TINCTURA BITTER 30PLANTE 200ML Faunus Plant

TINCTURA BITTER 30PLANTE 200ML Faunus Plant

Bitter-ul Faunus Plant este un extract hidroalcoolic concentrat din 30 de plante, fiind un tonifiant general, cu proprietăți vitaminizante, antianemice și vasoprotectoare. Acesta contribuie la funcţionarea normală a sistemului hepatobiliar, digestiv, urinar, respirator, fiind eficient și în menținerea sănătății pielii, părului și articulațiilor.

Acest produs este conceput pentru o cură de 12 zile.

Proprietăți: vitaminizant, tonifiant general, antianemic, vasoprotector, imunostimulator, depurativ.

Recomandări: avitaminoze, anemii, astenie, inapetenţă, oboseală, convalescenţă, digestie lentă, indigestie, balonare, dischinezie biliară, steatoză hepatică, constipaţie, colici abdominale, parazitoze, nevroză cardiacă, hipercolesterolemie, cure de detoxifiere, febră, răceli, reumatism, afecţiuni dermatologice, căderea părului.

Contribuie la:

UZ INTERN:

• reglarea secreţiei şi excreţiei bilei
• susținerea digestiei
• funcționarea normală a diurezei
• menţinerea sănătăţii arborelui bronşic
• menţinerea concentraţiei normale a colesterolului şi grăsimilor în sânge
• menţinerea funcţionării normale a sistemului imunitar
• protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ

UZ EXTERN:

menţinerea sănătăţii pielii

menţinerea sănătăţii părului

Ingrediente: Cătină (Hippophae rhamnoides) fructe (0,8%), Gențiană (Gentiana asclepiadea) rădăcini (0,8%), Mentă (Mentha piperita) frunze (0,8%), Obligeană (Acorus calamus) rizomi (0,8%), Păducel (Crataegus monogyna) flori, frunze (0,8%), Păpădie (Taraxacum officinale) părți aeriene (0,8%), Pătlagină (Plantago major) frunze (0,8%), Soc (Sambucus nigra) flori (0,8%), Trei-fraţi-pătaţi (Viola tricolor) părți aeriene (0,8%), Urzică (Urtica dioica) părţi aeriene (0,8%), Afin (Vaccinium myrtillus) frunze (0,6%), Anghinare (Cynara scolymus) frunze (0,6%), Brusture (Arctium lappa) rădăcini (0,6%), Cimbrişor (Thymus serpyllum) părți aeriene (0,6%), Creţişoară (Alchemilla vulgaris) părţi aeriene (0,6%), Cuişoare (Eugenia caryophyllata) flori (0,6%), Dafin (Laurus nobilis) frunze (0,6%), Echinacea (Echinacea purpurea) părţi aeriene (0,6%), Fasole (Phaseolus vulgaris) teci (0,6%), Fenicul (Foeniculum vulgare) fructe (0,6%), Frasin (Fraxinus excelsior) frunze (0,6%), Gălbenele (Calendula officinalis) flori (0,6%), Ienupăr (Juniperus communis) fructe (0,6%), Lavandă (Lavandula angustifolia) flori (0,6%), Măceş (Rosa canina) fructe (0,6%), Muşeţel (Matricaria chamomilla) flori (0,6%), Rostopască (Chelidonium majus) părţi aeriene (0,6%), Salcâm (Robinia pseudacacia) flori (0,6%), Salvie (Salvia officinalis) frunze (0,6%), Troscot (Polygonum aviculare) părţi aeriene (0,6%); solvent: alcool etilic min. 30% v/v.

Mod de administrare:

UZ INTERN: Adulţi şi tineri peste 15 ani: Se bea câte o linguriță de tinctură diluată în 100ml apă sau ceai (jumătate de pahar) de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Copii 7-14 ani: Se bea câte ½ linguriță de tinctură diluată în 100ml apă sau ceai (jumătate de pahar) de 2-4 ori pe zi, pe stomacul gol.

UZ EXTERN: - pentru menţinerea sănătăţii pielii: se aplică local sub formă de badijonaj ca atare sau diluat (prin adăugarea a 1-2 linguriţe de tinctură la 100ml apă) - pentru menţinerea sănătăţii părului: se frecţionează pielea capului de 2-3 ori pe săptămână

Contraindicații: Copii sub 7 ani, sarcină, alăptare, alergie la oricare dintre componentele produsului, persoane cărora le este interzis/limitat consumul de alcool.

Produs 100% natural, obținut prin prelucrare manuală.

Nu conţine conservanţi sau coloranţi artificiali.

Produs avizat de SNPMAPS, notificare nr. 8633/2014.

Rolul componentelor: 

Catina este un arbust tufos şi spinos originar din Europa şi Asia, înalt de până la 3 m, cu frunze îngust lanceolate pe partea inferioară cu peri argintii. Florile mici, galbene, dispuse în inflorescenţe globuloase, apar înaintea frunzelor. Fructele portocalii, sferice, cu sâmbure tare, se recoltează în perioada august-octombrie, până la primul îngheţ.

