Pachet Noapte buna 30 capsule + Ceai Noapte buna 20 plicuri Fares

Pachet Noapte buna 30 capsule + Ceai Noapte buna 20 plicuri Gratuit Fares

 Fares Noapte Buna 30 capsule:

Noapte bună capsule conține o combinație inovatoare din extracte de plante medicinale și uleiuri esențiale, care contribuie la starea de relaxare, acționează în mod benefic asupra tulburărilor de somn și ajută la instalarea naturală a acestuia.

Eficiență confirmată în insomnia cronică.

După aproximativ 20 de zile de administrare a tratamentului s-a constatat:

Insomnia de adormire a fost absentă în 82,5% cazuri

Trezirile nocturne au fost reduse în 83,5% cazuri

Numărul de ore de somn/noapte s-au normalizat în 70% cazuri

În 100% cazuri s-a constatat instalarea efectului terapeutic după 1h de la administrarea produsului la o medie de 7,6 zile de la administrare.

Ingrediente:

- Extract uscat de rădăcină de valeriană (Valerianae radix) standandardizat în min. 20% valtraţi 272 mg

- Extract uscat de conuri de hamei (Lupuli strobulus) standandardizat în min. 5% metil-butenol 40 mg

- Extract uscat de passiflora (Passiflorae herba) standandardizat în min. 6% vitexină 40 mg

- Extract uscat total 4:1 de mac californian (Eschscholzia californica) 40 mg

- Ulei esențial de lavandă (Lavandulae aetheroleum) 4 mg

- Ulei esențial de frunze de portocal amar (Aurantii amari folii aetheroleum) 4 mg

Învelişul capsulei este pe bază de gelatină animală.

Mod de administrare:

Adulți și copii peste 10 ani: 1-2 capsule seara, înainte de culcare.

Durata curei:

10 zile în situații ocazionale.

3 luni pentru menţinerea unui somn natural.

Curele se pot repeta cu pauze de 7 zile între ele.

Atenționări:

Nu se recomandă copiilor sub 10 ani (efectele asupra copiilor mici sunt insuficient studiate) şi în caz de hipersensibilitate la oricare din ingredientele produsului.

Ceai Noapte buna 20 plicuri:

Ajută la instalarea unui somn sănătos.

Beneficii:

• passiflora ajută la inducerea calmului şi a somnului;
• valeriana şi hameiul calmează activitatea nervoasă și îmbunătăţesc calitatea somnului;
• sunătoarea atenuează perturbările de somn;
• roiniţa, lavanda, teiul şi sulfina au efect relaxant și ajută la instalarea somnului
• măghiranul şi lavanda contribuie la o relaxare optimă;

Ingrediente:

Sunătoare (Hyperici herba) 15%, roiniţă (Melissae herba), rădăcină de valeriană (Valerianae radix) 15%, conuri de hamei (Lupuli strobuli), sulfină (Meliloti herba), măghiran (Majoranae herba), flori de tei (Tiliae flos), passiflora (Passiflorae herba) 5%, flori de lavandă (Lavandulae flos), mac califonian (Eschscholziae herba).

Mod de administrare:

Se beau 1-2 căni seara, sau la nevoie.

Durata unei cure este de 3-4 săptămâni.

Cura se poate relua după o pauză de o lună.

Preparare: Peste un plic se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10 minute acoperit.

Atenţionări: Nu este indicat copiilor sub 14 ani, persoanelor hipotensive şi în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.

Sarcină şi alăptare: Acest ceai nu este indicat femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează.

Rolul componentelor:

Combinaţia de Conuri de hamei şi Valeriană contribuie la obţinerea unui somn sănătos.   Înlătură dificultatea de a adormi, reduce procentul de treziri nocturne, favorizează apariţia fazei de somn profund fără vise (etapa cea mai odihnitoare a somnului).

Florile de lavandă ajută la reducerea tensiunilor, a oboselii şi iritabilităţii, susţin o relaxare optimă, şi ajută la obţinerea unui somn mai bun.

Passiflora, ca şi florile de tei favorizează  instalarea somnului, fără să producă dependenţă.

