POTENT 30CPS - Cosmopharm

Rolul componentelor:
L-arginina este un aminoacid care, de obicei, este disponibil in comert sub forma de supliment, dar poate fi obtinut si in mod natural, prin dieta. Alimentele care contin l-arginina includ proteinele de oringine animala si vegetala, cum ar fi produsele lactate, carnea (de pasare si peste, mai ales) si nucile.
Necesara pentru productia proteinelor, l-arginina ajuta la eliminarea amoniacului din organism (deseu) si stimuleaza eliberarea de insulina. In plus, l-arginina este folosita pentru fabricarea de oxid nitric (un compus care relaxeaza vasele de sange). Desi unele studii sugereaza ca l-arginina ofera beneficii pentru sanatate, alte cercetari confirma ca aceasta poate avea efecte nocive asupra unor persoane.
Arginina este un aminoacid, un element cheie in generarea oxidului nitric in organism. Se gaseste in oua, carne si lapte si este disponibila si sub forma de capsule. Este clasificata ca un aminoacid non-esential, dar se transforma in acid esential atunci cand stresul actioneaza asupra organismului (ca urmare a unor traumatisme sau in timpul sarcinii). Studiile recente au indicat faptul ca arginina poate juca un rol important in tratamentul pacientilor cu insuficienta cardiaca cronica, prin dilatarea vaselor de sange.
Exista dovezi ca barbatii care au fost diagnosticati cu tulburari erectile ar putea beneficia de efectele pozitive ale l-argininei, prin relaxarea muschilor din jurul vaselor care furnizeaza sange, penisului. Astfel, vasele de sange din penis se dilata, creste fluxul de sange de la nivelul acestui organ, fiind posibila mentinerea unei erectii.
Diferenta dintre modul de actiune al medicamentului Viagra si al l-argininei este ca prima blocheaza enzima numita PDE5, care distruge oxidul nitric, iar a doua este folosita pentru a produce oxid nitric. In ce priveste modul de administrare, l-arginina se va utiliza zi de zi pentru tratarea disfunctiei erectile.

Cercetatorii italieni au descoperit, dupa ce au analizat multe plante cu potential afrodisiac, ca Epimedium, o planta cunoscuta inca din China antica poate fi folosita pentru imbunatatirea functiei erectile si cresterea libidoului.
Ingredientul activ al acestei plante este icariinul. Un alt efect al epimediumului este ca permite sangelui sa ajunga in penis in cantitati mult mai mari. Astfel, creste nivelul oxidului nitric, relaxand muschii. De asemenea, la fel ca si Viagra, actioneaza si ca un usor inhibitor al PDE-5 si ajuta la eliberarea testosteronului, care in mod natural creste apetitul sexual si rezistenta.

Ginsengul este o plantã originarã din China şi este cultivatã pe scarã largã în Asia, nu doar în ţara de origine, ci şi în Coreea, Japonia şi Rusia.
Rãdãcinile de ginseng se bucurã, de mai bine de 2000 de ani, de o reputaţie ieşitã din comun, fiind considerate un panaceu. Faptul acesta s-a reflectat pânã şi în denumirea latinã a plantei („panax” înseamnã medicament universal).
Pornind probabil de la forma rãdãcinilor de ginseng, care sugereazã forma corpului uman cu mâinile şi picioarele de o parte şi de alta a trunchiului, s-a rãspândit credinţa popularã cã aceste rãdãcini ar fi bune la tratarea bolilor oricãrui organ al corpului omenesc.
Faima ginseng-ului s-a extins în ultimele decenii aproape peste tot în lumea occidentalã. Pe lângã specia asiaticã sunt cunoscute o serie întreagã de specii înrudite, dintre care cele mai familiare sunt ginseng-ul american (Panax quinquefolius) şi ginseng-ul japonez (Panax japonicus). Ginseng-ul siberian (Eleutherococcus senticosus) nu aparţine genului Panax şi nu conţine substanţele active specifice acestuia.

