PROSTATA 60 capsule Fares

PROSTATA  G80 60 capsule Fares

Contribuie la menţinerea sănătăţii prostatei şi la realizarea normală a funcţiei urinare la bărbaţii de peste 45 de ani.

INGREDIENTE/CAPSULĂ:
-extract uscat de Palmier de Florida (Serenoa repens) standardizat în min. 25% acizi graşi 160 mg
-extract uscat de Pygeum africanum standardizat în min. 2,5% fitosteroli
-rădăcină de urzică (Urticae radix)
-ghimpe (Xanthii herba)
-extract uscat de tomate (Lycopersicum esculentum) standardizat în min. 15% licopen
Învelișul capsulei este pe bază de gelatină animală.

Palmierul de Florida este originar din America de Nord. Este asemănător cu palmierul, dar de talie mai redusă, de până la maxim 4 metri. Fructele sale, asemănătoare la aspect cu măslinele, au fost folosite de amerindieni pentru sănătatea aparatului urinar. Acestea conţin substanţe lipofile cu acţiune de reducere a acumulării de lichid seros în spațiile intercelulare ale ţesutului din structura prostatei. La ora actuală, este cea mai folosită plantă pentru menţinerea bunei funcţionări a prostatei, deoarece blochează legarea testosteronului de receptorii din prostată, împiedicând creşterea în volum a acesteia, fără afectarea funcției sexuale. Astfel reduce frecvența urinărilor nocturne și disconfortul la micțiune.

Pygeum africanum (prunul african) este un arbore veşnic verde, care se găseşte în Africa Centrală şi de Sud. Tradiţional, africanii au folosit scoarţa sa pentru eliminarea disconfortului la micţiune. La barbaţi susţine sănătatea prostatei, şi, prin aceasta, reducerea semnificativă a urinării ezitante şi frecvente şi a numărului de urinări în timpul nopţii.

Ghimpele, prin substanţele active pe care le conţine induce o acţiune de vasoconstricţie în vasele de sânge de la nivelul prostatei reducând creşterea în volum a acesteia, şi o acţiune diuretică ceea ce ajută foarte mult în cazul prostatei. Astfel, reduce frecvenţa şi disconfortul urinărilor nocturne.

Rădăcina de urzică, bun diuretic, ajută la creşterea volumului urinei eliminate şi a debitului acesteia, reducând în acelaşi timp cantitatea de urină reziduală din vezică, frecvenţa micţiunilor şi nicturia.

Tomatele conţin un fitonutrient - licopenul - care dă culoarea lor roşie. Funcţia antioxidantă a licopenului (capacitatea sa de a proteja celulele şi alte structuri din organism de daunele
provocate de oxidanţi) este corelată cu protecţia ADN-ului în interiorul globulelor albe. Licopenul este un antioxidant de două ori mai activ decât carotenul. Joacă un rol foarte important în reducerea riscului de degenerare a țesutului prostatei. 

BENEFICII ALE UTILIZĂRII:
-contribuie la menţinerea sănătății prostatei, şi la realizarea normală a funcţiei urinare la bărbaţii de peste 45 de ani
-reduce frecvența urinărilor nocturne și disconfortul la micțiune
-susține îmbunătăţirea fluxului urinar și reducerea reziduului vezical 
-antioxidant, contribuie la menținerea structurii normale a prostatei și a funcției sexuale

ATENŢIONĂRI:
Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la oricare din ingredientele produsului.

EFECTE SECUNDARE ŞI INTERACŢIUNI:
La dozele recomandate nu au fost semnalate interacţiuni şi efecte secundare.

MOD DE ADMINISTRARE:
3 capsule pe zi: 1 capsulă dimineaţa şi 2 capsule seara, la o oră după masă.
Dacă se doreşte un efect mai puternic se administrează câte 2 capsule de 3 ori pe zi.
Durata curei este de 4-6 luni.
Cura se poate repeta după o pauză de o lună.

SFATURI PRACTICE DE DIETĂ ŞI STIL DE VIAŢĂ:
Recomandăm evitarea consumului de carne roşie, lactate, grăsimi animale, alimentele cu un conţinut ridicat de zahăr, a condimentelor iuţi, a oţetului şi murăturilor cu oţet, a sării în exces şi a alcoolului.
Potrivit mai multor studii, consumul de alimente bogate în fibre are legătură cu un nivel scăzut al PSA (antigen specific prostatic) - indicator bun pentru sănătatea prostatei. De aceea, este bine să urmaţi o dietă bazată pe alimente bogate în fibre, proteine vegetale, în special fructe, legume, cantităţi mici de soia, grăsimi nesaturate (uleiuri vegetale presate la rece de măsline, susan), peşte, ceai verde. Pe cât posibil, alimentele să fie cât mai naturale şi mai puţin prelucrate. Este esenţială hidratarea cu apă plată, sau ceai - doi litri pe zi.
 

