PUDRA DIN SEMINTE DE ARMURARIU 250GR Carmita

PUDRA DIN SEMINTE DE ARMURARIU 250GR Carmita

Pudra de armurariu, obţinută prin măcinarea lentă pe o moară tradiţională cu pietre a seminţelor de armurariu. Prin măcinarea lentă, valoarea nutritională a fainii obtinute este superioara faţă de făina măcinată industrial.

Foarte bogat în substanţe flavonoide denumite colectiv “silimarina”, care a dovedit în timp proprietăţi hepatoprotectoare de excepţie din care face parte: silibina (cantitatea cea mai mare), izosilibina, silidianina, silicristina, taxifolina.

Istoric: din cele mai vechi timpuri pudra de armurariu a fost cunoscută ca tratament împotriva hepatitei virale A, B si C, steatoză( încărcarea grasă a ficatului), ciroză incipientă, icter, insuficienţă/ intoxicaţii hepatice. Regenereaza tesutul hepatic, puternic detoxifiant, previne efectele adverse ale medicamentelor. Ajută la restabilirea organismului în caz de intoxicaţie alcoolică, măresc capacitatea de apărare la infecţii, adjuvant în caz de dischinezie biliară, migrene.

Se asociază preventiv cu medicamente potenţial hepatotoxice.

De asemenea este un bun galactogog, utilizat de către femeile care alaptează.

Rolul componentelor:

Armurariu - Specie anuală sau bienală de cultură, cu tulpina erectă, înaltă de 0,5-1,5 m, ghimpoasă; frunze alterne, alungit-ovate, cu pete albicioase, cu nervurile prelungite cu ghimpi; florile tubulare grupate în antodii mari (4-5 cm diametru), având foliolele involucrale terminate cu ghimpi ascuţiţi; fructele achene, brun deschise. Se recoltează fructele, coapte, în perioada iunie-septembrie.

Plantă medicinală consacrată, armurariu a fost folosit ca remediu natural, tradiţional, de foarte multă vreme, cu referinţe bibliografice datând din secolul I. Naturalistul roman Pliniu cel Bătrân a notat că sucul plantei „transportă bila”. Medicul militar roman Dioscorides a folosit seminţele ca remediu pentru copii şi pentru cei muşcaţi de şerpi.

Alţi naturalişti, de-a lungul secolelor următoare, au recomandat utilizarea sa în tratamentul afecţiunilor ficatului şi splinei, pentru stimularea diurezei, eliminarea calculilor şi pentru tratamentul hidropiziei.

Din secolul XIX medicii germani foloseau şi recomandau armurariul pentru tratamentul problemelor hepatice şi de vezică biliară, precum şi pentru curăţarea intestinului. Anterior considerată în categoria plantelor amare, armurariul a câştigat recunoaştere ca unul din cele mai bune tratamente naturiste pentru boli ale ficatului. Rademacher, medic german de la începutul secolului XIX, a dat pacienţilor săi tinctură din seminţe de armurariu, care s-a dovedit a fi un succes, aceasta găsindu-se şi astăzi în unele farmacopee sub denumirea de „Tinctura Cardui Mariae Rademacher”.

Mai recent, studiile asupra fructului de armurariu au relevat efectul său de protecţie asupra ficatului. Cercetătorii germani, care au relizat cele mai multe studii, au notat că acesta pare să protejeze ficatul animalelor de substanţe cu potenţial toxic ridicat, precum tetraclorura de carbon.

S-au realizat cercetări şi asupra compoziţiei chimice, şi s-a descoperit că fructele de armurariu conţin silymarina (un complex de substanţe din grupa flavonolignanilor), complex responsabil de proprietăţile hepatoprotectoare şi antihepatotoxicebine atât de cunoscute (protecţie faţă de cei mai puternici toxici hepatici precum amanitina şi faloidina). Niciun alt component chimic al plantei nu a fost atât de studiat în perioada recentă la fel ca silymarina, iar mai multe studii au arătat eficacitatea sa în tratarea a numeroase afecţiuni hepatice. Ciroza, intoxicaţia cu ciuperci, toate tipurile de hepatite, calculii biliari, expunerea profesională la substanţe toxice şi boli ale pielii, toate au arătat rezultate pozitive în studiile cu fructe de armurariu.

Se poate astfel înţelege de ce, în prezent, fructele de armurariu sunt frecvent regăsite în produsele naturiste recomandate pentru afecţiunile hepatice.