Pachet Mami si Bebe Biomicin Urinar 30 capsule + Ceai Diurosept 20 plicuri Fares
Pachet Mami si Bebe Biomicin Urinar 30 capsule + Ceai Diurosept 20 plicuri Gratuit Fares
Capsule naturale pentru sănătatea aparatului urinar în perioada de sarcină și alăptare
Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 27 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 27 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 0,54 lei.
Pachet Mami si Bebe Biomicin Urinar 30 capsule + Ceai Diurosept 20 plicuri Gratuit Fares
Mami si Bebe Biomicin Urinar 30 capsule
Capsule naturale pentru sănătatea aparatului urinar în perioada de sarcină și alăptare
Principii active 100% naturale, din plante medicinale, asigurând o biodisponibilitate optimă
Fără excipienți, doar plante și extracte din plante medicinale
Inclusiv învelișul capsulei este de proveniență 100% vegetală
Beneficii:
În această combinație, merișoarele și frunzele de măslin contribuie la apărarea organismului împotriva agenților externi
Turmericul are efect antiinflamator și ajută la menținerea eficienței sistemului imunitar
Frunzele de măslin contribuie la buna funcţionare a tractului urinar
Ingrediente:
- extract uscat de fructe de merişor (Vitis idaeae fructus) standardizat în min. 30% proantocianidine 220 mg
- frunze de măslin (Oleae folium) 88 mg
- extract uscat de frunze de măslin (Oleae folium) standardizat în min. 10% oleuropeină 88 mg
- rizomi de turmeric (Curcumae longae rhizoma) 44 mg.
Învelişul capsulei este pe bază de celuloză vegetală.
Mod de administrare:
Câte 1 capsulă de 2 - 3 ori pe zi, înainte de masă.
Durata unei cure este de 10 - 14 zile, maximum 30 zile; în doza de 1 capsulă pe zi, se poate recomanda pe toata durata sarcinii.
Ceai Diurosept 20 plicuri:
În această combinație, frunzele de mesteacăn susțin funcția excretoare a rinichilor.
Atenţionări:
Nu se indică administrarea la copii sub 3 ani şi în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.
In sarcină şi alăptare se pot bea 2-3 căni cu ceai pe zi, timp de 2 săptămâni pe lună.
Efecte secundare şi interacţiuni:
La dozele recomandate nu se cunosc.
Condiții de păstrare: la loc uscat și la temperatura mediului ambient
Ingrediente:
Frunze de merişor (Vitis idaeae folium) 20%, frunze de mesteacăn (Betulae folium) 15%, codiţe de cireşe (Cerasorum stipites) 15%, muguri de plop (Populi gemma) 10%, coada calului (Equiseti herba) 10%, fructe de ienupăr (Juniperi fructus) 10%, fructe de porumbar (Pruni spinosi fructus) 5%, rizomi de pir (Graminis rhizoma) 5%, mătase de porumb (Maydis stigma) 5%, flori de lavandă (Lavandulae flos) 5%.
Mod de administrare:
Copii între 3-12 ani: 2-3 căni cu ceai pe zi, între mese.
Copii de peste 12 ani şi adulţi: 4-6 căni cu ceai pe zi, între mese.
Durata unei cure este de 1 – 3 luni. Cura se poate repeta după o pauză de o lună.
Mod de preparare:
Peste o linguriţă amestec de plante se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10 minute acoperit, apoi se strecoară.
Rolul componentelor:
Merişorul este un arbust veşnic verde, cu fructe având o aromă acrişoară, folosite în conserve şi considerate de mulţi ca fiind superioare afinelor. În dietă, merişoarele, la fel ca şi alte fructe de pădure, se consideră că au efecte benefice asupra sănătăţii. Oamenii de ştiinţă din Finlanda au evaluat efectul util al fructelor de merişor asupra Escherichia Coli în tractul urinar.
Nativ în bazinul mediteranean, măslinul sălbatic a fost folosit de popoarele neolitice încă din mileniul al VIII-lea î.Hr.
Menţionat în Biblie, a fost în cultivat încă din primele perioade ale istoriei. A fost adus pentru prima dată în Italia, după unii, în 571 î.Hr., iar pe vremea lui Plinius fusese transportat peste Alpi în Galia şi Spania. A fost cultivat la început în Grecia, Spania, sudul Franţei şi Italia. Prima menţiune medicală oficială a frunzei de măslin, un raport care descrie calităţile sale, a apărut în 1854, în Jurnalul Farmaceutic. Studiile efectuate au arătat că oleuropeinele din frunzele de măslin au capacitatea de a pătrunde prin învelişul lipoproteic al germenilor inhibând astfel procesul de replicare a ARN-lui.
Turmericul este o plantă indigenă în mai multe zone din sudul şi estul Asiei, fiind extensiv cultivat în China, Hindustan şi alte zone. Turmericul are o istorie foarte îndelungată de utilizare medicinală, aceasta datând aproape cu 4000 de ani în urmă în cultura Vedică Indiană. În sanscrită turmericul are 53 de denumiri diferite, printre care jayanti care înseamnă cel care învinge asupra bolilor. În sud-estul Asiei este folosit nu doar ca şi condiment de bază dar şi ca o componentă a ceremoniilor religioase.
Datorită culorii sale galbene – aurii, turmericul mai este denumit şi «şofran indian». Medicina modernă a început să recunoască importanţa sa, după cum putem constata din peste 3000 de publicaţii care îl pomenesc şi care au apărut în ultimii 25 de ani.