Baton Wheybar-R Forte 70gr Redis

Laptele este compus din două proteine: cazeină şi zer. Proteina din zer se obţine prin separarea cazeinei din lapte. Zerul este un subprodus normal, rezultat în urma fabricării brânzeturilor.

După ce s-a filtrat şi purificat proteina produsă de zer, lichidul este transformat într-o pudră bogată în proteină de calitate şi lipsită de grăsime şi de lactoză.

Proteina din zer care este considerată o proteină completă care conţine toţi cei 9 aminoacizi esenţiali (BCAA) şi un conţinut redus de lactoză. Proteina din zer este folosită în mod traditional de culturişti şi atleţi deoarece proteinele din zer sunt cele mai eficiente în dezvoltarea masei musculare. Ultimele studii arată că proteina din zer poate fi utilă şi pentru slăbit, scăderea nivelului de cholesterol, întărirea sistemului imunitar şi vindecarea rănilor.

Odata cu noile cercetari stiintifice conduse , zerul este folosit si pentru alte scopuri cum ar fi : slabitul , tratarea cancerului sau vindecarea rănilor.
Proteina din zer este un mix al următoarelor elemente:
-alfa-lactalbumina
-beta-lactoglobulina
-albumina serică
-imunoglobuline
-alte proteine (lactotransferina, lactoperoxidaza, lactolina şi proteazo-peptone)
Există trei tipuri principale de proteine din zer disponibile: concetrat proteic din zer (WPC), izolat proteic din zer (WPI) şi concentrate proteic din zer hidrolizat (WPH).
Izolat proteic din zer – cea mai pură formă  a proteinei din zer. Aceasta este cea mai procesată formă pentru a îndepărta toate grăsimile şi lactoză. Izolatul proteic din zer conţin cel puţin 90% proteine. Lipsesc o mulţime de substanţe nutritive de care putem beneficia, găsite în concentratul de proteine din zer. Izolatele proteice sunt recomandate pentru cei care vor să pună masă musculară de calitate în timp ce slăbesc şi sunt mai uşor de digerat, ajungând mai rapid la muşchi pentru a-l reface.

Concetrat proteic din zer – conţine un nivel redus de grăsimi şi carbohidraţi (lactoză). Procentul de proteine depide de concentraţia produsului. Concentratul proteic din zer are un nivel scăzut de grăsimi şi glucide – în funcţie de concentraţie.Concentratele proteice din zer inferioare pot avea până la 30% proteine, pe când cele superioare până la 90%. Nu este la fel de pur ca izolatul proteic din zer. Păstrează cele mai multe dintre substanţele nutritive benefice găsite în mod natural in zer.

Concentrat proteic din zer hidrolizat -  acest tip a fost pre-digerat pentru a fi absorbit mai bine de organism  şi a fost trecut prin hidroliza parţială, un proces necesar pentru ca organismul să absoarbă proteinele. Acesta este foarte uşor de digerat şi de absorbit, ajungând foarte rapid la muşchi. În  plus, este folosti în suplimente medicale şi în preparatele pentru sugari pentru că îmbunătăţeşte digestia şi are un potenţial alergen redus.
Un studiu publicat în jurnalul Nutrition & Metabolism, arată că persoanele cărora li s-a administrat o formă de proteină din zer (prolibra – un conţinut ridicat de leucina, peptide bioactive şi calciu) au pierdut mai multă grăsime şi şi-au crescut cantitatea de muşchi decât grupul de control care nu a consumat proteine din zer.
Propietăţi anti-cancerigene

