Pachet Digestie usoara 30 capsule + Ceai Digestie usoara 20 plicuri Gratuit Fares
Digestie Usoara D57 30 cps Fares
Stimulează digestia alimentelor prin conţinutul în enzime vegetale fiind util în cazul unei digestii lente, a unei acidităţi reduse la nivel gastric, sau după mese copioase.
Beneficii:
-stimulează digestia alimentelor prin conţinutul în enzime vegetale fiind util în cazul unei digestii lente, a unei acidităţi reduse la nivel gastric, sau după mese copioase
-carminativ (ajută eliminarea gazelor intestinale), reduce balonarea
-înlătură senzaţia de greaţă
-reduce disconfortul abdominal postprandial (după servirea mesei)
-creşte apetitul
Compozitie/capsula:
-fructe de coriandru (Coriandri fructus)
-frunze de dafin (Lauri folium)
-rizomi de obligeană (Calami rhizoma)
-rădăcină de genţiană (Gentianae radix)
-rizomi de ghimbir (Zingiberis rhizoma)
-extract uscat de Carica papaya standardizat în papaină 40 mg
-extract uscat de Ananas comosus standardizat în bromelaină 40 mg
-seminţe de muştar (Sinapis albae semen)
Învelișul capsulei este pe bază de gelatină animală.
Administrare:
1-2 capsule după mesele principale.
Produsul se poate administra la nevoie.
Ceai Digestie Usoara 20 plicuri Fares
Susţine buna funcţionare a aparatului digestiv.
Beneficii:
Susţine buna funcţionare a aparatului digestiv
Ajută la eliminarea disconfortului gastrointestinal
Compozitie:
-fructe de fenicul (Foeniculi fructus),
-fructe de anason (Anisi fructus) 20%,
-busuioc (Basilici herba),
-frunze de rozmarin (Rosmarini folium) 15%,
-rădăcină de lemn dulce (Liquiritiae radix),
-mentă (Menthae herba),
-frunze de senna (Sennae folium),
-rădăcină de cicoare (Cichorii radix) 3%.
Administrare:
Peste un plic se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute.
Adulţi: 2-3 căni pe zi, după mesele principale.
Atentionari:
La dozele recomandate nu se cunosc contraindicaţii.
Sarcină şi alăptare
Acest ceai nu este indicat femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează.
Efecte secundare şi interacţiuni
La dozele recomandate nu se cunosc.
Rolul componentelor:
Fructul de papaya, supranumit şi “fructul îngerilor” este originar din America Centrală şi de Sud. El conţine o enzimă numită papaină care are puternice proprietăţi proteolitice (ajută la digestia proteinelor), având efecte asemănătoare pepsinei (enzimă secretată la nivelul stomacului). Papaya stimulează şi secreţia biliară care contribuie la digestia lipidelor. Reglează activitatea secretorie a stomacului, vezicii biliare, ficatului şi pancreasului.
Ananasul este o plantă tropicală originară din America, tolerantă la secetă, care creşte până la 5-8 metri în înălţime. Planta produce mai multe fructe lungi, ovale în fiecare sezon, din martie până în iunie.
Fructul de ananas, aşa cum îl ştim noi de la piaţă este, de fapt, o combinaţie (o aglutinare) de fructe produse de mai multe flori alăturate.
Pulpa sa este suculentă şi cărnoasă, cu tulpina care serveşte ca un miez fibros de sprijin. Exteriorul este dur, cu mici solzişori ce pot fi de culoare verde închis, galben, portocaliu-galben sau roşu atunci când fructul este foarte copt. Pulpa poate varia ca şi culoare de la alb-crem la galben şi are un amestec de gust dulce şi o aromă bogată.
Ananasul este inclus în rândul plantelor medicinale datorită calităţilor fructului său, care are numeroase efecte benefice asupra sănătaţii.
Fructele de ananas conţin bromelină, fibre, fitonutrienti (acid cumaric, acid clorogenic), pectine, polizaharide, potasiu, magneziu, fier, mangan, acid folic, vitamina C, B5, B6, B1, antioxidanti si polifenoli (betacaroten). Din punct de vedere medicinal, bromelina este cel mai preţios compus, capabil să accelereze digestia proteinelor.
Ananasul are proprietăţi antiinflamatorii, purgative, detoxifiante, antidepresive şi are efect revigorant.
Ananasul nu are deloc grăsimi sau colesterol şi are doar 50 de calorii per 100 grame, multe fibre şi proteine, ceea ce îl face ideal în curele de slăbire.
