- La reducere!
- -28%
Sirop Plantusin Forte 250 ml Fares
Sirop Plantusin Forte R25 250 ml Fares
Ajută la fluidizarea şi eliminarea secreţiilor mucoaselor tractului respirator.
Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 24 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 24 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 0,48 lei.
Sirop Plantusin Forte R25 250 ml Fares
Ajută la fluidizarea şi eliminarea secreţiilor mucoaselor tractului respirator.
Beneficii:
-contribuie la eliminarea disconfortului de la nivelul căilor respiratorii
-elimină disonfortul de la nivelul căilor respiratorii şi uşurează respiraţia
-ajută la fluidizarea şi eliminarea secreţiilor mucoaselor tractului respirator
-protejează aparatul respirator de acţiunea microorganismelor potenţial patogene
-contribuie la calmarea iritaţiilor gâtului şi a căilor respiratorii
-relaxează musculatura netedă la nivelul bronhiilor
Compozitie:
-zahăr invertit;
-extracte de:rădăcină de ridiche neagră (Raphanus sativus nigra), rădăcină de hrean (Armoracia radix), rizomi de ghimbir (Zingiberis rhizoma), lichen de piatră (Lichen Islandicus), echinacea (Echinaceea herba), rădăcină de iarbă mare (Inulae radix), rădăcină de lemn dulce (Liquiritiae radix), muguri de plop (Populi gemmae), scai vânăt (Eryngii plani herba), cimbrişor (Serpylli herba), muguri de pin (Pini turiones), piper (Piperis nigri fructus), extract de unghia găinii (Astragalus membranaceous) – min. 35%, în proporţie variabilă;
-antioxidant: vitamina C 1,2%;
-uleiuri esenţiale de: scorţişoară (Cinnamomi aetheroleum), lămâie (Citri aetheroleum), ti-tree (Melaleuca alternifolia aetheroleum), brad (Abieti aetheroleum), fenicul (Foeniculi aetheroleum), cimbru (Thymi aetheroleum);
-conservant: sorbat de potasiu.
Administrare:
Copii 1-5 ani: 2-3 linguriţe pe zi, înainte de masă
Copii 6-12 ani: 4-5 linguriţe pe zi, înainte de masă
Copii peste 12 ani şi adulţi: 3-4 linguri pe zi, înainte de masă
Durata unei cure este de 7-14 zile.
Dozele recomandate asigură necesarul zilnic de vitamina C.
Atentionari:
Nu se recomandă în caz de diabet.
Sarcină şi alăptare: se poate consuma de către femeile însărcinate şi mamele care alăptează.
Efecte secundare şi interacţiuni: la dozele recomandate nu au fost semnalate efecte secundare sau interactiuni medicamentoase.
Rolul componentelor:
Plantă medicinală foarte comună în Grecia şi Orient, menţionată de Dioscorides, care scria că, băută cu vin, ajută împotriva muşcăturilor de animale. Scribonius Largo l-a utilizat ca emetic (în doze foarte mari). Conform vechilor scrieri medicale germane, Hildegard 1 spunea că este suficient să fie mâncat sau atins pentru a vindeca lepra. Konrad von Megenberg îl recomandă ca un bun remediu, folosit în general în digestia lentă, constipaţie, boli renale şi hepatice, gălbenare, crampe abdominale ale femeilor, dureri de dinţi, dureri în gât, reumatism, tuse. Alături de usturoi, era recomandat împotriva farmecelor şi a transferului de boli.
În medicina românească de la începutul secolului XX planta era recomandată contra convulsiilor în bolile abdominale feminine, în tulburările circulatorii, inflamaţii ale căilor respiratorii, tuberculoză, astm, epilepsie, digestie insuficientă, stagnări în circulaţia venei porte şi a ficatului, contra icterului, dureril de cap nevralgice, reumatism, retenţie urinară, hidropizie, viermi intestinali.
Şovârvul conţine ≈ 0,5% ulei esenţial cu limonen, borneol, linalool şi mai puţin timol, de asemenea flavone şi compuşi fenil-propanici, compuşi care îi conferă acţiune antiseptică, dezinfectantă şi sedativă fiind indicat în traheite, bronşite. Mai cităm şi acţiune stomahică şi diuretică.
Alte specii de Origanum din zona Mediteraneană, au conţinut ridicat de compuşi fenolici şi se folosesc ca şi condimente.
Origani herba o găsim astăzi în produsele naturiste – ceaiuri, siropuri, tincturi, recomandate în principal pentru tratamentul naturist al afecţiunilor respiratorii sau digestive.
