Telom R Alergo 120cps DVR Pharm

Este una din cele 50 plante fundamentale utilizate în medicina tradiţională chineză. Shen nung, fondatorul fitoterapiei chineze, a clasificat astragalusul în tratatul său clasic Shen Nung Pen Tsao Ching (circa anul 100 D.H.) ca plantă superioară. Denumirea sa chinezească, huang qi, se traduce prin „lider galben”, făcând referire la culoarea galbenă a rădăcinii şi la statutul său de una din cele mai importante plante tonice.
Medicina tradiţională chineză a folosit planta pentru ameliorarea transpiraţiilor nocturne, deficienţei de chi (caracterizată prin stări oboseală, slăbiciune, şi lipsa poftei de mâncare), şi în diaree. Astragalusul a înregistrat în China o îndelungată istorie de utilizare pentru „întărirea chi-ului”, sau cum am înţelege noi, a sistemului imunitar, ca tonic puternic pentru ridicarea nivelului energetic, fiind implicat şi ca diuretic eficient, vasodilatator şi ca tratament în infecţiile respiratorii. Adesea este folosit în combinaţie cu alte plante pentru a întări rezistenţa organismului la boli.
Este considerată o plantă adaptogenă, susţinând astfel organismul împotriva diverşilor factori de stres, incluzând stresul fizic, mental sau stresul emoţional.
Rădăcina plantei conţine polizaharide, asparagină, fitosteroli, colină, betaină, acid linoleic.
Astragalus mai conţine substanţe antioxidante ajutând la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ, dar în principal este folosit pentru a proteja şi susţine sistemul imunitar, în prevenirea răcelilor şi altor infecţii ale tractului respirator superior, pentru reducerea tensiunii sangvine, în tratamentul diabetului, şi pentru protejarea ficatului.
Astragalus prezintă şi proprietăţi antiinflamatoare şi antibacteriene, fiind astfel utilizat uneori aplicat pe piele pentru îngrijirea rănilor.
Studiile realizate au demonstrat proprietăţi antivirale şi de stimulare a sistemului imunitar, susţinând astfel utilizarea sa pentru prevenirea răcelilor. Cercetătorii din Statele Unite au arătat că astragalus poate deveni un posibil tratament pentru pacienţii ai căror sistem imunitar a fost afectat de radio- sau chimioterapie. În aceste studii, suplimentele cu astragalus au părut să ajute pacienţii să se recupereze mai rapid şi să le prelungească de asemenea durata de viaţă.
Studii recente realizate în China sugerează că astragalus, datorită proprietăţilor antioxidante, poate ajuta persoanele cu forme severe de afecţiuni cardiace, ameliorând simptomele acestora, reducând nivelele de colesterol şi îmbunătăţind funcţionarea inimii.

Unul dintre remediile naturale care şi-au dovedit eficienţa de-a lungul timpului este lăptişorul de matcă.
Numit de vechii greci sursa tinereţii veşnice, lăptişorul de matcă este, astăzi, studiat în marile universităţi ale lumii, ajungând să fie considerat un adevărat elixir al tinereţii, al sănătăţii şi al frumuseţii, pentru că eficienţa sa a fost dovedită în cazul mai multor afecţiuni.
Lăptişorul de matcă este o substanţă secretată de glandele hipofaringiene ale albinelor, cu care sunt hrănite larvele de albină în primele trei zile de viaţă ale acestora. Doar regina stupului se bucură de preţiosul lăptişor pe toată durata vieţii sale. Iar pentru că se hrăneşte în mod exclusiv cu această comoară a naturii, matca trăieşte până la 5 ani – fapt cu totul uimitor, din moment ce albinele muncitoare au, în medie, o durată de viaţă de doar … 45 zile!
Lăptişorul de matcă conţine o serie întreagă de vitamine, minerale, enzime, toată paleta de aminoacizi esenţiali, dintre care unii nu pot fi sintetizaţi de organismul nostru. Tocmai de aceea lăptişorul de matcă este considerat un supliment alimentar esenţial!
Conţine şi acel acid deja celebru 10-HDA, care are un puternic efect antiviral, antibacterian şi antifungic, ceea ce face ca lăptişorul de matcă să ne întărească sistemul imunitar. Ne scapă de răceli, de gripe, de tot felul de infecţii şi face ca rănile să ni se vindece mult mai repede.
Nu trebuie să uităm însă că lăptişorul de matcă este singura sursă naturală de acetilcolină, o substanţă esenţială în transmiterea influxului nervos, ceea ce face ca lăptişorul de matcă să îmbunătăţească memoria, să crească puterea de concentrare şi randamentul intelectual. Este excelent în perioada de creştere a copiilor, în perioadele de examene, dar şi atunci când încep să apară primele semne de degradare neuronală.
Este considerat un stimulent natural al imunităţii organismului, dar ajută şi la scăderea nivelului de colesterol, contribuind la reducerea tensiunii arteriale, este folosit in cazuri de epuizare fizică şi psihică, stress, afecţiuni endocrine şi ale ficatului, îmbunătăţeşte memoria şi somnul, încetineşte procesul de îmbatrânire, ameliorează tulburările de menstruaţie sau de menopauză. Lăptişorul de matcă pur este o componentă excelentă în tratamentele cosmetice atât pentru ten, cât şi pentru păr.
Lăptişorul de matcă pur crud are o consistenţă cremoasă, culoare alb-gălbui, uşor translucidă şi un gust acrişor, puţin astringent.
Dacă însă nu vă place gustul lăptişorului de matcă pur, care este - ce-i drept - un pic cam acrişor, puteţi încerca produse apicole combinate, precum lăptişor de matcă dizolvat în miere, alături de polen şi propolis, sau lăptişor de matcă dizolvat în miere alături de ginseng, pe care orientalii îl numesc rădăcina vieţii şi care, ca şi lăptişorul de matcă, are darul de a întârzia procesul de îmbătrânire. Oricare din aceste variante nu numai că sunt sănătoase, dar au şi un gust foarte plăcut şi sunt foarte simplu de administrat.