Despre valeriană, se spune că se numără printre cele mai folosite plante medicinale din lume. Originea denumirii o constituie un omagiu adus împăratului roman Valerian și vine de la latinescul „valere”, însemnând „a fi sănătos”. Această plantă pare a fi vindecat un prinț, Colonna, de epilepsie în secolul XVI-lea.Cunoscută și drept gușa-porumbelului sau odolean, valeriana este un remediu naturist extrem de eficient în tratarea diverselor tipuri de tulburări emoționale, dar și în calmarea unei serii întregi de dureri și afecțiuni. Încă din Antichitate, medici precum Hippocrate, Dioscoride și Galenus recomandau valeriana ca remediu pentru insomnie. Romanii o foloseau pentru a trata palpitațiile și aritmiile. În Evul Mediu, călugărița și botanista germană Hildegard de Bingen recomanda valeriana ca tranchilizant și somnifer. Amerindienii utilizau valeriana pentru vindecarea rănilor. În timpul Primului Război Mondial, valeriana i-a ajutat pe europeni să depășească mai ușor stările de panică și nervozitate cauzate de bombardamente.

Iubitoare de soluri umede și bogate in minerale, valeriana face parte din flora spontană. Este o plantă perenă, cu frunze dese și flori mici, albe sau roz, a cărei înălțime ajunge să depășească uneori 1,5 metri. Florile de valeriană răspândesc un miros plăcut, care se simte până la o distanță de câțiva metri în jurul locului unde crește.

Extractul de Valeriana Officinalis se obține din rădăcină, prin acest proces potențându-se proprietățile terapeutice ale plantei. Valeriana este diuretică, astringentă, tonică, antispasmodică, anticonvulsivă, laxativă și carminativă. Are capacitatea de a echilibra sistemul nervos și de a reda vitalitatea. În general, valeriana este folosită ca remediu în caz de palpitații, insomnie, astm, angoasă, stres și anxietate, dar și în caz de oboseală cronică sau suprasolicitare intelectuală. Aceste proprietăți sunt imprimate plantei datorită, în principal, uleiului volatil din compoziție, ce conține acid valerianic, acid izovalerianic, valeranonă precum și datorită valepotriaților, flavonoidelor, iridoide, acizi fenolici, esteri ai acizilor grași, taninuri și aminoacizi (arginină, tirozină, GABA).

Specialiștii recomandă să nu se administreze valeriana înainte de o intervenție chirurgicală sau oamenilor care prezintă afecțiuni ale ficatului. De asemenea, valeriana nu se administrează concomitent cu barbiturice (fenobarbital), antidepresive (imipramină, amitriptilină), anxiolitice (diazepam), haloperidol.

Hameiul este o plantă perenă, dioică, volubilă, cu frunze opuse, palmat lobate cu 5 lobi ascuţiţi având marginea serat dinţată, aspre; florile mascule sunt dispuse în cime mici şi verzi, iar cele femele în inflorescenţe pendente sub formă de con (strobil). Fructele sunt achene ovoide ce conţin pe suprafaţa lor glande secretoare. Se folosesc inflorescenţele femele, recoltate în perioada august-septembrie.

Se consideră că denumirea generică Humulus derivă din germanicul Humel sau Humela (purtător de fructe), ideea că aceasta ar proveni din latinescul humus – pământ umed – fiind considerată de unii nefondată. Denumirea speciei – lupulus – este diminutivul pentru lupus – lup, provenind dintr-o idee greşită cum că planta cu cârceii săi sugrumă alte plante.

Hameiul a fost cunoscut din antichitate, dar în vremea aceea nu era folosit încă nici ca plantă medicinală, nici pentru producerea berii. În secolul VIII medicul arab Mesuë recomanda siropul de hamei pentru febră biliară şi purificarea sângelui, recomandare făcută în Evul Mediu şi de către Lonicerus (1528–1586), care mai adăuga proprietăţile sale de a ameliora melancolia, oboseala, congestia splenică, impetigo şi scabia.

Istoricul hameiului relevă, începând din Evul Mediu, utilizarea sa în principal ca aromatizant şi conservant în prepararea berii. În regiunea germaniei din secolul XI încoace, hameiul, având proprietăţi antimicrobiene şi o aromă ideală, a înlocuit toate substanţele utilizate până atunci pentru aromatizarea şi conservarea berii. Reinheitsgebot (Legea germană pentru puritatea berii) formulată în 1516, susţinea că berea poate fi preparată doar din apă, malţ şi hamei.