Ananasul proaspăt este recomandat spre consum după mesele copioase, bogate în carne, deoarece deblochează conglomeratele alimentare din stomac şi înlătură durerile digestive.
Bromelina din ananas are efect antiinflamator, fapt care împiedică formarea cheagurilor de sânge responsabile de tromboze şi acccidente vasculare cerebrale, deci scade riscul de boli cardiovasculare.
În aplicatii cutanate, bromelina scade inflamaţia şi calmează durerile articulare din artrite sau entorse. De asemenea, bromelina asociată cu antibiotic este impregnată în bandaje şi ajută astfel la cicatrizarea mai rapidă a rănilor.
Un consum frecvent de ananas ar putea ajuta şi la prevenirea degenerescenţei maculare, a astmului şpi a hipertensiunii arteriale, întăreşte sistemul imunitar, fibrele solubile ajută la scăderea colesterolului sangvin şi la prevenirea constipaţiei, iar fitonutrienţii impiedică oxidul nitric şi aminele alimentare să se combine în stomac pentru a forma nitrosamine cu potenţial cancerigen, deci scad riscul de cancer.
Coriandrul este originar din sudul Europei şi Asia, coriandrul este o plantă anuală, ierboasă. Frunzele bazale lung peţionale, cele mijlocii 1-2 penat-sectate, iar cele superioare de trei ori sectate cu lacinii rare, înguste. Flori cu petale albe sau roz-violaceu, grupate în umbele compuse. Fructele diachene mici, sferice.
A fost menţionat în scrierile sanscrite timpurii şi în cărţile mozaice, în Exod, şi apare în faimosul papirus egiptean Ebers. Fructele de coriandru au fost utilizate de evrei şi romani ca medicament, şi ca şi condiment. A fost foarte des menţionat în cartea lui Apicius Coelius (Apicius este o colecţie de reţete culinare romane). Columella (cel mai important scriitor în domeniul agriculturii), în secolul I, apoi Palladius (alt scriitor cu cărţi în domeniul agriculturii) în secolul III, au descris şi îndrumat cultivarea sa.
Medicina populară serveşte coriandru în bolile de stomac de natură inflamatorie, contra diareelor disenteriforme cu tenesme, în durerile articulare, contra viermilor intestinali, pentru sporirea secreţiei lactate etc.
Comisia E recomandă coriandrul în probleme dispeptice, pierderea apetitului.
În fitoterapia franceză este tradiţional utilizat în tratamentul simptomatic al afecţiunilor digestive precum distensia epigastrică, digestie lentă, eructaţie şi flatulenţă; ca tratament adjuvant al componentei dureroase a afecţiunilor digestive funcţionale.
Proprietăţile fructelor de coriandru se datorează în cea mai mare parte uleiului volatil, acesta având ca şi componentă majoră D-linaloolul, urmat de limonen, dar într-o cantitate mult redusă comparativ cu primul, α-pinen, camfor, α-terpineol, p-cimen etc. Datorită combinaţiei de compuşi, uleiul volatil de coriandru dezvoltă la nivel sistemic o acţiune antistres-adaptogenă, imunomodulatoare, armonizantă hormonal şi cardiovascular, dermoregeneratoare, antimicrobiană şi de stimulare generală puternică, la care se adaugă în plan psihic un puternic efect anxiolitic, psihorelaxant şi stimulant al capacităţii de concentrare.
S-au mai efectual studii in vitro care revelează şi o acţiune antioxidantă a fracţiunii polifenolice din fructele de coriandru.
Ghimbirul este o specie originară din Asia tropicală; perenă, cu rizom cărnos, ramificat ca o mână cu degete, cu tulpini aeriene ierboase ce se reînnoiesc anual, unele fiind înalte cu frunze, altele scurte, reproducătoare, purtând florile.
Denumirea provine de la grecescul zingiber, cuvânt de origine sanscrită.
Plantă medicinală cunoscută din vechime, ghimbirul a fost utilizat ca remediu în medicina tradiţională chineză şi indiană de mai bine de 2500 de ani. În medicina Ayurvedică a fost folosit ca remediu natural carminativ, anti-colitic, pentru stimularea digestiei, pentru hemoroizi, boli cronice ale pielii, obezitate şi sângerări anormale după naştere. În Medicina Tradiţională Chineză a fost şi este recomandat în balonare, tuse, vomă, diaree şi reumatism.