Ca multe alte fructe, şi cele de cătină sunt bogate în vitamine (A, C, E şi K) şi o varietate de bioflavonoide şi carotenoide, alături de o combinaţie de acizi organici care se presupune că contribuie la presupusele proprietăţi anticarcinogenice.

Având efecte tonice, energizante, hepatoprotectoare, de vindecare a rănilor, de stimulare a imunităţii şi antioxidante, fructele de cătină sunt utile ca tonic general, într-o largă varietate de afecţiuni, în boli inflamatorii, pulmonare, afecţiuni hepatice, ulcer stomacal, afecţiuni metabolice, la prevenirea răcelilor, a bolilor cardiovasculare, şi la reducerea efectelor secundare ale tratamentelor în cancer; ajută la vindecarea rănilor şi multor afecţiuni cutanate, susţine sănătatea pielii.

Activitatea antioxidantă este bine documentată şi stă la baza potenţialului anti-îmbătrânire al fructelor de cătină.

Numele său este un tribut adus lui Gentius, un antic rege ilir, despre care se spune că a descoperit proprietățile tonice ale plantelor și a menționat pentru prima oară într-o scriere această plantă medicinală. De mai bine de două mii de ani, gențiana este folosită în toată Europa ca tonic amar, ca anti-toxic și stimulent al funcțiilor ficatului. În medicina populară românească, ocupă un loc de cinste, fiind denumită, în nordul țării, de către vindecătorii populari, “căpitanul buruienilor de leac” și fiind folosită ca tonic digestiv și al întregului organism, precum și ca remediu împotriva diferitelor otrăviri. Despre Pintea Viteazul se spunea că purta mereu cu el o ploscă umplută cu plămădeala rădăcinei de gențiană, pe care o folosea contra “răului la inimă”. Se credea chiar că rădăcina de gențiană, administrată șapte sau nouă zile la rând, are proprietăți exorcizante, scoțând demonii care produc feluritele boli, precum și orice rău din trup.

Ghințura galbenă cum i se mai spune, este o plantă erbacee, perenă, cu o tulpină ce apare abia din anii 5-6 de la vegetație, fistuloasă, cilindrică, goală pe interior. Frunzele sunt ovat eliptice, cu margine întreagă iar florile sunt mari de culoare galbenă, dispuse în cime și înfloresc în iunie-august. În scopuri medicinale se folosește rădăcina (Gentianae radix). Aceasta se recoltează de la plantele de 3-7 ani, în perioada octombrie noiembrie sau în martie.

Gențiana este o plantă medicinală cu acțiune tonic amară, eupeptică și aperitivă datorită principiilor amare ce le conține, cum este gentiopicrină, principala componentă ce se găsește în proporție de 2-3% în produsul vegetal uscat. Planta mai conține glucide, taninuri, alcaloizi, xantone și o cantitate redusă de ulei volatil. Are acțiune tonică și asupra ficatului, vezicii biliare. Este un remediu natural pentru combaterea unor afecțiuni cum ar fi dureri de stomac, balonări, digestie lentă, anorexie, boli de ficat, paraziți intestinali. Se utilizează ca tratament naturist sub sub formă de decoct, tinctură, infuzie, sirop și se poate combina cu ghimbirul, cardamomul și reventul.

Cercetări recente au stabilit că derivații xantonici au acțiune inhibitoare a monoaminoxidazei, ceea ce determină acțiunea antidepresivă a preparatelor de gențiană.

Ca şi multe alte plante, menta le-a fost cunoscută anticilor greci, romani si egipteni. Legenda spune că zeul întunericului Pluto s-a îndrăgostit nebuneşte de frumoasa nimfă Mentha. Geloasă, soţia sa zeiţa Persephona a urmărit-o pe nefericita fată şi a îngropat-o în pământ. Pluton, impresionat de suferinţa nimfei a transformat-o apoi în planta frumos mirositoare care îi poartă numele.

Menta este o plantă anuală, erbacee, face parte din familia Labiatae şi este considerată de mulţi autori ca fiind perenă. Este înaltă de 50-120 cm, puternic ramificată chiar de la bază, tulpina în 4 muchii evidente, cu frunze opuse, ovale, flori violacee asimetrice, cu 4 petale, grupate într-o inflorescenţă ca un spic. Prezintă un miros caracteristic, puternic aromat. Există diverse specii de mentă, toate fiind cultivate, cele mai uzuale fiind Mentha piperita, Mentha spicata (crispa), Mentha arvensis. Se înmulţeşte în practica agricolă exclusiv pe cale vegetativă, prin stoloni. Soiurile spontane nu prezintă întrebuinţări medicale eficiente.

