Prepotent 2 cps

Rolul componentelor:
L-arginina este un aminoacid care, de obicei, este disponibil in comert sub forma de supliment, dar poate fi obtinut si in mod natural, prin dieta. Alimentele care contin l-arginina includ proteinele de oringine animala si vegetala, cum ar fi produsele lactate, carnea (de pasare si peste, mai ales) si nucile.
Necesara pentru productia proteinelor, l-arginina ajuta la eliminarea amoniacului din organism (deseu) si stimuleaza eliberarea de insulina. In plus, l-arginina este folosita pentru fabricarea de oxid nitric (un compus care relaxeaza vasele de sange). Desi unele studii sugereaza ca l-arginina ofera beneficii pentru sanatate, alte cercetari confirma ca aceasta poate avea efecte nocive asupra unor persoane.
Arginina este un aminoacid, un element cheie in generarea oxidului nitric in organism. Se gaseste in oua, carne si lapte si este disponibila si sub forma de capsule. Este clasificata ca un aminoacid non-esential, dar se transforma in acid esential atunci cand stresul actioneaza asupra organismului (ca urmare a unor traumatisme sau in timpul sarcinii). Studiile recente au indicat faptul ca arginina poate juca un rol important in tratamentul pacientilor cu insuficienta cardiaca cronica, prin dilatarea vaselor de sange.
Exista dovezi ca barbatii care au fost diagnosticati cu tulburari erectile ar putea beneficia de efectele pozitive ale l-argininei, prin relaxarea muschilor din jurul vaselor care furnizeaza sange, penisului. Astfel, vasele de sange din penis se dilata, creste fluxul de sange de la nivelul acestui organ, fiind posibila mentinerea unei erectii.
Diferenta dintre modul de actiune al medicamentului Viagra si al l-argininei este ca prima blocheaza enzima numita PDE5, care distruge oxidul nitric, iar a doua este folosita pentru a produce oxid nitric. In ce priveste modul de administrare, l-arginina se va utiliza zi de zi pentru tratarea disfunctiei erectile.

Goji este un arbust cu frunze căzătoare din familia Solanaceae, ce creşte până la 2,4-4m înălţime, înfloreşte în iunie-august, fructele roşiatice apărând în perioada august-octombrie. Unii autori consideră că specia Lycium barbarum reprezintă goji original tibetan, iar specia Lycium chinensis reprezintă goji chinezesc. În medicina tradiţională chineză este considerat un promotor al longevităţii, povestiri de 2000 de ani referindu-se la abilitatea sa miraculoasă de a prelungi şi îmbunătăţi viaţa. Un mit spune că a fost alimentul de bază al marelui înţelept şi tămăduitor Li Ch’ing Yuen care se spune că avea peste 250 de ani atunci când a murit în 1930. Fructele speciei Lycium au fost declarate comoară naţională de către Comisia Statală de Ştiinţă şi Tehnologie a Chinei. În China are de asemenea o lungă tradiţie ca remediu pentru infertilitatea masculină.
Sistemul de medicină tradiţională chineză este parte a unui sistem antic complex care analizează efectele tratamentelor în termenii efectelor acestora asupra „energiei” anumitor organe. În cadrul acestui sistem se consideră că fructele de goji au următoarele efecte: tonifică ficatul şi rinichii, fluidifică secreţiile de la nivelul plămânilor şi suplimentează energia yin. Utilizările tipice bazate pe aceste efecte sunt în tratamentul pielii uscate, vertijului, a dorinţei sexuale diminuate, durerilor de spate şi tusei cronice uscate.
Această plantă în trecut obscură în îndepărtata Asie, a renăscut recent în lumea modernă din Europa şi America de Nord, dar oficialităţile din Uniunea Europeană, considerând că nu există dovezi semnificative ale utilizării ei aici înainte de 1997, au stabilit că fructele de goji vor fi reglementate ca „aliment nou”. Polizaharidele sunt unele dintre constituenţii importanţi din fructele de goji, acestea având un rol major pentru îmbunătăţirea imunităţii. Fructele de goji au un potenţial nutriţional ridicat, fiind bogate în aminoacizi, până la 21 minerale precum germaniu, zinc, calciu, fier, cupru, seleniu etc., de asemenea vitamine – beta-caroten şi vitamina C, B1, B2, B6 şi E; mai conţin şi acid linoleic, sescviterpenoide, tetraterpenoide, beta-sisterol, şi betaină.
În general se pot folosi fructele uscate, sau se pot rehidrata în apă. Un decoct dulce tonic din fructe este util pentru reducerea tensiunii sangvine şi a colesterolului. Fructele de goji sunt examinate în prezent pentru potenţialul lor de a reduce incidenţa cancerului şi de asemenea de a inversa dezvoltarea tumorilor.

Rhodiola este o plantă perenă alpină din familia Crassulaceae, nativă în zona circumpolară, în nordul Canadei, Alaska, cunoscută în munţii din estul Siberiei de secole ca „rădăcina de aur”.
Menţionată de către medicul grec Dioscorides la începutul secolului I, istoricul său îndelungat o recomandă ca o plantă cu extraordinare proprietăţi vindecătoare şi de învigorare a organismului.
Populaţia locală siberiană o considera ca „dar al spiritelor”. Tradiţional, aici planta era oferită cuplurilor de logodnici pentru a asigura naşterea multor copii sănătoşi. În general folclorul popoarelor nord europene o considerau ca plantă tonică, utilizând-o ca ajutor în convalescenţă, pentru prevenirea infecţiilor şi combaterea oboselii. Rădăcina a fost folosită şi ca hrană, dar şi sub formă de pastă pentru vindecarea rănilor; medicina populară modernă ucraineană încă foloseşte această rădăcină sub formă de tinctură.
Ca hrană a fost folosită toată planta, de exemplu populaţia din Groenlanda consumau tulpinile şi frunzele suculente atât ca salată cât şi gătite ca şi legumele, iar rădăcina era de asemenea utilizare similară cu a legumelor cu amidon. Fitoterapeuţii tradiţionali europeni au inclus Rhodiola ca ingredient în poţiunile afrodisiace sau de dragoste. Vikingii foloseau rădăcina ca sursă de energie cât timp navigau. În Scandinavia şi Rusia a fost folosită de multă vreme de populaţiile locale pentru a face faţă frigului şi oboselii. Mai recent, mulţi atleţi ruşi (unii campioni olimpici) au folosit Rhodiola rosea pentru a-şi îmbunătăţi performanţele.
Rhodiola rosea optimizează nivelele de serotonină şi dopamină din organism, reducând astfel nivelul de stres şi oboseală. S-a constatat că planta îmbunătăţeşte utilizarea energiei în organism în timpul exerciţiilor, şi de asemenea nivelele creatinei la nivel muscular ceea ce duce la creşterea producerii ATP-ului, sursa primară de energie chimică.
Extractele de Rhodiola rosea sunt standardizate în salidrozidă (rhodiolozidă) şi au proprietăţi adaptogene, susţinând abilitatea organismului de a se adapta la stres, şi crescând rezistenţa acestuia la o serie de substanţe chimice, biologice şi la diferite surse de stres mental şi psihic. Studiile clinice pilot au arătat că planta îmbunătăţeşte performanţa psihică şi mentală, şi au arătat de asemenea un efect semnificativ la pacienţi cu depresie medie la moderată.