În Europa ghimbirul a fost menţionat în secolul I de către medicul grec Dioscorides, pentru proprietăţile sale digestive, pentru stimularea intestinală şi ca util pentru stomac. Din jurul anilor 1100 a fost utilizat în toate ţările europene. În lucrările medicale europene vechi, scrise de Harpestreng cca.1200, Lonicerus 1564, Matthiolus 1626, Bentley şi Trimen 1880, ghimbirul este descris ca util pentru stimularea apetitului şi a digestiei, pentru intestin şi pentru infecţii bucale şi gingivale. Monografiile ghimbirului au fost şi încă sunt parte din majoritatea farmacopeelor europene şi non-europene [Imbesi 1964; Farmacopeea Republicii Populare Chineze 2005; Farmacopeea Ayurvedică Indiană; Farmacopeea Indiană 2007] şi bineînţeles din Farmacopeea Europeană 7. Farmacopeea Chineză recomandă ghimbirul în senzaţii de rece, vomă şi diaree însoţite de extremităţi reci şi puls slab; pentru dispnee şi tuse cu expectoraţie abundentă.
Rădăcina de ghimbir conţine ulei esenţial cu peste 100 de compuşi identificaţi, în principal compuşi terpenoidici. Principiile responsabile de gustul picant, sau constituenţii non-volatili, ai ghimbirului, sunt considerate responsabile pentru proprietăţile aromatice ale acestuia, şi pentru activitatea farmacologică. Printre acestea: gingerolii, shagaolii, gingerdione, paradol, vallinoide, galanali A şi B, şi zingerona. Alţi compuşi ai ghimbirului constau în carbohidraţi, grăsimi, minerale, oleorezine, vitamine, ceruri, enzime proteolitice. Rizomul de ghimbir conţine venilil-cetone pungente, incluzând (6)-gingerol şi (6)-paradol, pentru acestea raportându-se activitate puternic antiinflamatoare precum şi proprietăţi antitumorale.
Pe lângă aceste proprietăţi bine cunoscute, datorită cărora găsim ghimbirul individual sau în combinaţii în produsele naturiste de la noi, acesta mai posedă proprietăţi antiemetice, antinociceptive, antitusive (siropuri de tuse), antioxidante, cardiotonice, imunomodulatoare şi chiar hipocolesterolemiante. Ghimbirul, fiind un agent termogenic, poate fi considerat ca agent funcţional pentru restaurarea unei balanţe energetice pozitive, şi ca urmare poate fi util în terapia naturistă a obezităţii.
Obligeana are proprietăţi tonic-aperitive, eupeptic-amare, favorizează eliminarea gazelor intestinale si reducerea balonării. Se foloseşte ca stimulent al secreţiei gastrice şi biliare mărind pofta de mâncare şi îmbunătăţind capacitatea de digestie.
Genţiana conţine principii amare care stimulează secreţia salivei, a sucurilor gastrice şi intestinale, stimulează contracţia vezicii biliare şi evacuarea bilei în intestin, ajutând la realizarea unei digestii normale.
Muştarul alb este un condiment folosit adesea la prepararea mâncărurilor. Stimulează secreţia gastrică, are acţiune laxativă normalizând tranzitul intestinal.
Atentionari:
Nu se recomandă copiilor sub 12 ani, în caz de ulcer gastro-duodenal activ şi în caz de hipersensibilitate la oricare din ingredientele produsului.
Conţine muştar.
Nu se recomandă femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează datorită unor posibile efecte de stimulare a contracţiilor uterine. Substanţele active trec în laptele matern şi pot modifica gustul laptelui.
La dozele recomandate nu au fost semnalate interacţiuni şi efecte secundare.
Apetitul alimentar este un indiciu al stării de sănătate a organismului. Scăderea apetitului ne poate indica o stare de devitalizare a organismului, prezenţa stresului, a unei depresii uşoare sau poate fi indiciul unei afecţiuni mai grave. Efectele adverse ale unor medicamente pot consta în scăderea apetitului. O lipsă îndelungată a apetitului alimentar este un motiv pentru prezentarea la medic.
Pentru a stimula pofta de mâncare recomandăm o dietă care sa cuprindă o hrană din produse naturale (fără conservanţi, coloranţi, arome sintetice), consumate ca atare în stare crudă, cum e cazul fructelor, produselor apicole (miere, polen, apilarnil), a legumelor, a produselor lactate sau preparate cât mai simplu (prin fierbere, la aburi, coacere, fermentare şi macerare). Se va evita consumul alimentelor prăjite, a zahărului alb, a cafelei.
