|
Tinctura Paducel fara alcool 50ml Dacia Plant
Extractul de Păducel fără alcool este un produs obţinut din frunzele şi
florile plantei Crataegus monogyna.
Dintre produsele vegetale administrate pe cale orală, soluţiile sunt cel mai uşor
asimilate de către organism, extractul putând fi administrat şi persoanelor cu
interdicţie la alcool
Ingrediente:
Păducel (Crataegus monogyna) - extract moale din frunze şi flori (30%); glicerină vegetală.
Recomandări:
-normalizează funcţia cardiacă;
-îmbunătăţeşte fluxul coronarian şi tonusul cardiac;
-menţine tensiunea arterială şi ritmul cardiac în limite normale;
-reduce disconfortul care apare la nivel cardiac;
-susţine aparatul cardiovascular în perioadele de stres.
Contraindicaţii:
Intoleranţă la oricare dintre componentele produsului.
Precauţii:
Se administrează cu prudenţă persoanelor cu diabet zaharat.
Mod de administrare
Uz intern:
Copii între 3 şi 5 ani: câte 10-15 picături de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înaintea mesei.
Copii între 5 şi 15 ani: câte 20-30 picături de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înaintea mesei.
Adulţi şi tineri peste 15 ani: câte 30-50 picături de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înaintea mesei.
Produsul poate fi administrat ca atare sau diluat în 100 ml de apă sau suc de fructe (jumătate de
pahar).
Rolul componentelor:
Păducelul este un arbust spinos de 2-5 m înălţime, având frunzele împărţite în 2-5 lobi neregulaţi dinţaţi, florile albe formând umbele rare. Creşte în toată Europa la marginea pădurilor şi prin luminişuri şi înfloreşte în aprilie-mai.
Dioscorides menţionează păducelul în lucrarea sa în primul secol D.H. Îl numeşte krátaios, cuvânt care se crede că derivă din grecescul krátys – „greu” sau „puternic” – făcând referire la lemnul său dur. O etimologie alternativă asociază numele cu kratos, însemnând „întotdeauna a fost aici”.
În secolul III Î.H., Theophrastus, îl denumeşte „kunosbatos”, ceea ce a dus la introducerea sa în cărţile medievale de profil (Lonicerus) sub numele de Cynosbatus Theophrasti. Specia denumită monogyna înseamnă monostylus (cu o singură sămânţă).
Teutonii utilizau fructele ca aliment.
Cărţile din Evul Mediu recomandau păducelul pentru colici stomacale şi diaree. Prima sa menţiune privind efectele cadriace a fost făcută de Quercetanus, medicul personal al regelui Henric al IV-lea al Franţei, care a născocit un sirop anti-îmbătrânire din plantă.
Un medic irlandez – Green – a determinat răspândirea reputaţiei sale de medicament pentru inimă în a doua jumătate a secolului XIX; de atunci şi-a menţinut o poziţie fermă în repertoriul fitoterapiei.
Acţiunile sale farmacologice se datorează conţinutului în compuşi fenolici, în special flavonoide cărora li se atribuie multe din proprietăţile plantei.
Păducelul (atât fructele, cât şi frunzele cu flori) produce o tonifiere a cordului şi o scădere a presiunii sangvine, restabilind pulsul şi echilibrul între presiunea sângelui şi activitatea muşchiului cardiac. Efectele sale la nivel cardiovascular, multe dintre ele dovedite ştiinţific, se consideră a fi rezultatul activităţii inotropice, a abilităţii de a creşte integritatea vaselor sangvine şi îmbunătăţirea fluxului sangvin coronarian, şi efectelor pozitive asupra utilizării oxigenului.
Este utilizat tradiţional ca tonic cardiac iar utilizările sale curente, ca suport pentru funcţiile cardiace şi circulatorii, includ tratamentul anginei, hipertensiunii, aritmiilor şi insuficienţei cardiace cronice NYHA II.
Ultimele cercetări au evidenţiat şi activitatea antioxidantă a preparatelor din păducel.
|
