Polygema 23 Cardio 50 ml PlantExtrakt

Polygema 23 Cardio 50 ml PlantExtrakt

Reduce intensitatea stărilor de angoasă şi a palpitaţiilor, caracteristice bolnavului cardiac şi manifestărilor de la menopauză.

Beneficii:
-Creşte forţa de contracţie a inimii
-Reglează ritmul cardiac
-Normalizează valorile tensiunii arteriale
-Favorizează diureza, reducând edemele
-Efect hipocolesterolemiant şi antioxidant, reducând riscurile afectării cardiovasculare
-Produs standardizat în flavonoide totale exprimate în hiperozid (min. 2 % mg/ml)
-Prin prelucrare în stare proaspată şi extracţie la rece (metoda de fabricaţie Plantextrakt) se păstrează nealterat fitocomplexul responsabil de acţiunea terapeutică
-Lipsit de toxicitate (fără reacţii adverse şi contraindicaţii)
-Susţinerea bunei funcţionări a inimii
-Normalizarea valorilor uşor crescute ale tensiunii arteriale
-Reducerea riscurilor afectării cardiovasculare prin scăderea colesterolului şi glicemiei
-Reducerea intensităţii stărilor de angoasă şi a palpitaţiilor, caracteristice bolnavului cardiac şi manifestărilor de la menopauză.

Ingrediente:

• extract hidroalcoolic din frunze cu flori și fructe de Păducel* (Crataegus monogyna) – 85 %;
• extract gemoterapic din mlădițe de Păducel* (Crataegus oxyacantha) - 10 %
• de Măslin (Olea europaea) - 5 %.
• Conţine 40 % vol. alcool etilic din cereale și 8 % glicerină.
• Valoare energetică: 14,00 kJ/g respectiv 3,35 kcal/g. 

* Plantă recoltată ecologic.

Certificare ECOINSPECT Ro-008

Nivel la care poate acţiona în organism: sistem cardio-vascular.

Mențiuni de sănătate (recomandări principale):

Susține sănătatea inimii, calmul și relaxarea (Păducel).

Contribuie la funcționarea normală a inimii, ajută la oxigenarea și susține circulația periferică a sângelui (Păducel).

Ajută la menținerea tensiunii arteriale normale (Măslin).

Mod de utilizare: 

Adulți: în general, câte 2 ml de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara, înainte de mese. 

Se începe timp de o săptămână cu câte 1 ml de 2 ori pe zi, apoi se creşte doza la câte 2 ml de 2 ori pe zi. În funcţie de valorile tensiunii arteriale doza se poate ajusta până la câte 3 ml de 2 ori pe zi.

Se recomandă cure de lungă durată, fără întrerupere, cu monitorizarea periodică a tensiunii arteriale, în funcție de care se poate ajusta doza zilnică.

1 ml=aprox. 25 de picături

A nu se depăşi doza recomandată pentru consumul zilnic!

A se agita înainte de utilizare!

Atenţionări:

Se recomandă consult medical pentru valori crescute ale tensiunii arteriale.

Nu s-au observat reacții adverse la consumul componentelor.

A nu se lăsa la îndemâna şi la vederea copiilor mici!

Suplimentele alimentare nu înlocuiesc o dietă variată și echilibrată şi un mod de viaţă sănătos.

Prin natura lor, produsele naturale pot prezenta uşoare depuneri care nu afectează calitatea!

Condiţii de păstrare ale produsului gemoterapic

Se păstrează la temperatura camerei, ferit de lumină.

Caracteristicile ambalajului:

Produsul este ambalat în flacoane de sticlă brună de 50 ml prevăzute cu dop şi capac dozator în ml.

