Seleniu Natural 200mcg 60 cps AdNatura
Seleniu contribuie la funcționarea normală a glandei tiroide.
Beneficii:
-funcționarea normală a glandei tiroide;
-protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ;
-funcționarea normală a sistemului imunitar;
-menținerea sănătății unghiilor;
-menținerea sănătății părului;
-spermatogeneza normală.
Compozitie:
-Drojdie-de-bere (Saccharomyces cerevisiae) uscată și inactivată pulbere — 290 mg;
-Drojdie-de-bere (Saccharomyces cerevisiae) uscată și inactivată, îmbogățită cu seleniu (L-selenometionină*) 2.000 mcg / g, (furnizând 200 mcg Seleniu, adică 364% VNR**) — 100 mg;
-capsulă vegetală (proveniență U.E.).
* Cu biodisponibilitate superioară formelor de seleniu anorganic.
** Valoare Nutrițională de Referință conf. Regulament 1169 / 2011.
Administrare:
1 capsulă pe zi / conform recomandării specialistului.
Atentionari:
Supradozarea poate produce tulburări gastrointestinale, oboseală și
iritabilitate.
A nu se lăsa la îndemâna și la vederea copiilor mici.
A se consuma, de preferință, înainte de: vezi data înscrisă pe ambalaj.
A se păstra bine închis, ferit de lumină, de umiditate și căldură. Produsul este un supliment alimentar și nu trebuie să înlocuiască un regim alimentar variat și echilibrat și un mod de viață sănătos.
A nu se depăși doza recomandată pentru consumul zilnic.
Produsul nu conține ingrediente cu potențial alergenic.
Produs notificat de Serviciul Național pentru Plante Medicinale, Aromatice și Produse ale Stupului - Notificare nr. AA13207/27.11.2019.
Rolul componentelor:
Seleniul este un mineral cu propritati antioxidante, cu rol in stimularea imunitatii, ajuta fertilitatea masculina, reduce riscul de sarcini oprite din evolutie si contribuie la sinteza hormonului tiroidian.
Seleniul este esential pentru o mutime de functii ale organismului si sustine organismul in lupta cu bolile de inimia si cu cancerul. In sinergie cu vitamina E, seleniul incetineste procesul de imbatranire si reduce din efectele negative ale oxidarii. Fiind esential pentru organism, se afla in majoritatea tesuturilor corpului, dar exista cantitati mai mari de selenium in rinichi, ficat, splina si pancreas. In cazul barbatilor, aproximativ jumatate din cantitatea de selenium din corp este concentrata in testicule, canalele seminale si in zona prostatei. Seleniul este vital pentru mobilitatea spermatozoizilor, de aceea sporeste sansele de concepere si are efect pozitiv asupra fertilitatii masculine. Deficitul de seleniu este asociat cu boli cardiovasculare si alte afectiuni care produc inflamatie in corp.
Seleniul, impreuna cu vitaminele C si E, ajuta la fortifierea imunitatii si asigura protectie impotriva infectiilor virale. Unele studii arata ca seleniul este de ajutor in controlul virusului herpetic, iar altele sustin ca reduce riscul de a face boala SIDA dupa infectarea cu virusul HIV, deoarece acesta reduce din forta de replicare a virusului in organism. Mai mult, persoanele infectate cu HIV, care au deficit de selenium au un risc mai mare cu 20% de a face boala comparativ cu persoanele infectate care au un nivel optim de selenium in organism. Din acest motiv, seleniul este considerat necesar ca adjuvant in terapia HIV-SIDA.
Seleniul este implicat in functionarea corecta a tiroidei, datorita faptului ca este o componenta activa a unei enzime care regleaza activitatea tiroidei. Daca organismul nu are suficient selenium, se poate ajunge la difunctii tiroidiene si se poate ajunge la hipotiroidism. De asemenea, s-a observat ca un aport optim de selenium reduce din complicatiile date de diabet precum neuropatia, retinopatia si cataracta. Efectul benefic se explica prin faptul ca seleniul suplineste deficitul de insulina din corp.
Datele din literatura de specialitate au scos in evidenta ca, drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) prin continutul in proteine, aminoacizi esentiali, vitamine solubile in apa (tiamina, riboflavina, niacina, acid folic, vitamina B12 si piridoxina), enzime este o sursa bogata de saruri minerale (continut mare de potasiu, fier, calciu, magneziu, fosfor), substante nutritive (lipide, glucide) si anumite oligoelemente indispensabile vietii (seleniu, crom). Drojdia de bere constituie un nutrient complex - un regenerator al metabolismului ce poate fi recomandata la toate varstele pentru efectele sale benefice asupra sanatatii (Anghel si colab., 1991; Hegoczki si colab., 1997; The History of Bread Yeast, British Broadcast Corporation, 2006; Moyad M.A., 2008; Feldmann Horst, 2010;). Denumită şi drojdie de bere sau de panificaţie (Brewer’s Yeast, Levure de Boulangerie), S. boulardii este o tulpină de drojdie (specie de ciupercă unicelulară), descoperită prima dată în 1920 de biologul francez Henri Boulard pe când acesta era în sud-vestul Asiei. Scopul călătoriei sale era acela de a găsi o tulpină de drojdie care să fie în mod special rezistentă la căldură, şi astfel potrivită pentru producerea vinului. În timpul şederii francezului în Asia a luat naştere un focar de holeră, ocazie cu care acesta a notat faptul că pentru a combate diareea asociată bolii, oamenii locului mestecau coaja fructelor de Litchi chinensis şi de Garcinia mangostana sau o fierbeau şi consumau ceaiul. Biologul francez a reuşit să izoleze substanţa care combătea diareea descoperind faptul că aceasta este tocmai drojdia care se poate dezvolta şi la temperaturi de până la 98,6 grade Fahrenheit. Găsind că este o drojdie din genul Saccharomyces (drojdiile de bere) a denumit-o după sine şi în 1947 a vândut drepturile asupra ei companiei de farmaceutice Bicodex, care continuă să deţină acest patent.
