Pentaprot Bar Redis

Rolul componentelor:
Plantă erbacee aparţinând familiei Leguminosae, soia cultivată este un tetraploid diploidizat al subgenului Soja (Moench), caracterizat printr-un aspect de arbust mic, cu frunze alterne compuse, trifoliate, cu flori papilionacee şi fructe constând din păstăi drepte sau uşor curbate lungi de 5-7 cm, cu seminţe ovoide.
Originară în Asia tropicală, prima sa domesticire se consideră că a fost realizată în nord-estul Chinei undeva în secolul XI î.Hr. sau chiar mai devreme. O scriere din China datând din 163-85 î.Hr. vorbea despre cinci cereale iar mai târziu alta (127-200 d.Hr.) explica şi care sunt acestea, prezentând soia ca pe una din cele cinci plante alimentare importante alături de orez, grâu, orz şi mei. Utilizarea sa este menţionată şi de autori din secolele V, XIV şi XVI. Conform unora dintre autori producţia de soia a fost localizată în China până după războiul chinezo-japonez din 1894-95, atunci când japonezii au început să importe un produs pe bază de ulei de soia pentru a-l utiliza ca fertilizator. Prima menţiune europeană a aparţinut lui Kaempfer care a călătorit în Japonia în 1690, în însemnările din călătoria sa acesta acordând un spaţiu însemnat plantei. Pare să fi fost, de asemenea, menţionată şi de către Ray în 1704. Europenii au cunoscut planta soia şi din descrierea unui botanist german realizată în 1712. Soia a  fost dusă în Europa 1908, iar ulterior a atras atenția la nivel mondial. Există posibilitatea ca semințe de soia să fi fost trimise din China de către misionari mai devreme, prin 1740, și plantate în Franța; totuşi, alte scrieri menţionează distribuţia seminţelor de soia în Franţa în 1855, în 1869 Martens a descriind 13 varietăţi.
În 1854, în Japonia, s-au obţinut două varietăţi – una cu boabe albe, alta cu boabe roşii, care apoi au fost prezentate la o expoziţie în Viena. Din Japonia seminţele de soia au fost duse şi în America prin intermediul expediţiei lui Perry, acestea fiind distribuite apoi prin United States Patent Office în 1854.
Seminţele de soia, care sunt bogate atât în proteine cât şi în ulei, sunt procesate sub formă de diverse produse alimentare ca de exemplu caş şi turte de soia fermentate (tofu şi tempeh), sos de soia, paste (miso) şi lapte de soia. Proteina vegetală hidrolizată este un înlocuitor de carne fabricat din soia prelucrată. Făina din boabe de soia este utilizată în numeroase alimente procesate, ca stabilizator și pentru a crește conținutul de proteine. Uleiul de soia este utilizat pe scară largă la gătit (inclusiv în produse cum ar fi margarina, grăsimi pentru frăgezirea aluatului, ulei pentru salate), precum și în produse cosmetice și industriale (vopsele, cerneluri tipografice, săpunuri, dezinfectante și linoleum).
Uleiul de soia este din ce în ce mai utilizat ca biocombustibil. Făina de soia, care rămâne după ce este extras uleiul este folosită pentru a face fibre, textile și adezivi, sau ca hrană pentru animale. Boabele de soia și plantele întregi sunt utilizate pe scară largă pe post de furaje pentru animale, precum și crescute ca şi cultură de acoperire (un fel de îngrăşământ verde).
Lecitina, substanţă conţinută în boabele de soia, este un emulsificator natural şi un lubrifiant utilizat în multe produse alimentare şi aplicaţii industriale. Ca emulsificator poate face apa şi grăsimile compatibile una cu alta. Mai este folosită, de asemenea, în produse farmaceutice.
Proteinele din soia ajută la reechilibrarea deficitului nutritiv cauzat de consumul în cantităţi mari de porumb şi grâu care sunt sărace în aminoacizi esenţiali cum sunt lizina şi triptofanul. Proteinele vegetale sunt mult utilizate astăzi în substituenţii de brânzeturi, în formulele pentru sugari, în produsele pentru slăbit sau pentru sportivi.