Rezultate promiţătoare au fost publicate în jurnalul medical Anticancer Research în ceea ce priveşte efectul proteinei din zer (WPC) şi a glutationului în tratamentele anti-cancer.  Cercetătorii de la Ohio State University au condus un studiu în care au descoperit că tratamentul cu proteine din zer folosit pe celulele de prostată a făcut ca nivelul de glutation să crească cu 64%.
Potrivit unui studiu publicat în The British Journal of Nutrition s-a observat o scădere semnificativă a nivelului de colesterol total şi celui LDL pe o perioadă de 12 săptămâni în care subiecţii au consumat proteine din zer, comparativ cu grupul care a consumat cazeină .
Proteina din zer poate îmbunătăţi  sistemul imunitar în cazul copiilor care suferă de astm. Un studiu, publicat ăn jurnalul International Journal of  Food Science and Nutrition arată că în cazul copiilor cărora li s-au administrat proteine din zer timp de o lună, nivelul citokinelor s-a îmbunătăţit.
O cercetare publicată îm International Dairy Journal arată că băuturile îmbogăţite cu proteine din zer au redus în mod semnificativ tensiune arterială în cazul pacienţilor care sufereau de hipertensiune, iar riscul de a dezvolta boli de inimă a scăzut, de asemenea. Un alt studiu publicat în Clinical and Investigative Medicine arată că proteinele din zer pot fiu de ajutor în reducerea greutăţii în cazul pacenţilor HIV pozitivi.
Acest tip de proteină aduce multe beneficii, însă trebuie consumată cu moderaţie. Persoanele intolerante la lactoză pot fi alergice la această substanţă. Dacă eşti alergic la produse lactate consultă un medic inainte de a consuma orice fel de proteină din zer. Un consum ridicat de proteină din zer poate conduce la creşterea procentului de grăsime corporală şi stresului asupra rinichilor. Femeile pot prezenta un risc mare în a dezvolta o serie de afecţiuni, printre ele regăsindu-se şi osteoporoza.
În cantităţi moderate, proteina din zer nu cauzează reacţii adverse. Cu toate acestea, un consum exagerat poate cauza:
-Dureri de stomac
-Crampe
-Lipsa poftei de mâncare
-Greaţă
-Dureri de cap
-Oboseală
Proteina din zer alături de exerciţii de rezistenţă pot îmbunătăţi sinteza proteinelor musculare în comparaţie şi ajută la creşterea masei musculare. Un studiu publicat în International Journal of Sport Nutrition and Exercise Metabolism susţine că suplimentare alimentaţiei cu proteina din zer în timpul antrenamentelor de rezistenţă oferă beneficii în plus în comparaţie cu simplul antrenament.
20-25 de grame din acest tip de proteină pot fi consumate în fiecare zi, în functţe de stilul de viaţă, mai activ sau mai sedentar. Este foarte important să consulţi un medic specialist înainte de a folosi orice fel de supliment nutritiv.

Inul - Această plantă erbacee, originară din India și China, este utilizată pentru fibra sa și pentru semințe (din care se obține uleiul de in). Inul este o plantă prezentă în istoria umanității încă din cele mai vechi timpuri, fibrele de in fiind cele mai vechi materiale utilizate de om. Inul nu este cultivat doar pentru larga sa utilizare în industria textilă. Semințele de in sunt recomandate în curele de slăbire și în menținerea sănătății. Micile semințe de culoare brună, lucioase și tari, sunt folositoare doar după ce au ajuns la maturitate. Se pot consuma ca atare sau măcinate.
Inul este o plantă erbacee, anuală, cu rădăcină pivotantă, tulpină cilindrică și groasă ce poate ajunge până la 110cm. Frunzele sunt alterne, lanceolate, florile sunt albastre-azurii și înfloresc în iulie-august. Fructul este o capsulă globuloasă cu 7-10 semințe ovoide, turtite, de culoare brun-deschis. Prin zdrobire dezvolată un miros caracteristic de ulei de in, cu gust mucilaginos, uleios. Puse în apă, semințele de in se umflă. Semințele se recoltează la deplina maturitate a capsulelor, în august-septembrie.
Datorită mucilagiilor dar și fibrelor din componența tegumentului seminal, semințele întregi sau pulverizate au acțiune laxativ-purgativă și protectoare a mucoasei digestive. În cazul administrării sub formă depulbere acțiunea laxativă este completată și întregită de efectul lubrifiant al uleiului gras care facilitează mișcările peristaltice. Uleiul de in este bogat ăn vitamina F, fiind utilizat la prepararea diverselor unguente. Lini semen, produsul vegetal al inului se folosește în tratamentul constipației, inflamaţii ale căilor urinare, extern pentru cistite, arsuri, furuncule, abcese, sermatoze uscate. Se poate administra sub formă de infuzie, macerat, cataplasme, decoct. Deoarece sunt o sursă vegetală importantă de acizi grași omega3 (acid alfa- linoleic), reduc colesterolul și trigliceridele și ajută la prevenirea cancerului de sân, colon, prostată și piele. Cercetările arată că semințele stabilizează cantitatea de zahăr din sânge și cresc sistemul imunitar.

