Omega 3-6-9 Complex 60 capsule CosmoPharm

Rolul componentelor:
Inul - Această plantă erbacee, originară din India și China, este utilizată pentru fibra sa și pentru semințe (din care se obține uleiul de in). Inul este o plantă prezentă în istoria umanității încă din cele mai vechi timpuri, fibrele de in fiind cele mai vechi materiale utilizate de om. Inul nu este cultivat doar pentru larga sa utilizare în industria textilă. Semințele de in sunt recomandate în curele de slăbire și în menținerea sănătății. Micile semințe de culoare brună, lucioase și tari, sunt folositoare doar după ce au ajuns la maturitate. Se pot consuma ca atare sau măcinate.
Inul este o plantă erbacee, anuală, cu rădăcină pivotantă, tulpină cilindrică și groasă ce poate ajunge până la 110cm. Frunzele sunt alterne, lanceolate, florile sunt albastre-azurii și înfloresc în iulie-august. Fructul este o capsulă globuloasă cu 7-10 semințe ovoide, turtite, de culoare brun-deschis. Prin zdrobire dezvolată un miros caracteristic de ulei de in, cu gust mucilaginos, uleios. Puse în apă, semințele de in se umflă. Semințele se recoltează la deplina maturitate a capsulelor, în august-septembrie.
Datorită mucilagiilor dar și fibrelor din componența tegumentului seminal, semințele întregi sau pulverizate au acțiune laxativ-purgativă și protectoare a mucoasei digestive. În cazul administrării sub formă depulbere acțiunea laxativă este completată și întregită de efectul lubrifiant al uleiului gras care facilitează mișcările peristaltice. Uleiul de in este bogat ăn vitamina F, fiind utilizat la prepararea diverselor unguente. Lini semen, produsul vegetal al inului se folosește în tratamentul constipației, inflamaţii ale căilor urinare, extern pentru cistite, arsuri, furuncule, abcese, sermatoze uscate. Se poate administra sub formă de infuzie, macerat, cataplasme, decoct. Deoarece sunt o sursă vegetală importantă de acizi grași omega3 (acid alfa- linoleic), reduc colesterolul și trigliceridele și ajută la prevenirea cancerului de sân, colon, prostată și piele. Cercetările arată că semințele stabilizează cantitatea de zahăr din sânge și cresc sistemul imunitar.

Limba mielului este o plantă erbacee din familia Boraginaceae originară din regiunea mediteraneană, atingând o înălţime de 30-60 cm, cu tulpina groasă, suculentă şi acoperită cu peri aspri; frunzele ovale, nedinţate, păroase, sunt lungi de 3-10 cm, având faţa superioară de un verde mai închis decât cea inferioară; florile sunt albastre, în formă de stea.
Cunoscută şi de romani şi de medicii greci care o întrebuinţau la tratarea rănilor; grecii o numeau euphrosynon pentru că adăugată într-o cană cu vin îi făcea pe cei care o beau veseli.
Medicina ştiinţifică din România începutului de secol XX recunoştea plantei proprietăţi expectorante şi fluidifiante a secreţiilor mucoase, deci era indicată contra tusei şi bolilor de gât (Dr. H. Richter); apoi contra reumatismului articular acut (Dr. W. Bohn); de asemenea contra bolilor febrile, ca tonifiant al sistemului nervos, ca diuretic şi sudorific, emolient, în cazuri de slăbire nervoasă, slăbire a cordului şi palpitaţii.
Medicina populară românească întrebuinţa limba mielului ca diuretic şi contra inflamaţiilor, în tulburări gastro-intestinale, ca fortifiant general şi pentru curăţarea sângelui.
Traditional, limba mielului a fost utilizată în general pentru tratarea multor afecţiuni precum febra, tusea şi depresia. Fitoterapia atribuie în pentru limba mielului proprietăţi diaforetice, expectorante, tonice, antiinflamatoare şi galactogoge. Limba mielului are de asemenea reputaţia de a acţiona ca agent tonic asupra cortexului adrenal.