S.boulardii şi binecunoscuta drojdie de bere S. cerevisiae, fiind membre ale aceluiaşi gen, sunt foarte asemănătoare dar diferă totuşi din punct de vedere genetic, metabolic şi fiziologic. Din punct de vedere cromozomial, S. boulardii este caracterizată de prezenţa unei gene alele specifice iar studii recente au arătat faptul că genomul acestei specii prezintă trisomie a cromozomului 9, numărul alterat de copii ale genelor contribuind probabil la o rată de creştere mai ridicată şi o mai bună supravieţuire în mediu acid.
Un număr limitat de dojdii au fost identificate ca şi candidaţi pentru o nouă abordare terapeutică datorită abilităţilor acestora de a se exprima ca antigen heterolog. S. boulardii este astzăzi pe larg utilizată în probleme de digestie şi ca probiotic. Probioticele, precum sunt definite de către Organizaţia pentru Agricultură şi Aliment a Naţiunilor Unite, sunt „microorganisme vii care, administrate în cantităţi adecvate, conferă gazdei un beneficiu pentru sănătate”. Un număr tot mai mare de potenţiale beneficii pentru sănătate sunt atribuite tratamentelor cu probiotice. Au fost identificate mai multe mecanisme de acţiune, atât în mod direct asupra organismului gazdă, cât şi asupra microorganismelor patogene, aceste mecanisme cuprinzând reglarea homeostaziei microflorei intestinale, interferenţa în abilitatea microorganismelor patogene de colonizare şi infectare a mucoaselor, modularea răspunsului imun sistemic şi local, stabilizarea funcţiei gastrointestinale de barieră şi inducerea activităţii enzimatice prin favorizarea proceselor de absorbţie şi nutriţie.
Studiile de farmacocinetică au arătat faptul că după administrarea orală de liofilizat de S. boulardii echilibrarea concentraţiilor acestuia în colon se atinge în trei zile, drojdia dispărând din materia fecală la 2-5 zile după întreruperea administrării. S. boulardii prezintă caracteristici speciale care permit microorganismului să tranziteze tractul gastro-intestinal şi să fie utilizat ca probiotic. Pe durata tranzitului, drojdia interacţionează cu microflora locală şi cu mucoasa intestinală. Mai mult, studiile experimentale au arătat faptul că S. boulardii induce o protecţie împotriva patogenilor enterici, modulează răspunsul imun al gazdei, reduce inflamaţiile şi secreţiile hidroelectrolitice, inhibă toxinele bacteriene şi îmbunătăţeşte funcţionarea unor factorii trofici precum membrana ciliară intestinală şi transportorii nutrienţilor.
Această drojdie nonpatogenică a fost prescrisă în ultimii 30 de ani pentru profilaxia şi tratamentul afecţiunilor diareice cauzate de bacterii. S. boulardii şi-a demonstrat atât experimental cât şi clinic eficienţa în afecţiuni gastrointestinale cu componentă inflamatorie predominantă. Există, de asemenea, din ce în ce mai multe dovezi asupra faptului că microflora gastrointestinală este un factor reglator major asupra sistemului imunitar nu doar la nivelul intestinului, dar şi la nivelul altor organe. De exemplu, atunci când organismul este afectat de o infecţie cu Escherichia coli, există în intestin o tendinţă de secretare a citokinei proinflamatorii cunoscută sub numele de interleukina 8. S. boulardii a arătat un efect benefic prevenind această secreţie, reducând astfel severitatea şi toxicitatea invaziei cu E. coli. S-a demonstrat faptul că efectul S. boulardii asupra E. coli nu este acela de a reduce numărul de bacterii aderente produse, ci de a reduce numărul bacteriilor intracelulare cu 50%.
Unul din cele mai importante beneficii ale S. boulardii este acela de a controla forme variate de diaree. Studiile realizate au indicat faptul că utilizarea S. boulardii versus placebo a arătat eficienţă în reducerea formelor acute de diaree la copii şi la adulţi. Administrată concurent cu unele antibiotice S. boulardii a redus probabilitatea episoadelor adiţionale de colite pseudomembranoase la persoane care au experimentat această afecţiune. Chiar dacă scopul principal al antibioticelor este acela de a combate bacteriile ce cauzează infecţii în organism, ele pot produce efecte secundare nedorite precum diaree, dar şi crampe şi greţuri. Ca şi tratament preventiv, S. boulardii a arătat că reduce apariţia, durata şi frecvenţa acestor efecte secundare printre adulţi. O serie de studii au mai revelat faptul că S. boulardii a diminuat senficicativ motilitatea intestinală şi a îmbunătăţit consistenţa scaunelor la persoanele sindromul colonului iritabil cu predominantă diareică.
Pe lângă acestea, datele furnizate de studii mai recente au arătat că S. boulardii administrată sub formă de vaccin oral la persoane sănătoase interacţionează în mod limitat cu mucoasa intestinală acest lucru având implicaţii importante în viitorul utilizării acesteia ca agent profilactic şi ca vector terapeutic de administrare.
