Sweetest Dreams 30 cps Solgar

Rolul componentelor:
Melatonina este un puternic antioxidant, asa ca administrarea ei nu implica niciun efect negativ asupra organismului. In plus, ea actioneaza si asupra hormonului de crestere, stimuland secretia acestuia. Considerat "mama" tuturor celorlalti hormoni, cel de crestere se dovedeste a fi deosebit de eficace atat pentru organe, cat si pentru sistemele din corp. Asadar, pe viitor, va fi o adevarata provocare incercarea de a gasi alternative naturale de augmentare a cantitatii acestui hormon-minune.

Cercetarile efectuate au demonstrat ca melatonina are numeroase efecte binefacatoare in timp asupra organismului. Este unul dintre cei mai puternici antioxidanti descoperiti vreodata, cu o eficacitate mai mare in combaterea radicalilor liberi decat vitamina C, vitamina E sau beta-carotenul.

Melatonina este, probabil, singurul antioxidant capabil sa patrunda in fiecare din celulele organismului, reducand astfel distrugerile provocate de radicalii liberi ajunsi in organism prin alimentele nesanatoase sau datorate stresului.

Spre deosebire de alti antioxidanti, melatonina nu sufera un ciclu redox, deci nu are abilitatea moleculara de a suferi reduceri si oxidari reversibile si succesive. Melatonina, odata oxidata, nu mai poate fi redusa la starea anterioara, astfel incat in urma reactiei cu radicalii liberi are capacitatea de a forma produsi finali stabili.

Deci, putem spune ca face parte din categoria antioxidantilor „terminali” sau „de sacrificiu”, in prezent studiindu-se utilizarea sa in starile patologice asociate cu stresul oxidativ, in special cele care insotesc  procesul de imbatranire: boala Parkinson, Alzheimer, ateroscleroza etc.
De asemenea, melatonina regleaza ceasul biologic al organismului, utilitatea sa manifestandu-se, in primul rand, la persoanele care sufera din cauza decalajului de fus orar, precum si la cei care sufera de tulburari de somn sau insomnie.

Ca urmare a perturbarii ritmului biologic al organismului, se pune problema odihnei la  oamenii de afaceri si la sportivii care calatoresc de pe un continent pe altul. La acestia, se va constata o scadere a randamentului fizic si intelectual. In asemenea cazuri, un supliment alimentar cu continut de melatonina poate fi util.

Aplicabilitatea melatoninei se extinde pana in industria frumusetii, ea regasindu-se intr-o serie de creme si lotiuni, sub diverse concentratii. Acestea trebuie aplicate seara, inainte de culcare. Rezultatul pare sa fie o rejuvenare a pielii fetei, precum si o vitalizare a tesutului aferent.