Rolul componentelor:
Plantă anuală, înaltă de 20-80 cm, ramificată de la bază, verde-gălbuie. Frunze ovat-lanceolate sau rombice, adânc trilobate, cu lobii mijlocii mai lungi, pe dos alb-păroase, pe faţă verzi-gălbui. La baza fiecărei frunze se află un spin trifurcat. Florile unisexuate, cele mascule situate în vârful ramurilor, cele femele câte 1-2 la subsuoara frunzelor; fructul elipsoidal acoperit cu spini drepţi cu vârful uncinat. Se recoltează părţile aeriene în perioada iulie-august.
Istoricul ghimpelui ca plantă medicinală este oarecum confuz, din cauza denumirii sale care în vechinme a fost atribuită mai multor specii diferite. Apare menţionat în mod clar abia în cărţile de la sfârşitul secolului XIX, cu acţiune diuretică, diaforetică, alterativă şi sialogogă, sau chiar astringentă, recomandat fiind ca remediu pentru unele boli ale sângelui, şi în hidrofobie.
A fost utilizat mai mult ca remediu domestic. Planta întreagă este un stiptic activ util pentru aplicaţii generale.
Din Europa a fost introdus şi în Asia, unde de asemenea a fost utilizat ca diuretic, antiperiodic (în febră intermitentă), sudorific, antidiareic şi stiptic.
În medicina populară din zona Asiei Centrale, tinctura din plantă era folosită pentru a trata guşa, reumatismul şi răcelile, pentru tratarea bolilor inflamatorii şi de asemenea ca diuretic, antipiretic şi sedativ.
În medicina populară românească, ghimpele este folosit atât individual cât şi în combinaţii ca tratament naturist în special în infecţii şi litiază urinară, a altor afecţiuni urinare, şi în inflamaţii ale prostatei, chiar şi în cancerul de prostată şi în cancerul organelor genitale, şi de asemenea în hipertiroidism, noduli tirpidieni.
Părţile aeriene ale ghimpelui conţin flavone, lactone sesquiterpenice – xanthinină, xanthanină, xanthanol, izoxanthanol, xanthinosin, tomentosin, şi derivaţi ai xanthanolidelor, diterpena atractilozidă, ulei esenţial, xanthumină şi decatilxanthumină, fitosteroli – beta-sitosterol şi stigmasterol. Mai conţin carboxiatractilosidă, substanţă responsabilă pentru efectul toxic la animale.
Xanthatina a arătat în studii activitate bactericidă şi fungicidă.
La noi în ţară este valorificat în special în produsele naturiste recomandate pentru afecţiuni inflamatorii ale prostatei.

Urzica este o plantă erbacee perenă care creşte în locuri necultivate, până la altitudinea de 1700 m.
Florile sunt mici, verzui şi înfloresc vara.
Planta se usucă la umbră, în locuri bine aerisite.
Lichidul urzicător îşi pierde efectul prin fierberea plantei.
Mugurii sunt bogaţi în vitamina C iar frunzele au efect diuretic.
Urzica vie este un bun antidot al indigestiei produse de consumul de scoici.
Este o plantă caldă, acidă, desicativă, aperitivă, emolientă, diuretică, are un bogat conţinut de fier (Urzica aparţine planetei Marte).
Conţine de asemenea provitamina A, vitaminele B2, C şi K, clorofilă, flavonoide, mucilagii, acizi esenţiali, ulei esenţial şi ulei gras.
În uz extern stimulează refacerea ţesuturilor – este cicatrizantă –
Toate părţile plantei au proprietăţi medicinale. Urzica este fortifiantă şi decongestivă hepatobiliară, remineralizantă, uşor hipoglicemiantă, reglatoare a tranzitului intestinal.
Băile cu urzică ameliorează sciatalgiile şi arteriopatiile periferice.             Plante văzute încă din vremuri străvechi ca bogate surse de sănătate și protecție spirituală, urzicile au dat naștere unor variate legende și superstiții, îndreptățite sau nu, confirmate sau nu, până în zilele noastre. Se spunea că un vas cu urzici proaspăt tăiate așezat sub patul unui bolnav avea capacitatea de a-l lecui de orice boală îi stăpânea trupul. În același timp, urzicile răspândite prin toată casa erau înzestrate cu potențialul de a îndepărta spiritele rele.
Urtica dioica este o plantă erbacee, perenă cu rădăcină subţire şi o tulpină erectă, acoperită cu peri urticaţi. Frunzele sunt peţiolate opuse, ovate, lanceolate sau ovat lanceolate, ascuţite la vârf, dinţate pe margini, cu peri urticaţi pe ambele feţe. Florile sunt dispuse în panicule iar fructul este o nuculă cu perifon persistent. Înflorește în perioada iunie-octombrie.
Acțiunile terapeutice ale urzicii sunt rezultatul unui complex de principii active existente în toate organele plantei, și anume flavonoide, săruri minerale, vitamine, carotenoide, ulei volatil și taninuri. Urzica este cunoscută pentru proprietățile sale antianemice, energizante, vitaminizante, și mineralizante în special pentru anemici. Totodată este un bun depurativ în curăţarea sângelui de toxine, și un tonic excelent pentru întărirea sistemului imunitar. În afecţiunile digestive are efecte hepatoprotectoare, antimicrobiene, gastrosecretoare, antidiareice, antihemoragice. La nivelul aparatului respirator are proprietăţi expectorante, emoliente, antitusive, antiastmatice, antibronşitice, antiinflamatoare. Pentru sănătatea rinichilor are acţiuni diuretice şi drenor al excesului de uree, creatinină şi acid uric, fapt datorat în mare parte flavonoidelor din compoziție. Extern prezintă acţiuni astringente, antiseptice, cicatrizante, epitelizante, hemostatice, revulsive, antiseboreice, dezodorizante, urzica fiind foarte des utilizată în industria cosmetică în special la prepararea șampoanelor.
Datorită acțiunii sale diuretice, consumul prelungit de urzici poate cauza un dezechilibru electrolitic.