Paracelsus (1493–1541) recomanda hameiul ca remediu digestiv iar Matthiolus (1501–1577) îl menţiona ca diuretic şi stimulent biliar. Utilizarea medicinală a conurilor de hamei a fost descrisă de Hecker (1834) şi Clarus (1864) atribuindu-i proprietăţi sedative, de remediu în anorexie cauzată de gastrite şi insomnie. De atunci încoace, mulţi medici şi farmacişti atât din Europa cât şi din alte părţi ale globului, au pomenit proprietăţile sale sedative, alături de alte recomandări – creşterea părului, întinerire, digestiv, în probleme ginecologice, renale, tuse, răceli.

Medicina ştiinţifică românească din sec. XIX mai atribuia hameiului o acţiune diuretică ce îl indica în tratamentul gutei şi reumatismului. De mare succes erau pernele cu hamei recomandate pentru efectul lor sedativ.

Una din cele mai studiate proprietăţi medicinale ale hameiului este abilitatea sa de a induce somnul.

Conurile de hamei conţin rezine (humulonă şi lupulonă), acizi amari, ulei esenţial. Lupulina, substanţă rezinoasă de culoare galbenă din compoziţia sa, a fost izolată prima dată de către farmacistul francez Planche, în 1813.

Studiile farmacologice recente au mai găsit pentru hamei efecte antioxidante, antiinflamatoare, antifungice, chemopreventive şi citotoxice, efecte ce le pot da mai multe posibilităţi de utilizare în produselor naturiste.

Încă din cele mai vechi timpuri, femeile (în special) s-au bucurat de generozitatea naturii, care a avut întotdeauna grijă de frumuseţea lor. Lavanda este cea mai cunoscutã dintre ierburile mirositoare şi a fost iubitã şi cautatã de secole. Romanii şi nord africanii o foloseau la parfumarea apei din bãile publice.

Levănţica sau lavanda este un semiarbust peren cu flori care au un miros plăcut și sunt de culoare albastru-violet. Înflorește în iunie-august și are o longevitate de 20-30 ani. În scopuri medicinale se recoltează numai florile detașate de pe axul inflorescenței, sau toată inflorescența, când corola nu este complet deschisă.

Florile de lavandă prezintă acțiune tonic generală și cardiotonică, colagog-carminativă și determină o creștere a debitului biliar și renal. Uleiul volatil îi imprimă plantei și un efect detoxifiant, prin creșterea eliminării toxinelor prin piele. Totodată este tonic stimulent, acesta reglează excitabilitatea unor receptori interni și crește pragul de excitabilitate al inimii.

Prezintă un efect relaxant asupra tractului digestiv, calmează spasmele și colicele asociate diverselor patologii (tensiune nervoasă, indigestie), relaxând musculatura.

Totuşi lavanda trebuie folosită cu precauţie de persoanele alergice deoarece poate provoca iritaţii sau inflamaţii ale pielii. Anumite specii de lavandă foarte puternice sunt contraindicate în primele 3 luni de sarcină. Efectul calmant al lavandei poate interacţiona cu anumite medicamente de sinteză a căror acţiune este similară.

Atentionari:

Nu se recomandă copiilor sub 10 ani (efectele asupra copiilor mici sunt insuficient studiate) şi în caz de hipersensibilitate la oricare din ingredientele produsului.

Femeile însărcinate şi mamele care alăptează pot lua câte 1 capsulă seara timp de 7 zile, sau la nevoie. Cura se poate repeta după o pauză de 7 zile.

La dozele recomandate nu au fost semnalate interacţiuni şi efecte secundare.Nu produce dependenţă. 

Vă recomandăm menţinerea unui program de viaţă cât mai ordonat, cu realizarea de exerciţii fizice zilnic, ieşirea în natură cel puţin o dată pe săptămână, relaxarea înainte de culcare, consumul de ceaiuri din plante medicinale cu efect calmant, liniştitor, aromaterapie în dormitor cu ulei de lavandă sau melissa.

Evitaţi stresul, surmenajul intelectual sau fizic, sedentarismul, alimentaţia cu aditivi, coloranţi, semipreparate, consumul de băuturi carbogazoase, medicaţia care are ca efecte secundare insomnia şi încercaţi înlocuirea ei cu alte tratamente, eventual pe bază de remedii naturale.

Seara evitaţi excitantele: alcoolul, tutunul, cafeaua, ceaiul verde sau negru, cola, alte băuturi stimulente, mesele copioase.

O baie caldă cu ulei de portocale sau lavandă, ori o şedinţă de masaj se pot dovedi de un real folos pentru un somn odihnitor.