Prostato Curcumin 120 cps Herbagetica

Prostato Curcumin 120 cps Herbagetica

Reduce incontinența urinară, durerile din timpul urinării, detoxifiant.

Formula Prostato Curcumin95 conține 7 extracte standardizate din cele mai renumite plante specializate în prevenirea şi tratarea hiperplaziei benigne de prostată, cât şi a cancerului de prostată.

Contribuie la: reducerea urinărilor frecvente, reducerea incontinenței urinare, combaterea infecțiilor prostatei, reducerea durerile în timpul urinării, menținerea unei vieți sexuale active.

Prunul-african (Pygeum africanum) este utilizat în tratarea hiperplaziei benigne de prostată.

Palmierul-pitic (Serenoa repens) este utilizat în menținerea sănătății, tonifierea uretrei, creșterea vigorii sexuale. De asemenea susține funcția glandei tiroide și a sistemului urinar.

Ginsengul -siberian (Eleutherococcus senticosus) este utilizat în cazuri de libidou scăzut, impotenţă de origine hormonală,dar şi sterilitate feminină şi masculină.

Curcumin95 C3 complex (Curcuma longa) are proprietăți antiinflamatorii și deține un rol important în tratamentul afecțiunilor prostatei.

Produs notificat de Serviciul Naţional pentru Plante Medicinale Aromatice şi Produse ale Stupului Notificare seria AA nr. 8627/30.06.2015.

Compoziție per 1 capsulă:
Prun-african (Pygeum africanum) extract standardizat cu 2% steroli - 68 mg
Palmier-pitic (Serenoa repens) extract standardizat cu 25% acizi grași - 68 mg
Curcumin95 C3 Complex (Curcuma longa) extract standardizat cu 95% curcuminoide - 48 mg
Ginseng-siberian (Eleutherococcus senticosus) - 40 mg
Dovleac (Cucurbita maxima) pulbere - 40 mg
Tuf zeolitic mineralizat standardizat cu 83% clinoptilolit - 30 mg
Drojdie-de-bere(Saccharomyces cerevisiae) îmbogățită cu 100000mcg/g Zinc (furnizând 26% VNR) - 26 mg
Ginseng-siberian (Eleutherococcus senticosus) extract standardizat cu 0,8% eleutherozide - 20 mg Dovleac (Cucurbita maxima) extract 4:1 - 20 mg
Piper (Piper nigrum) extract standardizat cu 5% piperină - 10 mg.

Administrare: câte 1-2 capsule pe zi.

Precauții: Nu se administrează copiilor şi adolescenţilor înainte de maturizarea sexuală.
Contraindicaţii: Nu se administrează persoanelor cu sensibilitate la oricare dintre componenţii produsului.

Rolul componentelor:
Curcuma longa L - Plantă perenă originară din Asia, cu rizom ovat-cilindric, voluminos, de culoare portocalie intensă la interior.
Turmericul, alături de alte specii ale genului Curcuma, creşte spontan în pădurile Asiei de Sud în India, Indonezia, Indochina şi unele insule din Pacific. În toate aceste zone planta este tradiţional utilizată atât în domeniul culinar cât şi în cel medical, din timpuri străvechi. A fost folosită în ceremoniile religioase, semnificând viaţa, puritatea şi prosperitatea.
În sistemul de medicină indiană tradiţională ayurveda, turmericul este cunoscut pentru îmbunătăţirea digestiei, a florei intestinale, pentru eliminarea viermilor intestinali şi reducerea balonării, pentru detoxifierea ficatului şi susţinerea funcţionării acestuia şi a vezicii biliare, normalizarea menstruaţiei, pentru reducerea inflamaţiilor şi a disconfortului cauzat de artrite, ca şi purificator al sângelui, în tuse şi astm, şi de asemenea în aplicaţii locale pentru arsuri, luxaţii, tăieturi, contuzii, muşcături de insecte, ca antibacterian şi antifungic acolo unde este cazul.
Locuitorii băştinaşi din insulele Hawaii, demult, îl utilizau în cazul infecţiilor sinusale, infecţiilor în ureche, şi ulcerelor gastrointestinale.
Turmericul este extensiv utilizat în medicina tradiţională chineză, este oficial în Farmacopeea Republicii Populare Chineze şi de asemenea şi în Codexul Fito-Medical Japonez, având mai multe indicaţii terapeutice printre care balonare abdominală, dureri renale, amenoree.
Grecii antici cunoşteau turmericul, dar utilizarea sa era sporadică, şi în special pentru prepararea de coloranţi galben-portocalii. În 1870 chimiştii au descoperit faptul că pulberea galben-portocalie din rădăcinile de turmeric virează în maron-roşietic atunci când este expusă în mediul alcalin, această descoperire ducând la dezvoltarea hârtiei de turmeric utilizată pentru testul de alcalinitate.
Cărţile europene medicale vechi aduc puţine menţiuni privind turmericul. Marco Polo face referire la turmeric ca fiind un şofran indian folosit pentru colorarea hainelor. Medicii eclectici îl foloseau în preparatele medicinale mai mult pentru a le conferi culoare acestora. Există menţiuni care susţin că era considerat tratament pentru icter, dar pe lângă aceste utilizări a fost aproape ignorat în Europa, până târziu, în secolul XX. Cercetările serioase asupra rizomului de turmeric au început în 1920 în Germania, sescviterpenele din acesta au fost prima dată izolate în 1926, cărora le-a şi fost atribuită activitatea terapeutică, iar mai târziu, în 1936, au fost comparate materialul vegetal, cu extractul total, ca şi cu constituenţii izolaţi. Rezultatele experimentelor efectuate au arătat că turmericul, prin compuşii săi, stimulează fluxul biliar, în parte prin stimularea contracţiilor  vezicii biliare, în parte prin creşterea secreţiei de bilă. Independent, cercetările din Asia au validat aceleaşi proprietăţi ale turmericului, dar interesul s-a extins aici şi în aria efectului hepatoprotector, aducând descoperiri importante în această privinţă.
Până acum, în privinţa turmericului s-au demonstrat în special activitatea antihepatotoxică, efectul de a preveni fluctuaţii mari ale colesterolului după mese, potenţialul antiinflamator realizat printr-un mecanism adrenal.
Rizomii de turmeric conţin carbohidraţi, curcuminoide, polipeptide, proteine, ulei esenţial şi ulei gras, cărora li se atribuie în prezent proprietăţi digestive, coleretic-colagoge, antiinflamatoare cu potenţial benefic în cazul artritelor, hepatoprotectoare, antibiotice, antiaterosclerotice, antidiabetice, antistres, de vindecare a rănilor.