Preparatele din flori şi iarbă sunt utilizate pentru purificarea sângelui şi diureză, preventiv pentru stări inflamatorii ale plămânilor şi peritoneului, în artrite, ca expectorant, agent antiinflamator, pentru calmarea durerilor, ca tonic cardiac, sedativ, pentru creşterea capacităţii circulatorii şi în flebite, şi pentru probleme de menopauză.
În monografia medicală Unani (monografie completă) limba mielului este declarată ca expectorant, demulcent, diaforetic, tonic cardiac.
Planta conţine nitrat de potasiu (3%), calciu, amoniac, tanin, mucilagii (11,1%) şi foarte puţin ulei volatil. Părţile aeriene ale plantei mai conţin sodiu, fosfor, magneziu, alcaloizi de tip pirolizidinic (2-8 ppm) – acetil-licopsamina 0,1-3 ppm, acetil-intermedină 0,1 ppm, intermedină, licopsamină, amabilină, supinină şi thesinină. Concentraţiile raportate sunt de 0,01% şi 2-10 ppm la mostrele comerciale uscate. Produce glucoză, galactoză şi arabinoză.
Alţi constituenţi – acizi (acetic, lactic, malic, silicic), compuşi cianogenici şi taninuri (până la 3%).
Conţinutul în mucilagii susţine utilizarea sa ca demulcent. Interesul actual s-a concentrat pe uleiul de limba mielului ca sursă de acid gamolenic.
Limba mielului conţine alkaloizi pirolizidinici toxici cunoscuţi, chiar dacă în concentraţii considerabil mai scăzute decât dozele găsite în tătăneasă pentru care toxicitatea la om a fost bine documentată. În orice caz, este înţelept a se evita ingestia excesivă sau prelungită de limba mielului.
Uleiul din seminţele de borago este bogat în acizi graşi conţinând ca şi constituenţi principali acidul gama linolenic (gamolenic, GLA), responsabil de cele mai multe efecte fiziologice, şi de asemenea mai conţine desaturaza microsomală, desaturaza delta-6 -acizi graşi, care prezintă omologie cu citocromul.
În urma studiilor pe şobolani s-a raportat faptul că uleiul de borago a atenuat reactivitatea cardiovasculară la stres. Efectul uleiului de borago asupra reactivităţii cardiovasculare la stres acut a fost studiată şi pe 10 persoane cărora li s-a administrat o doză zilnică totală de 1,3 g timp de 28 de zile. Persoanelor li s-a cerut realizarea unei sarcini psihologic stresante, care implica vigilenţă şi sensibilitate senzorială. S-a constatat că uleiulde borago a atenuat reactivitatea cardiovasculară la stres, indicată de o reducere a presiunii sangvine sistolice şi a ritmului cardiac şi de o îmbunătăţire în îndeplinirea sarcinii. S-a sugerat un mecanism de acţiune central având în vedere reducerea simultană a ritmului cardiac şi a presiunii sangvine.
Un studiu in vitro a demonstrat o acţiune antibacteriană a extractului de borago împotriva Helicobacter pylori.
În alt studiu, acidul gamolenic a avut un efect de scădere a trigliceridelor plasmatice şi de creştere a a concentraţiilor de HDL -colesterol.
Unii autori susţin ipoteza că uleiul de borago poate amplifica controlul baroreflexului arterial al rezistenţei vasculare.
Utilizări propuse: Iarba de limba mielului – ca expectorant şi calmant al tusei, emolient, pentru menţinerea temperaturii corpului, diuretic şi sudorific, ca antiinflamator, fortifiant general, tonic nervos, pentru curăţarea sângelui.
Uleiul de limba mielului: pentru sănătatea sistemului cardiovascular, pentru menţinerea mobilităţii articulaţiilor, extern ca emolient, hidratant şi balsam în cosmetice.