La începutul secolului al XVIII-lea menta se foloseşte în Europa ca plantă medicinală, la noi însă este introdusă în primul deceniu al secolului trecut. Uleiul esenţial de mentă, obţinut încă din secolul XVII, este responsabil de mirosul pregnant al acestei plantei precum şi de efectele terapeutice asupra organismului.

Romanii, grecii, foloseau menta de milenii. Ei ştiau că aroma de mentă, dată de uleiul volatil, este capabilă să îmbunătăţească starea de spirit, de aceea înaintea festivităţii romanii decorau mesele cu frunze de mentă iar pe podele şi pereţi pulverizau infuziile de mentă.

Uleiul volatil de mentă este bogat în derivaţi de alcool cum ar fi mentolul, izomentolul, piperitolul şi cetone precum mentonă, izomentonă, piperitonă. Mai conţine oxizi şi esteri cum este mentofuranul şi 1,8-cineolul, elemente importante pentru acţiunea farmacologică. Numeroase minerale şi substanţe nutritive, inclusiv fier, mangan, magneziu, calciu, acid folic, potasiu se regăsesc în uleiul de mentă.

Uleiul volatil este secretat de perii glandulari ai plantelor întregi chiar înainte de înflorire. Are un proaspăt miros mentolat, este limpede, colorat până la galben pal, şi apos în vâscozitate.

Beneficiile pentru sănătate ale uleiului de mentă includ capacitatea sa de a trata spasmele provocate de indigestie, problemele respiratorii, durerile de cap, greaţa, febra, neplăceri ale stomacului şi intestinelor. Este un bun calmant şi decongestionant, relaxând musculatura dintr-un sindrom de colon iritabil, mucoase iritate (bronşică, gastrică) sau chiar în condiţiile de stres.

Uleiul volatil de mentă ajută digestia, fiind un tonic în cazul unui apetit alimentar scăzut sau stimulează digestia şi flatulenţa prin acţiune stomahică, colagogă şi carminativă. Acţiunea expectorantă şi mucolitică se revendică mentei tot datorită uleiului volatil, în special mentonei şi cineolului, la fel şi efectul antipruriginos. Mentolul este responsabil de acţiunea antiemetică şi analgezică şi de îndepărtare a anxietăţii, depresiei sau a suprasolicitării organismului.

Fie administrat prin inhalaţie, prin piele sau oral, uleiul volatil interacţionează cu receptorii sistemului nervos central prin proprietăţile fizico-chimice specifice şi astfel, spun cercetătorii, menta are o multitudine de întrebuinţări.

Menta este folosită şi pentru acţiunea antidiareică şi antiseptică datorită taninurilor din compoziţie, care au un efect astringent asupra proteinelor bacteriene.

Această plantă este recunoscută şi utilizată la nivel internaţional, fiind menţionată în Farmacopeea Europeană (European Pharmacopoeia), în Farmacopeea Americană (U.S. Pharmacopeial Covention) precum şi în diverse cărţi de specialitate şi tratate. În Farmacopeea Română (FR X) menta are 2 monografii trecute separat, Menthae folium şi Menthae aetheroleum.

Oamenii de ştiinţă contemporani nu se opresc la rezultatele obţinute sau la medicina tradiţională ci încearcă să descopere cât mai multe lucruri despre această plantă. De exemplu, au ajuns la concluzia că sportivii sunt capabili să efetueze mai multe exerciţii şi chiar să alerge mai repede atunci când simt mirosul de mentă. Explicaţia constă în faptul că aroma pronunţată a plantei afectează o anumită parte a creierului care este responsabilă pentru trezirea de dimineaţă. Prin urmare, pasta de dinţi cu aromă de mentă reprezintă o modalitate mai facilă de trezire dimineaţa. Fabricarea produselor de igienă orală ce au în compoziţie mentă a fost menită în primul rând datorită contribuţiei acesteia la dispariţia mirosurilor neplăcute precum şi pentru efectul antiinflamator şi antiseptic. Acestea şi alte proprietăţi s-au manifestat şi în cosmetică unde găsim în ziua de azi o varietate largă de creme, geluri, balsamuri, şampoane pe bază de mentă.

Terapeutic, menta se găseşte sub formă de capsule, comprimate, plantă mărunţită şi uscată pentru infuzii, tincturi. Extern se folosesc de asemenea creme, geluri, unguente.

Deşi se întâlnesc rar, pot apărea reacţii alergice la persoanele sensibile sau intolerante la un compus din mentă. Nu este indicată administrarea în sarcină şi copiilor sub 7 ani şi nu se poate administra concomitent cu antiacidele.

Pentru copii, se poate încorpora menta într-o îngheţată preparată în casă, pentru a-i da o savoare mentolată, răcoritoare, perfectă pentru zilele toride de vară.

Atenţionări

Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la această plantă.

La dozele recomandate nu se cunosc contraindicaţii.