Făina și granulele de soia obținute din măcinarea integrala sunt utilizate în industria de panificație pentru a ajuta la fermentarea și înălbirea aluatului. Ele au excelente calități de captare a umidităţii care ajuta la încetinirea învechirii produselor de panificație.
Producţia globală totală de soia în anul 2010 a fost de 216,6 milioane tone metrice recoltată de pe 102,4 milioane de hectare (cantitate ce reprezintă aprox. 2% din pământul arabil total al planetei).
Pe lângă multiplele calităţi alimentare ale plantei, aceasta are şi calităţi medicinale, astfel seminţele fermentate sunt uşor diaforetice şi stomahice. Mai sunt utilizate tradiţional în răceli, febră şi dureri de cap, insomnie, iritabilitate. Florile sunt folosite în tratamentul problemelor de vedere şi al opacităţii corneei. Cenuşa din tulpini este aplicată pe hemoroizii granulari; păstăile necoapte sunt tocate şi aplicate pe ulcerele cauzate de variolă. Seminţele sunt considerate în general utile pentru buna funcţionare a intestinelor, a inimii, rinichilor, ficatului şi stomacului. Seminţele încolţite sunt laxative. Ele prezintă o activitate de tip estrogen în organism și sunt, de asemenea, antispastice. Lăstarii sunt utilizaţi în tratamentul edemelor, în disurie, în stadiile inițiale ale gripei și în artralgie. Un decoct din rădăcină este astringent. Dietele cu soia sunt utile pentru tratarea acidozei. Deoarece uleiul de soia conţine un procent ridicat de acizi grași nesaturați, acesta se recomandă pentru combaterea hipercolesterolemiei. Produse comerciale cu lecitină naturală, care este de multe ori derivată din soia, sunt raportate ca un puternic vasopresor. Lecitina medicinală este indicată ca agent lipotropic. Soia este listată ca materie primă majoră pentru producerea de stigmasterol. Sitosterolul, de asemenea, un produs secundar derivat din soia, a fost utilizat pentru a înlocui diosgenina în unele medicamente antihipertensive.

Laptele este compus din două proteine: cazeină şi zer. Proteina din zer se obţine prin separarea cazeinei din lapte. Zerul este un subprodus normal, rezultat în urma fabricării brânzeturilor.
După ce s-a filtrat şi purificat proteina produsă de zer, lichidul este transformat într-o pudră bogată în proteină de calitate şi lipsită de grăsime şi de lactoză.
Proteina din zer care este considerată o proteină completă care conţine toţi cei 9 aminoacizi esenţiali (BCAA) şi un conţinut redus de lactoză. Proteina din zer este folosită în mod traditional de culturişti şi atleţi deoarece proteinele din zer sunt cele mai eficiente în dezvoltarea masei musculare. Ultimele studii arată că proteina din zer poate fi utilă şi pentru slăbit, scăderea nivelului de cholesterol, întărirea sistemului imunitar şi vindecarea rănilor.
Odata cu noile cercetari stiintifice conduse , zerul este folosit si pentru alte scopuri cum ar fi : slabitul , tratarea cancerului sau vindecarea rănilor.
Proteina din zer este un mix al următoarelor elemente:
-alfa-lactalbumina
-beta-lactoglobulina
-albumina serică
-imunoglobuline
-alte proteine (lactotransferina, lactoperoxidaza, lactolina şi proteazo-peptone)
Există trei tipuri principale de proteine din zer disponibile: concetrat proteic din zer (WPC), izolat proteic din zer (WPI) şi concentrate proteic din zer hidrolizat (WPH).
Izolat proteic din zer – cea mai pură formă  a proteinei din zer. Aceasta este cea mai procesată formă pentru a îndepărta toate grăsimile şi lactoză. Izolatul proteic din zer conţin cel puţin 90% proteine. Lipsesc o mulţime de substanţe nutritive de care putem beneficia, găsite în concentratul de proteine din zer. Izolatele proteice sunt recomandate pentru cei care vor să pună masă musculară de calitate în timp ce slăbesc şi sunt mai uşor de digerat, ajungând mai rapid la muşchi pentru a-l reface.
