SUN CREMA FATA SENSITIVE SPF50+ 50ml Elmiplant

SUN CREMA FATA SENSITIVE SPF50+ PROTECTIE SOLARA 50ml Elmiplant

Ulei de seminte de canepa 100% bio si din surse sustenabile: ofera hidratare in timp ce ajuta la protejarea pielii sensibile de iritatii.

Compozitie non-iritanta. Dezvoltata pentru a minimiza riscul de reactii alergice.

Textura usoara si non-grasa - fara urme albe.

Fara parfum.

Foarte rezistenta la apa.

Fara octocrilen si testata oftalmologic.

Tehnologie optima de protectie:

Sistem de protectie fotostabil cu spectru larg de SPF50+, Infrarosu (IR)* si Lumina Vizibila (VL)*, pentru o protectie solara eficienta impotriva intregului spectru de radiatii daunatoare (UVB + UVA + IR + VL), responsabil pentru imbatranirea prematura si alte leziuni ale pielii.

*Test In-vitro HEVL & IR.

Descriere brand:

Intinerire naturala pentru piele si spirit: este ceea ce ne-am propus atunci cand am creat gama de produse cosmetice Elmiplant.

Bun venit intr-o lume in care ingrediente naturale se contopesc in texturi incantatoare si arome delicioase pentru a-ti oferi o experienta de ingrijire unica!

Ingrijeste-ti pielea cu formule naturale eficiente, create pentru a-ti conferi rezultatele dorite in functie de tipul de piele si de varsta ta.

Beneficiaza de o gama completa de produse pentru ingrijirea tenului si a corpului tau, create dupa cele mai recente tehnologii in domeniu, respectand sanatatea si siguranta pielii tale!

Atentie!

Evitati expunerea la soare in timpul pranzului (11am-3pm).

Produsele de protectie solara nu va protejeaza in totalitate de radiatiile UV.

Nu expuneti bebelusii si copiii mici direct la soare.

Protejati-va suplimentar folosind palarie, tricou si ochelari de soare.

Evitati contactul cu ochii. in caz de contact cu ochii, clatiti cu atentie cu apa timp de mai multe minute. Daca iritarea ochilor persista consultati medicul.

Rolul componentelor:

Canepa - Plantă binecunoscută din familia Cannabaceae, erbacee, anuală sau bienală, dioică (florile sunt unisexuate şi sunt dispuse pe indivizi diferiţi), de obicei ramificată, cu frunze lung peţiolate, 3 la 7 penate, cu foliolele lanceolate şi serate; florile femele reduse la perigon, cu o singură bractee şi grupate într-o inflorescenţă spiciformă, cele mascule formează panicule bogate în polen; fructul este o achenă gri-verzuie, lucioasă, lungă de 3,5-5 mm şi lată de 2,5-4 mm.

Botaniştii au polemizat multă vreme pe marginea încadrării botanice a cânepei, unii susţinând existenţa a mai multor specii, alţii doar a mai multor varietăţi. Se consideră totuşi că, de vreme ce plantele, prin hibridizare, produc seminţe fertile, cânepa poate fi clasificată ca o singură specie, dar cu cel puţin o subspecie importantă.

Locul de origine al cânepei este vestul Asiei şi India, unde Bast a raportat că aceasta se cultiva pentru seminţe. Cânepa a fost bine cunoscută de către grecii şi romanii din antichitate, dar se pare că aceştia nu erau familiarizaţi cu proprietăţile sale narcotice. Dioscorides menţiona doar că sucul proaspăt din seminţe domoleşte durerile de urechi, aceeaşi afirmaţie fiind făcută şi de către Galen. Herodot o menţionează, de asemenea, şi afirmă că sciţii o cultivau şi o foloseau pentru a-şi face haine. În India, în schimb, era cunoscută ca şi „stimulatoarea plăcerii”, „provocatoarea dorinţei”, „liantul prieteniei”, „cauza mersului legănat”, „autorul râsului” etc. Pliniu a menţionat planta sub numele de Cannabis. Denumirea plantei, derivă din grecescul cannabis şi latinescul sativa, însemnând folositor.

În nordul Europei planta a ajuns probabil înaintea migraţiei anglo-saxone. Aceasta era cultivată în special pentru extragerea fibrelor din care erau confecţionate articole de îmbrăcăminte şi frânghii. În sănătate, oficial folosite erau seminţele, care sunt menţionate în cărţile medievale ca şi calmante pentru tuse. În plus, seminţele de cânepă au constituit un ingredient popular pentru diferite feluri de mâncare, dar Matthiolus avertiza asupra efectului anafrodisiac manifestat la utilizarea frecventă. În Letonia, cânepa verde era consumată ca remediu pentru arsuri la stomac. În Rusia şi Grecia, uleiul de cânepă era consumat în timpul posturilor severe și prelungite, constituind uneori aproape singurul aliment. Medicinal, seminţele mai erau prescrise în caz de pleurezie, icter, viermi intestinali.

Seminţele, neposedând efecte hipnotice, sunt şi astăzi consumate ca aliment, proaspete sau preparate, fiind destul de gustoase, dar greu de separat de coajă. Acestea conţin în jur de 27,1% proteine, 25,6% grăsimi şi 7,4% carbohidraţi. Uleiul extras din ele este foarte nutritiv, bogat în acizi graşi esenţiali. În fitoterapie sunt folosite ca şi analgezice, antihelmintice, diuretice, emoliente, emenagoge, febrifuge, laxative şi tonice. Sunt utile în tratamentul constipaţiei cauzate de retenţia de lichide. Pot fi, datorită conţinutului de acizi graşi esenţiali, foarte utile în tratamentul multor afecţiuni nervoase.

În zona temperată, uleiul este preluat şi procesat de la plantele femele care au fost lăsate să stea după ce au fost recoltate plantele mascule producătoare de fibre. Fibrele se obţin din tulpini; acestea sunt puternice şi foarte durabile, şi sunt şi astăzi utilizate pentru confecţionarea ţesăturilor grosiere şi a frânghiilor. Uleiul obţinut prin deshidratarea seminţelor este folosit la iluminat, la fabricarea săpunurilor, vopselelor şi lacurilor etc. Atunci când sunt utilizate pentru fabricarea hârtiei, tulpinile sunt recoltate toamna şi topite sau aburite până când fibrele pot fi eliminate. Fibrele sunt fierte timp 2 ore sau mai mult, cu leşie, apoi bătute într-o moară cu bile sau Hollander bătător. Se obţine o hârtie de culoare albă.