Boswellia serrata este o specie de arbore din familia Burseraceae care vegetează zonele uscate din regiunile montane din India, nordul Africii şi Orientul Mijlociu. Denumită popular tămâie indiană, este evident înrudită cu mai cunoscutul arbore care produce tămâia, şi, la fel ca acesta, trunchiul Boswelliei produce o substanţă rezinoasă cunoscută printre localnici sub numele de guggul sau shallaki (din sanscrită).
Denumirea generică Boswellia a fost dată după Dr. Boswell din Grădina Botanică din Edinburgh, prieten al directorului Grădinii Botanice din Calcutta, William Roxburgh. Denumirea specifică serrata provine din cuvântul serra (fierăstrău) referindu-se la marginea dinţată a frunzelor.
Boswellia serrata este una din plantele antice cele mai valoroase în medicina Ayurvedică. „Gajabhakshya”, o denumire sanscrită utilizată uneori pentru Boswellia, sugerează faptul că elefanţii se bucură de această plantă ca parte din dieta lor.
Se cunosc trei texte renumite din fundamentele ştiinţei Ayurvedice clasice care îşi are rădăcinile în India: Charaka’s Charaka Samhita (c.B.C. 700), primul text medical fundamental; Susruta’s Susruta Samhita (c.B.C. 600), care se presupune că a reunit întreaga cunoaştere medicală, cu o concentrare aparte pe chirurgie; şi tomul cuprinzând două volume – Astanga Samgraha şi Astanga Hridaya (c.130-200 A.D.), scris de Vagbhata cel Bătrân şi Vagbhata cel Tânăr, care sintetizează lucrările scrierilor anterioare şi sumarizează cele opt părţi ale medicinei Ajurvedice în versuri şi proză. Primele două texte descriu activitatea antireumatică şi antiartritică a rezinei arborelui. Pe lângă utilizarea sa benefică în artrite, această rezină este menţionată, de asemenea, în textele de medicină tradiţională Unani ca un remediu eficient în diaree, dizenterie, viermi intestinali, abcese, febră (antipiretic), afecţiuni ale pielii şi sângelui, afecţiuni cardiovasculare, afte bucale, dureri de gât, bronşite, astm, tuse, scurgeri vaginale, calviţie, icter, hemoroizi, dismenoree, şi pentru stimularea ficatului. Este considerată, de asemenea, diaforetică, astringentă, diuretică şi stimulentă.
Medicina modernă o recomandă ca antiartritică, antiinflamatoare, antihiperlipidemică (pentru controlul lipidelor serice), antiaterosclerotică (reduce riscul formării ateroamelor), analgezică şi hepatoprotectoare.
Rezina extrasă din Boswellia conţine monoterpene, diterpene şi triterpene (α şi β-amirine) acizi triterpenici pentaciclici (acizii boswelici) şi tetraciclici.
Studiile ştiinţifice desfăşurate asupra acestei plante au revelat faptul că rezinele manifestă potenţial efect antifungic, anticoagulant, juvenomimetic şi anticarcinogenic. Investigaţiile au mai arătat, de asemenea, efecte benefice în imunomodulaţie, în astmul bronşic, poliartrite, hepatita C, colite şi afecţiunea Crohn.
Recent s-a descoperit faptul că uleiul din Boswellia pare să distingă celulele canceroase de celulele normale ale vezicii urinare şi suprimă dezvoltarea primelor. Analizele micrometrice şi bioinformatice au propus mai multe căi metabolice care pot fi activate de tămâia indiană pentru a induce moartea celulelor canceroase din vezica urinară, sugerând astfel faptul că aceasta reprezintă un agent intravezical alternativ în tratamentul cancerului de vezică urinară.