Rolul componentelor:
Păducelul este un arbust spinos de 2-5 m înălţime, având frunzele împărţite în 2-5 lobi neregulaţi dinţaţi, florile albe formând umbele rare. Creşte în toată Europa la marginea pădurilor şi prin luminişuri şi înfloreşte în aprilie-mai.
Dioscorides menţionează păducelul în lucrarea sa în primul secol D.H. Îl numeşte krátaios, cuvânt care se crede că derivă din grecescul krátys – „greu” sau „puternic” – făcând referire la lemnul său dur. O etimologie alternativă asociază numele cu kratos, însemnând „întotdeauna a fost aici”.
În secolul III Î.H., Theophrastus, îl denumeşte „kunosbatos”, ceea ce a dus la introducerea sa în cărţile medievale de profil (Lonicerus) sub numele de Cynosbatus Theophrasti. Specia denumită monogyna înseamnă monostylus (cu o singură sămânţă).
Teutonii utilizau fructele ca aliment.
Cărţile din Evul Mediu recomandau păducelul pentru colici stomacale şi diaree. Prima sa menţiune privind efectele cadriace a fost făcută de Quercetanus, medicul personal al regelui Henric al IV-lea al Franţei, care a născocit un sirop anti-îmbătrânire din plantă.
Un medic irlandez – Green – a determinat răspândirea reputaţiei sale de medicament pentru inimă în a doua jumătate a secolului XIX; de atunci şi-a menţinut o poziţie fermă în repertoriul fitoterapiei.
Acţiunile sale farmacologice se datorează conţinutului în compuşi fenolici, în special flavonoide cărora li se atribuie multe din proprietăţile plantei.
Păducelul (atât fructele, cât şi frunzele cu flori) produce o tonifiere a cordului şi o scădere a presiunii sangvine, restabilind pulsul şi echilibrul între presiunea sângelui şi activitatea muşchiului cardiac. Efectele sale la nivel cardiovascular, multe dintre ele dovedite ştiinţific, se consideră a fi rezultatul activităţii inotropice, a abilităţii de a creşte integritatea vaselor sangvine şi îmbunătăţirea fluxului sangvin coronarian, şi efectelor pozitive asupra utilizării oxigenului.
Este utilizat tradiţional ca tonic cardiac iar utilizările sale curente, ca suport pentru funcţiile cardiace şi circulatorii, includ tratamentul anginei, hipertensiunii, aritmiilor şi insuficienţei cardiace cronice NYHA II.
Ultimele cercetări au evidenţiat şi activitatea antioxidantă a preparatelor din păducel.

Măslinul este un arbore originar din Siria și zonele de litoral din Turcia, foarte răspândit și în Grecia continentală și în arhipelagul elen. Este considerat „arborele veșnic roditor”, fiind un arbore cu o longevitate extraordină, având o uimitoare putere de regenerare, dând mereu rădăcini și lăstari noi. Are o tulpină înaltă de 10-20m, florile sunt albe iar fructul este o drupă verde la început, apoi roșie și neagră la maturitate. Înflorește în luna mai. O frumoasă legendă care se referă la apariţia măslinului pe pământ este legată de întemeierea oraşului Atena, viitoarea capitală a Greciei. Se păstrează versiunea că Zeus, stăpânul zeilor din Olimp, a hotărât că va dărui noul oraş acelui zeu care va oferi locuitorilor cel mai folositor dar. Disputa pentru posesia oraşului s-a declanşat între Poseidon, zeul mărilor, şi Atena, zeiţa înţelepciunii. Când Poseidon a lovit cu tridentul său în piatră a început să curgă apă sărată, în timp ce Atena a lovit cu suliţa în pământ, unde a răsărit un măslin. Întrucât locuitorii oraşului au preferat fructele de măslin în locul apei sărate, Zeus a decis acordarea drepturilor asupra noului oraş zeiţei Atena, oraşul urmând să poarte numele de Atena. Se spune că în locul unde s-a născut această legendă s-a păstrat un măslin din care s-au răspândit toţi măslinii existenţi pe coastele stâncoase ale Greciei. Ca plantă medicinală, măslinul a fost intens studiat pentru diversele proprietăți terapeutice. Atât frunzele cât și fructele (măsline) au o compoziție bogată și sunt utilizate în diverse patologii. Măslinele sunt foarte bogate in fier, dar și o sursă prețioasă de vitamina E, fibre și cupru. Măslinele au în compoziția lor grăsimi monosaturate, care fac din acestea un aliment prețios în combaterea afecțiunilor cardiace. Vitamina E este un antioxidant puternic astfel încât consumul de măsline sau de ulei de măsline echivalează cu un medicament care combate afecțiunile cardiovasculare și procesele de îmbătrânire celulară ca urmare a acțiunii radicalilor liberi. Datorită fibrelor pe care le conține, măslinele sunt deosebit de prețioase pentru un sistem digestiv sănătos. Despre măsline se mai poate spune ca au un puternic efect antiinflamator, ceea ce le face eficiente în combaterea și ameliorarea simptomelor în astm, afecțiuni reumatismale și artrită. Prin procesare, din măsline se extrage unul din cele mai sănătoase uleiuri vegetale, folosit atât în bucătărie cât și de leac împotriva multor afecțiuni, interne sau externe. Despre uleiul de măsline Homer spunea că este „aurul lichid” al vremii, dovadă că din vechime era cunoscut și apreciat pentru calitățile sale. Frunzele de măslin au acțiune antihipertensivă (ajută la scăderea presiunii sângelui și îmbunătățește funcția aparatului circulator), diuretică, emolientă, nutritivă, laxativă, hipocolesterolemiantă (îmbunătățesc echilibrul găsimilor din sânge), antioxidantă (inhibarea activității oxidazelor), antibacteriană, antivirală, antifungică. Sunt bogate iridoide monoterpene (6-9% oleoropină, ligustrozida, oleozida și esterul său) și fitosteroli (oleostranol, steroleozid).