L-theanina este un aminoacid prezent numai în planta de ceai și anumite ciuperci. Structura sa este similară cu cea a L-triptofanului, un precursor al neurotransmițătorului serotonină. L-theanina este responsabilă pentru unele dintre aromele caracteristice și efectele fizice pe care consumatorii de ceai se bucură. Mai multe beneficii pretinse de L-theanine au fost fundamentate prin studii științifice.
L-theanina reduce stresul și relaxează creierul prin creșterea activității undelor alfa. Undele alfa sunt cele care apar când sunteți treji, alertați și relaxați. Ele vă ajută să vă concentrați și să promovați creativitatea. L-teanina, care își exercită efectele de reducere a stresului fără a provoca somnolență, este, de asemenea, capabilă să traverseze bariera hemato-encefalică, un filtru de protecție care împiedică unii compuși să ajungă la creier, făcându-l o alternativă bună pentru anumite medicamente anti-anxietate, spune dr. Donald Colbert, autorul cărții "Stres mai puțin". Efectele de reducere a stresului necesită doze mai mari decât cele obținute din ceai; aproximativ 50 de miligrame, comparativ cu 20 de miligrame în ceasca medie de ceai negru.
L-theanina previne deteriorarea celulelor creierului prin blocarea suprasolicitării celulelor și protejează celulele creierului de a fi afectate atunci când nivelurile de oxigen sunt scăzute. De asemenea, promovează producerea de noi celule creierului prin stimularea eliberării unei proteine ​​necesare pentru creșterea nervului. Un studiu publicat în numărul din iulie 2008 al revistei "Neurotoxicology" a constatat că L-theanina poate fi util în tratarea simptomelor bolii Parkinson. În studiul de laborator pe animale, celulele L-theanine protejate într-o zonă a creierului care produce dopamina - neurotransmițătorul implicat în boală. L-teanina a împiedicat celulele creierului să se deterioreze după expunerea la două pesticide: rotenone și dieldrin, substanțe chimice cunoscute ca fiind ridicate în creierul unor pacienți cu Parkinson. Sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma aceste rezultate preliminare.
Combinația de L-teanină și cafeină poate îmbunătăți vigilența și nivelul de energie, ajutând în același timp la evitarea deranjamentelor cauzate de cofeină. Realizează acest lucru, în parte, prin creșterea nivelului neurotransmițătorilor calmanți serotonină și GABA. Cercetătorii unui studiu publicat în numărul din decembrie 2010 al revistei Nutritional Neuroscience au constatat că o combinație de 97 miligrame de L-teanină și 40 de miligrame de cofeină a îmbunătățit atenția, concentrarea și exactitatea în timpul unui exercițiu mental exigent.
Efectele antioxidante ale L-theaninei oferă beneficii pentru sistemul cardiovascular prin prevenirea oxidării lipoproteinelor cu densitate scăzută sau a colesterolului LDL. Cercetătorii unui studiu asupra culturilor de țesut publicat în numărul din iulie 2012 al revistei "Journal of Biochemistry Nutritional" au constatat că L-theanina îmbunătățește sănătatea cardiovasculară prin promovarea producției de oxid nitric - compus care cauzează dilatarea vaselor de sânge - în căptușelile arterelor. În acest fel, L-theanina poate reduce tensiunea arterială și poate reduce riscul bolilor cardiovasculare. Sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma aceste rezultate preliminare.
Există mai multe legende ale ceaiului verde. Potrivit legendei indiene, Gautama Buddha, cel care a răspândit învăţăturile lui Budha, în anul 520 Î.H. plecat să ducă budhismul din India în China, a promis să mediteze nouă ani. Dar, în timpul meditaţiei a adormit. Trezindu-se, a fost atât de supărat încât, pentru a nu mai adormi, şi-a tăiat pleoapele ochilor şi le-a aruncat pe pământ. Pe locul unde au căzut, a răsărit o nouă plantă, şi, ca pentru a-i onora sacrificiul, planta servit ulterior altor discipoli pentru a-şi menţine starea de veghe în timpul meditaţiilor.
Astăzi se ştie că ceaiul verde este cea mai consumată băutură din lume, după apă. Este cel mai mult utilizat în Asia, în special în Japonia şi China.
Folosit prima dată în timpul dinastiei Song (960-1270), pulberea fină din frunzele de ceai, denumită nămol de ceai, nu mai este populară în China dar este încă pe larg utilizată în Japonia. Cultivarea ceaiului verde în Japonia a început din secolul XI de către călugării budişti care au dezvoltat de asemenea şi metode de procesare şi preparare a pulberii din frunze, denumită „macha”. În japoneza cha înseamnă ceai, iar ma înseamnă pulbere.
Medicina chineză foloseşte frunzele de ceai verde pentru tratarea migrenelor, stărilor de greaţă, diareei cauzată de malarie şi a problemelor digestive; sunt folosite de asemenea pentru prevenirea cancerului.
În India, preparatele din ceai verde sunt folosite tradiţional în diaree, inapetenţă, stările de sete intensă, migrene, dureri cardiace, febră şi oboseală.
A fost introdus în Europa ca băutură de către compania olandeză India de Est în jurul anului 1610. Ceaiul iniţial importat în Europa a fost sub formă de ceai verde. Şi nu după multă vreme, au început să-i fie apreciate şi proprietăţile curative, fiind inclus în multe cărţi medicale de epocă: în Culpeper’s Complete Herbal (1880) ca diuretic, stomahic şi util în dureri de cap, acţiunea stimulentă asupra sistemului nervos fiind considerată un efect secundar; se preciza că infuzia concentrată este prejudiciabilă pentru „nervii slabi” dar salutară pentru dorerile de cap acute şi stările de mahmureală; în ‘Precis de Matiere Medicale’ a fost prezentat ca singura plantă importantă din punct de vedere medical din familia Camelliaceae, fiind incluse şi detalii pentru preparare şi surse ale ceaiului, iar ca indicaţii terapeutice – utilizare externă ca soluţie astringentă iar internă ca tonic şi digestiv, diuretic mediu în artrite, diaforetic şi stimulent general. Mai era recomandat pentru dureri de cap nevralgice.
În prezent cel mai mult ceaiul verde este folosit în probleme stomacale, migrene, simptome de oboseală, vomă şi diaree, şi nu în ultimul rând ca stimulent, şi în curele de slăbire.
Datorită conţinutului de cafeină frunzele de ceai verde prezintă efect stimulent central, antidepresiv şi diuretic. S-au reportat de asemenea efecte inotropic pozitiv, astringent, stimulent al secreţiei acide gastrice, de glicoliză şi lipoliză, fiind astfel incluse în palmaresul său proprietăţi hipocolesterolemiante şi hipoglicemiante. Frunzele de ceai verde sunt utile în stimularea apetitului, în stări de sete, ca diaforetice, diuretice, detergente şi resolvente.
Taninurile prezente în frunzele de ceai îi conferă proprietăţile astringente. Catecholii ajută la îmbunătăţirea funcţionării capilarelor şi altor vase sangvine mici.
Mai sunt utile în poliomielită, reumatism şi infecţii respiratorii, pentru reducerea efectelor expunerii la radiaţii, ca şi în prevenirea cariilor dentare, şi sunt cunoscute bineînţeles pentru efectul lor antioxidant.