Arborele de cacao este o plantă originară din America de Sud, cu înălţimea de cca. 8 m, cu frunze simple, întregi, cu flori mici, care apar direct pe trunchi şi ramuri, cu fructe baciforme, mari, cărnoase, colorate în roşu, cu pulpa albă, cu numeroase seminţe.

Cacao a fost cunoscută în locurile de origine de mai bine de 2000 de ani, având un important rol în viaţa economică, rituală şi politică a mayaşilor pre-hispanici şi a continuat să fie astfel multă vreme. Istoria sa a fost mult studiată în site-urile arheologice din zonele centro-americane examinând cultura Maya clasică, în special din perioada dintre anii 500 şi 800 D.Hr., şi unde există o abundenţă de artefacte ceramice care cuprind referiri la cacao prin texte şi picturi ce evocă utilizarea acesteia. Analizele chimice ale reziduurilor de pe fundul vaselor din perioada maya clasică au revelat faptul că planta a constituit un ingredient în mai multe feluri de băuturi şi terciuri şi că era servită în variate tipuri de veselă. Diversele băuturi şi alimente care conţineau cacao sunt descrise în textele hieroglifice centr-americane, cea mai comună fiind o băutură spumoasă consumată de către cuplurile proaspăt căsătorite şi care este descrisă în scene care arată viaţa la curţile regale. În timpul regilor azteci, micile seminţe de cacao au fost utilizate ca şi monede, acestea fiind necesare anumitor tranzacţii. Metoda este încă folosită în unele părţi ale Mexicului de astăzi.
Planta a fost denumită Theobroma de către Linnaeus, cuvântul însemnând „alimentul zeilor”, datorită savorii seminţelor sale. Mexicanii au denumit seminţele pisate „Chocolate”.
În cărţile medicinale din secolele XIX-XX apare utilizată sub formă de ciocolată şi de unt de cacao. Ciocolata, transformată într-o pulbere grosieră şi fiartă în lapte sau lapte şi apă, era mult folosită ca substituent ocazional pentru cafea, sau ca băutură la mese. Era considerată un articol de dietă foarte nutritiv pentru invalizi, persoane în perioada de convalescenţă şi cei cărora nu le plăceau substanţele grase precum persoanele cu dispepsie.
Uleiul sau untul de cacao este o substanţă solidă alb-gălbuie cu aromă uşoară de cacao, cu gust blând şi plăcut, foarte nutritiv. A fost folosit ca şi alternativă la uleiul de cod sau ca articol de dietă în timpul ultimelor zile de sarcină; are excelente proprietăţi emoliente şi a fost folosit, de asemenea, la prepararea supozitoarelor, ovulelor, şi în unguentele preparate pentru piele sensibilă sau aspră, buze crăpate, numeroase cosmetice, pomade şi săpunuri de lux.
Teobromina, un alcaloid conţinut în seminţele de cacao, şi descoperit de către Woskresensky în 1841, este asemănătoare cu cafeina în acţiunea sa, dar efectul său este mai puţin puternic. Acţiunea sa este mai pronunţată asupra musculaturii, a rinichilor şi a inimii, având efect diuretic datorită stimulării epiteliului renal, excitant nervos, dilată vasele sangvine fiind folosită în caz de hipertensiune arterială.
Pudra de cacao se foloseşte, de asemenea, în industria farmaceutică pentru condiţionarea unor specialităţi farmaceutice şi corectarea gustului.
Întrebuinţarea medicinală a produselor de cacao este menţionată şi în medicina ştiinţifică din România în secolului trecut, acestea fiind utilizate mai ales ca tonifiante generale ale organismului şi pentru acţiunea diuretică a teobrominei în hidropizii cardiace, scleroză cardiacă şi scleroză renală; apoi pentru mascarea gustului unor pastile.
În ultimii ani s-a descoperit din ce în ce mai mult capacitatea antioxidantă a seminţelor de cacao datorită conţinutului bogat în polifenoli. Studiile clinice au sugerat efecte benefice ale ciocolatei negre asupra tensiunii arteriale, lipidelor şi inflamaţiilor, propunând un mecanism de acţiune ce include îmbunătăţirea biodisponibilităţii oxidului de azot şi a funcţionării mitocondriilor.