SIROP FAVITUSINDIAB -Sirop neglicogenolitic 250 ml Favisan
SIROP FAVITUSINDIAB -Sirop neglicogenolitic 250 ml Favisan
Favitusin-Diab fluidifica secretiile bronsice, reduce spasmul bronsic si favorizeaza expectoratia.
Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 24 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 24 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 0,48 lei.
SIROP FAVITUSINDIAB -Sirop neglicogenolitic 250 ml Favisan
Favitusin-Diab fluidifica secretiile bronsice, reduce spasmul bronsic si favorizeaza expectoratia.
Nu contine conservanti si arome sintetice.
Indicatii: Tuse, guturai, frisoane, gripa, bronsita, astm, angina, ca supliment alimentar in diabet zaharat tip II echilibrat.
Ingrediente/100ml: extract natural apos 1/7 din plante (45g); scai vanat (Eryngii plani herba); muguri de pin (Turione pini); cimbrisor (Serpylli herba); trei frati patati (Violae tricoloris herba); patlagina (Plantaginis folium); tei (Tiliae flos); fenicul (Foeniculi fructus); fructoza , acid lactic.
Mod de administrare: Adulti: 3 x1 lingura (10ml)/zi; Copii: 3 x 1 lingurita (5ml)/zi.
Recomandari pentru diabetici: 5ml sirop contine 4g fructoza
Total hidrati de carbon: 66g/100g Se consuma prin inlocuire de hidrati de carbon nu prin adaugare. In eventualitatea intolerantei la fructoza, consultati medicul.
Mod de pastrare: la 15-25° C, ferit de lumina. Pentru a evita deteriorarea produsului, se inchide ermetic flaconul dupa fiecare utilizare.
Eventualele depuneri sau tulbureli nu influenteaza calitatea produsului. A se agita inainte de folosire.
Produs in Romania
Recomandari: gripa si raceala, diabet, sistem respirator
Rolul componentelor:
Mugurii de pin au efecte terapeutice extraordinare asupra organismului uman, în special asupra aparatului respirator, rinichilor, oaselor şi muşchilor.
Mugurii de pin sunt cunoscuţi încă din cele mai vechi timpuri pentru beneficiile pe care le aduc organismului. Utilizaţi atât intern, cât şi extern, aceştia au o putere terapeutică extraordinară, fiind un remediu excelent pentru organism.Conform unor papirusuri egiptene, medicii faraonilor obişnuiau să prescrie pinul pentru pneumonie şi alte afecţiuni pulmonare. Acesta are efect descongestionant asupra mucoaselor, fiind un bun inhalant în afecţiuni respiratorii.
Componentul principal al mugurilor de pin este uleiul volatil format din pinen, limonen şi silvestren, drept componenţi predominanţi cantitativ. Pe lângă uleiul volatil, mugurii de pin mai conţin şi acid ascorbic. taninuri, fitoncide, substanţe antibiotice, bioflavonoizi.
Prin conţinutul lor, mugurii de pin se recomandă în bronşite, afecţiuni ale căilor respiratorii superioare, fluidifică secreţiile bronşice fiind astfel un bun expectorant şi calmant al tusei. Se administrează sub formă de infuzie şi sirop fiind recomandat şi în combaterea infecţiilor urinare, ca antiseptic al căilor urinare. Uleiul esenţial de pin este folosit şi ca aromatizant sau pentru a corecta gustul neplăcut al unor medicamente. Intră, de asemenea, în diferite produse cosmetice sau fricţiuni pentru calmarea durerilor musculare sau articulare.
Acţiunea sa antiseptică ajută la vindecarea infecţiilor urinare şi respiratorii. Studii finlandeze efectuate în 2000 au descoperit că pinul este eficace împotriva mai multor specii de bacterii, ca şi împotriva Candidei albicans, ciuperca responsabilă pentru apariţia candidozei orale şi vaginale.
Scai vanat - Plantă ierbacee, perenă, cu tulpina şi inflorescenţe de culoare albăstruie-vineţie, de unde şi numele, prevăzute cu ţepi. Tulpina înaltă de 30-60 cm este ramificată numai la partea superioară, prezintă frunze mici, rigide, cele bazale ovate, cu marginea dinţată, iar cele superioare mici, fără peţiol, palmat-sectate cu lobii dinţaţi. Florile sunt dispuse în capitule albăstrui, fructele sunt diachene păroase. Se recoltează părţile aeriene ale plantei, în timpul înfloririi, în perioada iulie-septembrie.
Plantă medicinală cunoscută din antichitate. Eryngium este numele vechi dat de Teofrast. Strămoşii noştri dacii îl numeau melosciare, meloskiare, merâu-scaire, scai-mânerâu. Decoctul tulpinilor florifere era folosit contra tusei convulsive, contra retenţiei urinare, se ţinea în gură contra durerilor de dinţi (carie dentară) şi contra mucedei la dinţi (parodontoză). Extern, decoctul era folosit la băi contra artritei, a dermatozei de pe capul copiilor, reumatismului. Cu decoctul se îmbăiau copii debili, pentru a-i fortifica.
Speciile de Eryngium au fost folosite empiric în medicina tradiţională a mai multor popoare, în special datorită proprietăţilor: expectorante, antitusive, diuretice şi antiinflamatoare.
În România, dintre cele 3 specii indigene ale genului Eryngium, cea mai des citată în tratatele moderne de fitoterapie este Eryngium planum L. (scaiul vânăt). Produsul medicinal „Eryngii plani herba” reprezintă un vechi remediu tradiţional românesc utilizat frecvent în trecut în combaterea tusei convulsive la copii, preluat apoi şi introdus pentru prima dată în fitoterapie încă din 1933, la Cluj-Napoca, şi îl întâlnim actualmente în produsele naturiste de pe piaţă.
Planta conţine saponine triterpenice cu efecte antitusive, expectorante, antiinflamatoare, diuretice, depurative şi diaforetice acestea fiind responsabile pentru utilizarea de bază ca remediu popular românesc antitusiv recomandat în special în tusea convulsivă. Se găseşte ca tratament naturist şi sub formă de sirop pentru tuse.
Planta mai conţine flavonoide (heterozide ale kempferolului şi cvercetolului), acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic şi acid clorogenic), taninuri, cumarine, poliine, steroli, glucide, acizi organici şi ulei esenţial.
Până la ora actuală au fost demonstrate ştiinţific următoarele proprietăţi farmacologice ale speciilor de Eryngium: expectorante, diuretice, antiinflamatoare, antimicrobiene şi antimicotice. A mai fost demonstrat in vitro un mecanism antispastic de tip musculotrop.