TINCTURA DE LUCERNA 200 ml Favisan

TINCTURA DE LUCERNA 200 ml Favisan

Părintele tuturor alimentelor. Fortifică vasele şi dantura, reduce balonările, protejează ficatul, elimină excesul de apă.

Fortifică sistemul imunitar, este un diuretic natural, cu efect detoxifiant. Purifică sângele, stimulează funcţia ficatului, eliminând deşeurile din ficat şi ajutând la regenerarea acestuia. Contribuie la refacerea mucoasei aparatului digestiv (fiind utilă în cazul ulcerului peptic ce apare la nivelul esofagului, stomacului sau intestinului subţire); elimină excesul de apă din organism; reduce balonările, fortifică oasele şi dantura, asigură un somn odihnitor; are acţiune alcalinizantă.

Utilizat tradiţional ca adjuvant în: inflamaţii, lipsa poftei de mâncare, balonări, insomnii, ovare polichistice, dismenoree (frunzele de lucernă conţin fitoestrogeni), afecţiuni ale prostatei.

Mod de utilizare: ca supliment alimentar

Doza zilnică recomandată: 3 x 1 linguriţă/zi, după mese, timp de 2-3 luni, după care urmează o lună de pauză.

Notă: Persoanele care urmează un tratament cu anticoagulante, ciclosporine sau prednison pot consuma lucernă numai la recomandarea medicului.

Rolul componentelor:

Incă de demult, medicii din China și India foloseau frunzele de lucernă și vîrfurile florilor în tratamentul pentru tulburările digestive. După unele izvoare din antichitate, lucerna a fost adusă prin anul 470 î.Hr. în Grecia și prin anii 150–50 î.Hr. în Italia. La propunerea lui Charles Darwin au fost aduși în 1885, bondari pentru a asigura polenizarea florilor de lucernă. De-a lungul timpului, lucerna s-a folosit pentru tratarea multor stări patologice și se folosea îndeosebi pentru efectul nutritiv și tonic asupra organismului.

Este o plantă furajeră din familia leguminoaselor. Are rădăcină pivotantă, lungă de 1-2 m, cu tulpini numeroase și stoloni scurți. Tulpina erectă, ascendentă sau întinsă, ușor muchiată, glabră sau dispers păroasă. Frunze foarte variabile ca formă și dimensiuni. Foliole obovat cuneate sau lanceolat cuneate, cu margini întregi sau la partea anterioară, mucronat dințate. Florile sunt grupate în inflorescențe racemoase axilare, alungite sau capituliforme. Fructul este o păstaie totdeauna glabră, răsucită cu 3 – 4 spire.

Planta conține flavone, saponine, săruri minerale, clorofilă, proteine, substanțe estrogene, carotenoide (motiv pentru care s-a folosit la prepararea vitaminei A). Are proprietăți hipocolesterolemiante, antianemice antihemoragice, coagulante.

Lucerna este cunoscută pentru efectul antiinflamator, analgzic și antipiretic datorită conținutului de saponozide- mono-, bi-, tridesmozide ale acidului medicagenic și derivații acestuia. Cercetăriile au arătat proprietatea antitumorală în carcinoame hepatice și de colon folosind extracte de lucernă bogate în compuși fenolici- acid p-cumaric, acid cafeic, cinamic și azotați- proteine, enzime, peptide. În medicna naturistă lucerna se folosește și ca diuretic deoarece are un conținut ridicat de flavonoide care cresc diureza prin stimularea filtrării glomerulare. Lucerna conține săruri minerale de Mn, Zn, K, Ca, Cu, Na, P și Si fiind astfel o plantă medicinală cu efect remineralizant. S-a dovedit că lucerna are efect asupra scăderii colesterolului, are acțiune antibacterienă împotriva bacteriilor gram negative precum Salmonella typhi, și conține cel puțin o proteină cu așa numita activitate antitumorală. Este benefică pentru tulburări de coloană, hemoragie și ajută funcția glandei pituitară. Este o sursă de vitamina K, fiind o plantă medicinală cu acțiune antihemoragică.

Lucerna are proprietăți estrogenice și poate fi utilizată în fitoterapie în problemele legate de menstruație și menopauză.