Plantusin tuse, R63, 20 dropsuri Fares

Plantusin tuse, R63, 20 dropsuri Fares

Dropsuri din plante medicinale și uleiuri esențiale ce susțin sănătatea căilor respiratorii.

Ajută în tuse (podbal, eucalipt, soc)

Ușurează expectorația (fenicul)

Calmează iritația gâtului (nalba mare, cimbrișor, plămânărică, uleiurile esențiale de eucalipt, lămâie, portocală)

Ameliorează iritația căilor respiratorii (pin, eucalipt)

Beneficii

• Ajută în tuse (podbal, eucalipt, soc);
• Ușurează expectorația (fenicul);
• Calmează iritația gâtului (nalba mare, cimbrișor, plămânărică, uleiurile esențiale de eucalipt, lămâie, portocală);
• Ameliorează iritația căilor respiratorii (pin, eucalipt);
• Susține sănătatea căilor respiratorii.

Ingrediente:

zahăr, sirop de glucoză, apă, miere de albine 6%, extract moale de plante [rădăcină de nalbă mare (Althaeae radix), flori de soc (Sambuci flos), partea aeriană de cimbrișor (Serpylli herba), frunze de plămânărică (Pulmonariae folium), muguri de pin (Pini turiones), frunze de podbal (Farfarae folium)] min. 3% în proporții variabile, extract hidrogliceric de propolis 2%, amestec volatil 1% [uleiuri esențiale de: eucalipt (Eucalypti aetheroleum) 30%, portocale (Auranthii aetheroleum) 20%, pin (Pini aetheroleum) 18%, lămâie (Citri aetheroleum) 15%, fenicul (Foeniculi aetheroleum) 10%, scorțișoară (Cinnamomi aetheroleum) 7%], corector de aciditate: acid citric obținut pe cale naturală.

Mod de administrare:

Copii 5-12 ani: câte 1 drops de 2-3 ori pe zi.

Copii peste 12 ani și adulți: câte 1 drops de 4-5 ori pe zi, sau la nevoie.

Dropsurile se ţin în cavitatea bucală până se topesc; nu se mestecă şi nu se înghit întregi.

După administrare, timp de 30 de minute este bine să nu consumați alimente sau lichide.

ATENŢIONĂRI:

Nu se recomandă în sarcină, alăptare și în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.

A nu se depăşi doza recomandată pentru consumul zilnic. Produsul este un supliment alimentar şi nu trebuie să înlocuiască o dietă variată, echilibrată şi un stil de viaţă sănătos. A nu se lăsa la îndemâna şi la vederea copiilor.

Rolul componentelor:

Eucaliptul este un arbore foarte înalt (ajunge până la 140 m înălţime), originar din Tasmania. Frunzele sunt persistente, simple, cele tinere sesile, ovate, subţiri, iar cele mature alterne, peţiolate, falciforme. Mezofilul frunzelor conţine buzunare secretoare de ulei esenţial. Ca produs vegetal se utilizează frunzele mature recoltate tot timpul anului sau în perioada aprilie-septembrie.

Denumirea de Eucalyptus înseamnă „bine acoperit”, referindu-se la capacul mic ce acoperă mugurele înainte de înflorire.

Se spune despre eucalipt că este cel mai util arbore din lume. Aborigenii din continentul Australian îl priveau ca pe o plantă medicinală ce vindecă tot.

Genul Eucalyptus cuprinde cca. 300 de specii cu 700 de varietăţi, fiind utilizate pentru orice de la fabricarea hârtiei, mulci, combustibil, ca lemn de esenţă tare, pentru asigurarea umbrei, şi ca protector în calea vânturilor până la ajutor în lupta împotriva malariei. Sistemul său radicular extins absoarbe o cantitate mare de apă, motiv pentru care a fost cultivat în zonele infestate de malarie pentru drenarea terenurilor şi purificarea aerului.

Botanistul şi exploratorul german, baronul Ferdinand Von Muller, a sugerat că aroma arborelui se poate dovedi antiseptică. În 1855 guvernul francez a trimis seminţe de eucalipt în Algeria pentru realizarea de culturi, urmare a acestui fapt fiind transformarea unor zone contaminate în zone uscate, sănătoase.

Uleiul de eucalipt a fost obţinut prima dată, prin distilare, în 1788, cu un necesar de peste 20 de kilograme material vegetal pentru 500 g ulei volatil, doi medici ai vremii, White şi Cossiden utilizând acest ulei esenţial pentru tratarea problemelor pulmonare. Prima lucrare despre efectele antiseptice şi antibacteriene ale uleiului esenţial au fost publicate în Germania de către medicii Cole şi Homeyer, aceştia clasificându-l ca sudorific, stimulent anticataral şi astringent. Extras din Eucalyptus peperita, uleiul esenţial original introdus în Europa, a fost denumit „Sydney peppermint” şi a devenit rapid foarte popular.

Remediile populare tradiţionale utilizau frunzele şi uleiul pentru bolile respiratorii, afecţiunilor febrile, şi, de asemenea, pentru probleme ale pielii precum arsuri, ulceraţii şi răni.

În primul război mondial a fost o cerere imensă de ulei esenţial de eucalipt, acesta fiind utilizat pentru a controla epidemiile de meningită şi gripă din 1919.

Frunzele şi uleiul de eucalipt sunt demult parte din Farmacopeele şi publicaţiile de profil din Europa – deja din 1873, Köhler a descris utilizarea sa în sudul Europei în febră, dureri nevralgice, astm, tuberculoză şi ca antiseptic. În 1938 Madaus descrie utilizarea frunzelor şi a uleiului esenţial – „uleiul stimulează secreţia salivei şi a sucurilor gastrice. Îmbunătăţeşte apetitul. Administrarea orală a siropului era prescrisă în cazul tusei convulsive iar frunzele erau utilizate extern ca agent antiseptic. Adiţional, era utilizat în inhalaţii pentru tratamentul catarului şi a afecţiunilor inflamatorii ale tractului respirator şi în cazul astmului. Este util de asemenea ca remediu pentru febră, catarul tractului urinar, gripă, reumatism, nevralgie, malarie, diaree febrilă, sângerări gincivale şi ca antihelmintic.”

În prezent, arhi-cunoscut tratament natural util în afecţiunile respiratorii, regăsim eucaliptul în produsele naturiste sub formă de ceaiuri, siropuri de tuse, soluţii inhalante, creme, unguente, bomboane medicinale.