Ginsengul siberian aparține familiei Araliaceae, fiind o rudă îndepărtată a ginsengului asiatic, Panax ginseng. Arbust deciduu, înalt de până la 3 m, nativ în regiunea taigalei Estului îndepărtat (partea de sud-est a Rusiei, nordul Chinei). De la ginsengul siberian folosim rizomii şi rădăcinile, care se recoltează primăvara devreme sau toamna la afârşitul perioadei de vegetaţie.
Plantele din genul Ginseng sunt printre cele mai vchi şi mai preţuite plante folosite în fitoterapie. Utilizarea lor în medicina chineză merge în urmă cu până la 4000 de ani. În poporul chinez există de foarte multă vreme credinţa că ginsengul (aici fiind vorba de cel asiatic, Panax ginseng) creşte longevitatea, îmbunătăţeşte sănătatea, memoria şi pofta de mâncare.
Ginsengul siberian are o poveste diferită, istoria recentă începând în 1855 când doi  oameni de ştiință ruşi au călătorit din St. Petersburg înspre regiunea Ussuri din Rusia, de-a lungul râului Amur. În această regiune unul din ei a boservat o vastă zonă vegetată de acest arbust cu frunze asemănătoare castanului şi cu lăstari semănând cu ginsengul asiatic şi, nefiind capabili să identifice planta, cei doi oameni de ştiinţă au luat un exeplar cu ei înapoi la St. Petersburg pentru a o clasifica. Astfel, planta a primit denumirea Eleuthero, însemnând arbust-fără-fructe, şi denumirea specifică de senticosus, care tradusă din latină înseamnă spinos. Abia la mijlocul secolului XX a fost redescoperit, când oamenii de ştiinţă ruşi au început investigațiile ştiinţifice asupra substanţelor plantei care ”produc o rezistenţă nespecifică a organismului”. Aceste substanţe au fost denumite adaptogeni.
În occident, cercetările asupra substanţelor adaptogene au început cu Panax, acesta fiind cel mai cunoscut şi utilizat până atunci. Dar, din cauza costurilor ridicate pe care le impunea procurarea plantei, cercetătorii au căutat alternative printre speciile genului, iar cel mai promițător s-a dovedit a fi ginsengul siberian, iar începând din anii 1950 s-au realizat numeroase studii asupra efectelor acestei plante, fiind evaluată şi utilizarea sa tradiţională.
În medicina tradiţională chineză este denumit “Ci-wu-jia”. Duke (1985) a raportat faptul că planta a fost folosită în oraşul Harbin din Nord-Estul Chinei ca remediu popular pentru bronşită, afecţiuni cardiace, şi reumatism, utilizarea regulată a plantei fiind pentru a revigora organismul, a îmbunătăţi starea generală de sănătate, a îmbunătăţi memoria, pofta de mâncare, pentru creşterea longevităţii, în fond servind ca medicament preventiv şi tonic general. În Taiwan era folosit în medicina populară la pacienţi cu hepatite şi cancer.
Referinţele bibliografice, mergând până în 1960, relevă faptul că ginsengul siberian a fost utilizat medicinal şi în restul lumii timp de decade – are utilizare medicinală în Franţa fiind cuprins în Farmacopeea Franceză 10, în Germania, în Rusia, în Regatul Unit fiind cuprins de asemenea în British Herbal Pharmacopoeia, în china în Farmacopeea Republicii Populare Chineze 2005. De la publicarea primului articol în 1960, au mai apărut peste 1000 de articole despre Eleutherococcus.  Preparate din ginsengul siberian au fost utilizate în scop medicinal în Germania dinainte de 1978, când a fost notificat de către autoritatea germană primul produs medicinal. Acum este pe larg comercializat în farmacii, sau în magazinele naturiste ca şi supliment alimentar, în Statele Unite şi Europa.
S-au realizat numeroase studii farmacologice şi clinice, precum şi recenzii publicate în jurnalele medicale şi farma, începând încă din 1957. În 1962 în fosta URSS a fost aprobat de către Comitetul Farmacologic un extract din plantă pentru utilizare clinică sub indicaţia de „stimulent”. În 1966 a fost recomandat în programul sovietic spaţial, iar în 1968 a fost publicată prima carte pe subiectul „Eleutherococcus”.  După aceasta, rezultatele obţinute în studiile realizate în Rusia, au fost verificate de către cercetătorii din lumea întreagă.
În Rusia a fost utilizat de asemenea în spitale în secţiile de oncologie pentru a creşte toleranţa pacienţilor la efectele adverse ale chimio- şi radioterapiei.
În prezent utilizarea ginsengului siberian este pe larg recunoscută: ca şi tonic în cazul stărilor de oboseală de epuizare fizică, şi senzaţiilor de slăbiciune şi pierdere a concentrării; ca şi profilactic şi tonic revigorant pentru îmbunătăţirea stării psihice şi mentale în astenia funcţională, ca întăritor, în stări de convalescenţă; ca adaptogen, pentru a creşte rezistenţa organismului în cazul expunerii la factori stresanţi precum temperaturile ridicate sau scăzute, epuizare fizică, visusuri, bacterii, produse chimice, condiţii de muncă extreme, poluare chimică sau fonică.

Tribulus reprezintă o plantă cu un efect prosexual potențial care a avut o mare contribuție în ceea ce privește popularitatea sa, și anume, aceasta crește performanța sexuală la bărbați și stimulează libidoul la ambele sexe. Recent, aceasta a intrat în categoria agenților care îmbunătățesc performanța, deoarece crește nivelul natural de testosteron și, prin urmare, devine tot mai populară în rândul atleților, al halterofililor și al persoanelor în vârstă.
Tribulus a devenit populară în rândul atleților după ce consumul de steroizi a devenit ilegal la competițiile olimpice şi cele internaționale și, astfel, nivelul de testosteron trebuia crescut fără a stimula în mod artificial nivelul de hormoni.
Deși diverse studii referitoare la „efectul său asupra dezvoltării musculaturii și a întăririi acesteia” se desfăşoară destul de lent, tribulus încă se consideră că determină indirect creșterea nivelului de testosteron; rezultatul este creșterea masei musculare fără grăsimi și, prin urmare, această plantă rămâne în fruntea suplimentelor folosite de atleți.
Tribulus are un efect important asupra funcției sexuale; studiile clinice au demonstrat clar influența acesteia asupra creșterii libidoului și a stimulării activității sexuale și, astfel, creșterea performanței sexuale atât la bărbați, cât și la femei. Adevărul este că, de-a lungul timpului, această plantă s-a utilizat pentru creșterea performanței sexuale, iar mai multe studii au demonstrat că reduce cazurile de sterilitate la femei și impotența la bărbați, precum și numărul de cazuri de libido scăzut la ambele sexe. Un studiu a demonstrat o creștere a nivelului de testosteron, iar în cazul libidoului și al reflexelor sexuale, o creștere cu 71%, atunci când s-a folosit această plantă pentru cazurile în care libidoul a scăzut.
S-a observat o reducere semnificativă a efectelor secundare după stimularea artificială a hormonilor sexuali. Potrivit unor cercetători, consumul de tribulus are un rezultat mai promițător, deoarece aceasta menține echilibrul hormonal.