Concetrat proteic din zer – conţine un nivel redus de grăsimi şi carbohidraţi (lactoză). Procentul de proteine depide de concentraţia produsului. Concentratul proteic din zer are un nivel scăzut de grăsimi şi glucide – în funcţie de concentraţie.Concentratele proteice din zer inferioare pot avea până la 30% proteine, pe când cele superioare până la 90%. Nu este la fel de pur ca izolatul proteic din zer. Păstrează cele mai multe dintre substanţele nutritive benefice găsite în mod natural in zer.
Concentrat proteic din zer hidrolizat -  acest tip a fost pre-digerat pentru a fi absorbit mai bine de organism  şi a fost trecut prin hidroliza parţială, un proces necesar pentru ca organismul să absoarbă proteinele. Acesta este foarte uşor de digerat şi de absorbit, ajungând foarte rapid la muşchi. În  plus, este folosti în suplimente medicale şi în preparatele pentru sugari pentru că îmbunătăţeşte digestia şi are un potenţial alergen redus.
Un studiu publicat în jurnalul Nutrition & Metabolism, arată că persoanele cărora li s-a administrat o formă de proteină din zer (prolibra – un conţinut ridicat de leucina, peptide bioactive şi calciu) au pierdut mai multă grăsime şi şi-au crescut cantitatea de muşchi decât grupul de control care nu a consumat proteine din zer.
Propietăţi anti-cancerigene
Rezultate promiţătoare au fost publicate în jurnalul medical Anticancer Research în ceea ce priveşte efectul proteinei din zer (WPC) şi a glutationului în tratamentele anti-cancer.  Cercetătorii de la Ohio State University au condus un studiu în care au descoperit că tratamentul cu proteine din zer folosit pe celulele de prostată a făcut ca nivelul de glutation să crească cu 64%.
Potrivit unui studiu publicat în The British Journal of Nutrition s-a observat o scădere semnificativă a nivelului de colesterol total şi celui LDL pe o perioadă de 12 săptămâni în care subiecţii au consumat proteine din zer, comparativ cu grupul care a consumat cazeină .
Proteina din zer poate îmbunătăţi  sistemul imunitar în cazul copiilor care suferă de astm. Un studiu, publicat ăn jurnalul International Journal of  Food Science and Nutrition arată că în cazul copiilor cărora li s-au administrat proteine din zer timp de o lună, nivelul citokinelor s-a îmbunătăţit.
O cercetare publicată îm International Dairy Journal arată că băuturile îmbogăţite cu proteine din zer au redus în mod semnificativ tensiune arterială în cazul pacienţilor care sufereau de hipertensiune, iar riscul de a dezvolta boli de inimă a scăzut, de asemenea. Un alt studiu publicat în Clinical and Investigative Medicine arată că proteinele din zer pot fiu de ajutor în reducerea greutăţii în cazul pacenţilor HIV pozitivi.
Acest tip de proteină aduce multe beneficii, însă trebuie consumată cu moderaţie. Persoanele intolerante la lactoză pot fi alergice la această substanţă. Dacă eşti alergic la produse lactate consultă un medic inainte de a consuma orice fel de proteină din zer. Un consum ridicat de proteină din zer poate conduce la creşterea procentului de grăsime corporală şi stresului asupra rinichilor. Femeile pot prezenta un risc mare în a dezvolta o serie de afecţiuni, printre ele regăsindu-se şi osteoporoza.
În cantităţi moderate, proteina din zer nu cauzează reacţii adverse. Cu toate acestea, un consum exagerat poate cauza:
-Dureri de stomac
-Crampe
-Lipsa poftei de mâncare
-Greaţă
-Dureri de cap
-Oboseală
Proteina din zer alături de exerciţii de rezistenţă pot îmbunătăţi sinteza proteinelor musculare în comparaţie şi ajută la creşterea masei musculare. Un studiu publicat în International Journal of Sport Nutrition and Exercise Metabolism susţine că suplimentare alimentaţiei cu proteina din zer în timpul antrenamentelor de rezistenţă oferă beneficii în plus în comparaţie cu simplul antrenament.
20-25 de grame din acest tip de proteină pot fi consumate în fiecare zi, în functţe de stilul de viaţă, mai activ sau mai sedentar. Este foarte important să consulţi un medic specialist înainte de a folosi orice fel de supliment nutritiv.