TINCTURA MESTEACAN 50ML - Hofigal

TINCTURA MESTEACAN 50ML - Hofigal

Tinctura de mesteacan are proprietati diuretice (cu eliminare de acid uric, cloruri si uree), de protectie a epiteliului renal, colagog-coleretice, sudorifice, usor hipotensive, hipocolesterolemiante.

Beneficii:

-Supliment alimentar valoros dietei pentru aportul bogat de substante biologic active cu efecte benefice in stimularea diurezei, normalizarea valorilor acidului uric, ureei, creatininei si colesterolului in sange;
-Are influenta pozitiva in stari edematoase de origine renala si cardiaca, in tulburari functionale ale rinichilor, in hiperuricemie (exces de acid uric in sange);
-Este depurativ eficient si stimulent general al organismului prin eliminarea toxinelor.

Compozitie:

Betulae folium - frunze de Mesteacan 20 g si alcool etilic 70% v/v pentru 100 g solutie.

Administrare:

Cate 30 picaturi de 3 ori pe zi, diluate in 100 ml apa fiarta si racita, timp de 30 de zile sau la recomandarea specialistului.
Dupa diluare, concentratia de alcool scade la un nivel de concentratie homeopatica si nu comporta contraindicatii legate de toxicitatea acestuia.
Produsul este un supliment alimentar si nu trebuie sa inlocuiasca o dieta variata si echilibrata si un stil de viata sanatos.

Atentionari:

Produsul este foarte bine tolerat, fara contraindicatii semnalate pana acum la dozele si ritmul de administrare recomandate.
In sarcina si perioada de alaptare, la copii pana la varsta de 12 ani, persoane alergice la polen este necesara recomandarea specialistului.
La aparitia unor efecte nedorite se intrerupe administrarea produsului si se recomanda consultarea medicului sau farmacistului.

Rolul componentelor:
Arbore înalt de 30m, cu tulpina ramificată, flexibilă, cu frunze romboidale cu marginea dublu serată şi vârful acuminat. Scoarţa tulpinilor mature este albă, cu ritidom inelar şi lenticele. Florile sunt unisexiate grupate în amenţi, cele mascule câte 2-3 la vârful lujerilor se formează încă din vara precedentă, cele femele au forma unui con alungit. Frunzele se recoltează în stadiul tânăr, în perioada mai-august, prin strunjirea ramurilor.
Mesteacănul a jucat în antichitate un rol de seamă, cultural şi medical, fiind considerat în mod propriu „arborele vieţei”.
Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX recunoştea o acţiune depurativă accentuată pentru coaja de mesteacăn, datorită cantităţii de camfor şi betulină conţinute, producând astfel o stimulare a schimburilor de substanţe organice şi o întinerire. Unii medici considerau frunzele un excelent mijloc de tratare a problemelor metabolice şi diatezelor urice care se manifestă prin gută, reumatism, inflamaţii articulare dureroase, nefrite cronice, hidropizii.
Ceaiul din frunze de mesteacăn ajută la eliminarea acidului uric ajutând astfel în stările gutoase şi în erupţiile cutanate; rezultate bune s-au obţinut cu ceaiul de frunze de mesteacăn în bolile de rinichi şi litiaza urinară.
Tradiţia populară mai foloseşte mustul de mesteacăn, cu gust acrişor şi plăcut, ca un leac puternic contra colicilor, durerilor renale şi calculoase, purificator al sângelui fiind şi o bună băutură răcoritoare.
Prin distilarea uscată a lemnului de mesteacăn se obţine un gudron utilizat în dermatologie.
Proprietăţile frunzelor se datorează conţinutului în flavone, saponine, tanin, triterpene şi ce imprimă acestora efectele diuretice indicate pentru bolnavii cardiorenali cărora le reduce edemele şi albuminuria, favorizează eliminarea acidului uric şi a colesterolului. Mai posedă proprietăţi antimicrobiene şi antireumatice. Scoarţa de mesteacăn se utilizează pentru tratamentul dermatitelor şi îngrijirea părului.
Recent, într-un studiu realizat pe şobolani, un extract etanolic din frunzele de mesteacăn au arătat activitate gastroprotectoare.