Un studiu recent (2013) prezintă un efect protector al extractului de şovârv împotriva leziunilor genetice cauzate pacienţilor supuşi procedurii medicale de radioterapie, rezultat ce îl recomandă ca remediu naturist cu implicaţii importante pentru aceşti pacienţi.
Plantă medicinală cunoscută din antichitate. Eryngium este numele vechi dat de Teofrast. Strămoşii noştri dacii îl numeau melosciare, meloskiare, merâu-scaire, scai-mânerâu. Decoctul tulpinilor florifere era folosit contra tusei convulsive, contra retenţiei urinare, se ţinea în gură contra durerilor de dinţi (carie dentară) şi contra mucedei la dinţi (parodontoză). Extern, decoctul era folosit la băi contra artritei, a dermatozei de pe capul copiilor, reumatismului. Cu decoctul se îmbăiau copii debili, pentru a-i fortifica.
Speciile de Eryngium au fost folosite empiric în medicina tradiţională a mai multor popoare, în special datorită proprietăţilor: expectorante, antitusive, diuretice şi antiinflamatoare.
În România, dintre cele 3 specii indigene ale genului Eryngium, cea mai des citată în tratatele moderne de fitoterapie este Eryngium planum L. (scaiul vânăt). Produsul medicinal „Eryngii plani herba” reprezintă un vechi remediu tradiţional românesc utilizat frecvent în trecut în combaterea tusei convulsive la copii, preluat apoi şi introdus pentru prima dată în fitoterapie încă din 1933, la Cluj-Napoca, şi îl întâlnim actualmente în produsele naturiste de pe piaţă.
Planta conţine saponine triterpenice cu efecte antitusive, expectorante, antiinflamatoare, diuretice, depurative şi diaforetice acestea fiind responsabile pentru utilizarea de bază ca remediu popular românesc antitusiv recomandat în special în tusea convulsivă. Se găseşte ca tratament naturist şi sub formă de sirop pentru tuse.
Planta mai conţine flavonoide (heterozide ale kempferolului şi cvercetolului), acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic şi acid clorogenic), taninuri, cumarine, poliine, steroli, glucide, acizi organici şi ulei esenţial.
Până la ora actuală au fost demonstrate ştiinţific următoarele proprietăţi farmacologice ale speciilor de Eryngium: expectorante, diuretice, antiinflamatoare, antimicrobiene şi antimicotice. A mai fost demonstrat in vitro un mecanism antispastic de tip musculotrop.
Cimbrul este o plantă erbacee, aromatică din zona colinară mediteraneană, dar care poate fi cultivată și în grădini. Îi plac terenurile uscate dar udate de rouă. Înfloreşte în din iunie până septembrie şi se recoltează în această perioadă partea ierboasă. Se usucă la umbră, în încăperi bine aerisite.
Cimbrul conţine ulei volatil bogat în carvacrol şi tymol, acizi – cafeic şi rozmarinic- tanin şi un principiu amar – serpilina.
Cimbrul şi Cimbrişorul au proprietăţi medicinale similare. Sunt plante medicinale antiseptice, antispastice, expectorante, antiparazitare (antihelmintic), coleretice şi colagoge şi uşor diuretice.
Stimulează apetitul când este pus în mâncare.
Infuzia nu se consumă seara pentru a nu induce insomnie, iar în uz extern dezinfectează plăgile și înţepăturile de insecte. Adăugată în apa de baie este tonifiantă.
Pulberea de cimbrişor folosită pentru spălatul dinţilor îi albeşte.
În perioada disconfortului respirator, vă sfătuim să evitaţi consumul de alimente care produc mucus cum sunt produsele lactate, dulciurile cu zahăr alb, făina albă (produsele de panificaţie, patiserie, biscuiţi, paste făinoase), grăsimile şi prăjelile.
Alimentaţia trebuie să fie adaptată în funcţie de pofta de mâncare, care în asemenea situaţii este mai scăzută.
Este foarte bine să consumaţi alimente hrănitoare şi uşor de digerat: fructe, legume, zarzavaturi, fie sub formă crudă, de suc, sau coapte, fierte precum şi supe calde.
De asemenea, beţi multe lichide (ceaiuri, supe, sucuri proaspăt stoarse din fructe sau compoturi îndulcite cu miere); astfel evitaţi deshidratarea, susţineţi fluidificarea secreţiilor bronşice şi îmbunătăţiţi digestia.