevăr, scorțișoara, asemeni altor mirodenii, este recunoscută pentru ușurarea digestiei și a fost folosită în scopuri medicale pentru tratarea problemelor gastrointestinale, inclusiv senzația de greață , vomitatul și diareea.
Scorțișoara este un arbore tropical din familia dafinului și atinge înălțimi de 6-7 m în sălbăticie. Are frunze ovale, adânc striate, de culoare verde-închisă pe partea superioara și verde deschis pe cea inferioară. Scoarța este netedă și gălbuie. Atât scoarța cât și frunzele sunt puternic aromate. Florile sunt mici, de culoare albă-gălbuie și cu un miros dezagreabil. Fructele sunt de culoare purpurie închisă. Partea exterioară a scoarței, miezul ei și partea interioară sunt decojite. Apoi este lăsată să se usuce complet, ceea ce face ca bucățile de scorțișoară să se curbeze ca o foiță de țigară răsucită (pe verticala fâșiilor). Câteva astfel de scoarțe sunt rulate una în alta pentru a obține un produs compact, care este tăiat apoi în lungimi uniforme și sortat conform grosimii, aromei și a culorii.
În scop fitoterapeutic, scorțișoara are efect antipiretic, antiseptic, astringent, carminativ, diaforetic, fungicid, stomahic, tonic, expectorant, antiinflamator. Toate aceste proprietăți sunt oferite de uleiul de scorțișoară care este bogat în borneol, eugenol, mircen, 1,8-cineol.
Cercetările recente au scos la iveală faptul că scorțișoara are proprietăți antioxidante și antibacteriene, și reduce factorii de risc asociați cu bolile cardiovasculare și două tipuri de diabet.
În Europa , scorțișoara este de multă vreme un ingredient favorit în bucătarie , fiind utilizată mai ales pentru budinci, plăcinte, prăjituri, checuri sau gogoși. Ea își pune în valoare aroma în ceaiuri, ciocolată caldă ori cafea. Se utilizează sub formă de pulbere.
Graul spelta ( Triticum Spelta) este stramosul graului comun si una din cele mai vechi cereale din lume. Se deosebeste de graul comun prin faptul ca dupa recoltare, bobul ramane protejat de pale. Gustul sau este intens si deosebit, amintind de cel de nuca.
Aceasta specie de grau se cultiva inca din antichitate, ( in urma cu cel putin 5000 de ani), de catre civilizatiile din sud-vestul Asiei dar si in Caucaz. Chiar si in Vechiul Testament este amintita folosirea acestei cereale, ca principala cereala pentru producerea painii. In Europa s-a semnalat utilizarea acestei tip de grau in jurul anului 1900 i. Chr.
In ceea ce priveste vechimea agriculturii pe teritoriul Romaniei cu aceasta cereala, sapaturile arheologice facute la Portile de Fier au aratat ca Triticum spelta era prezent aici inca de acum 10000 ani in urma.
Beneficiile graului spelta erau cunoscute inca din secolul al unsprezecelea si au fost consemnate de catre Sfanta Hildegard din Bingen, iubitoare de plante si buna cunoscatoare a folosirii terapeutice a plantelor. Ea considera acest tip de grau un remediu natural excelent pentru ca, spre deosebire de celelalte specii de grau contine substante nutritive, optim dozate si echilibrate pentru o alimentatie sanatoasa.
Graul spelta reuneste in mod ideal avantajele unei hraniri integrale fiind alcatuit dintr-o combinatie uluitoare de vitamine, minerale, carbohidrati, grasimi, precum si un continut ridicat de fibre si albumina. Astfel, Triticum spelta este bogat in vitaminele A, E, B1, B2 si in niacina (vitamina PP), raspunzatoare pentru functionarea nervilor, pentru un metabolism bine reglat si pentru piele.
Spre deosebire de graul obisnuit, aceasta cereala se remarca printr-un continut bogat in acizi grasi si minerale esentiale precum fier, magneziu, fosfor si calciu.
Aceasta specie de grau se cultiva inca din antichitate, ( in urma cu cel putin 5000 de ani), de catre civilizatiile din sud-vestul Asiei dar si in Caucaz. Chiar si in Vechiul Testament este amintita folosirea acestei cereale, ca principala cereala pentru producerea painii. In Europa s-a semnalat utilizarea acestei tip de grau in jurul anului 1900 i. Chr.
In ceea ce priveste vechimea agriculturii pe teritoriul Romaniei cu aceasta cereala, sapaturile arheologice facute la Portile de Fier au aratat ca Triticum spelta era prezent aici inca de acum 10000 ani in urma.
Beneficiile graului spelta erau cunoscute inca din secolul al unsprezecelea si au fost consemnate de catre Sfanta Hildegard din Bingen, iubitoare de plante si buna cunoscatoare a folosirii terapeutice a plantelor. Ea considera acest tip de grau un remediu natural excelent pentru ca, spre deosebire de celelalte specii de grau contine substante nutritive, optim dozate si echilibrate pentru o alimentatie sanatoasa.
Graul spelta reuneste in mod ideal avantajele unei hraniri integrale fiind alcatuit dintr-o combinatie uluitoare de vitamine, minerale, carbohidrati, grasimi, precum si un continut ridicat de fibre si albumina. Astfel, Triticum spelta este bogat in vitaminele A, E, B1, B2 si in niacina (vitamina PP), raspunzatoare pentru functionarea nervilor, pentru un metabolism bine reglat si pentru piele.
Spre deosebire de graul obisnuit, aceasta cereala se remarca printr-un continut bogat in acizi grasi si minerale esentiale precum fier, magneziu, fosfor si calciu.
Nicio recenzie