NUTRIBON BATON CAISE CU NUCA 30GR TRANSILVANIA NUTS

NUTRIBON BATON CAISE CU NUCA 30GR TRANSILVANIA NUTS 

Batonul Nutribon din caise cu nucă reprezintă o gustare rapidă și delicioasă pentru toți cei care au o viață activă.

La birou, acasă sau în mașină, „batonul deștept” Nutribon este o alegere inspirată pentru a-ți potoli foamea savurând un produs cu ingrediente naturale.

Ideal pentru toți cei care caută o sursă sănătoasă de energie!

Ingrediente

• caise 53% (conţine sulfiţi),
• miez de nucă 20%,
• stafide de Corint (stafide de Corint, ulei de floarea-soarelui),
• fulgi de ovăz,
• merișoare (merișoare, suc concentrat de mere, ulei de floarea- soarelui),
• cătină,
• scorțișoară.  

Informații nutriționale (100 g)

• Valoare energetică: 1645kJ / 392kcal;
• Grăsimi: 16 g, din care acizi grași saturați 1,2 g;
• Glucide: 54 g, din care zaharuri 40 g;
• Fibre: 5,4 g;
• Proteine: 5,3 g;
• Sare: <0,08g.

Rolul componentelor:

Caisul este un pom fructifer  care poate atinge 6 metri înălţime şi este originar din Asia. Frunzele sunt ovale, cu vârf ascuţit, iar coroana este densă şi voluminoasă. Florile au culoare albă sau roz deschis iar fructele sunt rotunde, de culoare portocalie, acoperite de peri.

În scop fitoterapeutic se utilizează fructele şi sâmburii.

Caisele sunt bogate în vitamina A, B1, B2, C,PP, proteine, acid nicotinic, săruri minerale de calciu, magneziu, brom, potasiu, sulf, cupru, fibre , zaharuri, glucoză, fructoză, acid ascorbic, oxalic, malic şi acid citric, precum şi tocoferoli şi acid pantotenic, riboflavină, betacaroten şi licopen.

Caisele au proprietăţi tonice, astringente, laxative, antioxidante, depurative, diuretice şi antihelmitice.

Fructele sunt recomandate în caz de anemie, edem, depresii, insomnii, astenie, inapetenţă (lipsapoftei de mîncare), constipaţie, litiază biliara, rahitism, detoxifiere, boli reumatice - consumate ca atare, sub formă de suc, compot sau dulceaţă, iar sâmburii sunt indicaţi în cazurile de parazitoze intestinale, afecţiuni respiratorii, astm bronşic, tuse, hipertensiune sau afecţiuni ale inimii - consumaţi ca atare, 6-7 smburi pe stomacul gol.

De asemenea, din caise poate fi extras uleiul cu rol aromatizant, folosit frecvent în tratamentele SPA antistres i de calmare a pielii iritate.

Sucul de caise amestecat cu miere este benefic în afecţiuni gripale, cu febră, având efect febrifuge (scade febra).

În uz extern, sucul de caise aplicat pe arsuri, eczeme sau plăgi calmează şi vindecă.

Fructele şi sucul de caise sunt contraindicate persoanelor care suferă de diabet, deoarece au o cantitate mare de zahăr.

Din sâmburii de caise se poate prepara o emulsie cu care se limpezeşte părul după spălare şi care are rolul unui balsam natural ce redă supleţea părului şi previne despicarea vîrfurilor, dă volum podoabei capilare şi îl face uşor de pieptănat.

Atât fructul, sâmburii cât şi floarea de cais sunt utilizate sub formă de uleiuri, creme şi loţiuni   pentru pielea uscată, ridată.

De asemenea, sepot prepara măşti naturale cu efecte benefice asupra tenului acneic, cu tendinţă de îngrăşare şi  cazurile de xeroză cutanată.

Nucul este un arbore foios ce poate ajunge până la 30m înălțime, cu o coroană globuloasă, frunze imparipenat compuse iar fructele sunt niște drupe globuloase, mari de 4-5cm, cu ănveliș cărnos, verde. În interiorul acesteia se găsește o sămânță mare, comestibilă. Nucul are o longevitate de 300-400 de ani. În scop terapuetic se folosesc frunzele (Juglandis folium), pericarpul fructelor (Juglandis pericarpium)și fructele (Juglandis fructus).

Datorită conţinutului biochimic foarte diversificat, există multiple proprietăţi terapeutice. Frunzele și pericarpul sunt bogate în taninuri, ulei volatil, naftachinone, flavonoide și sunt indicate pentru efectele lor hipoglicemiante, depurative, hemostatice, antidiareice, astringente, antiinflamatoare, cicatrizante, emoliente și antimicotice. Fructele sunt extrem de bogate în acizi graşi monosaturaţi (aprox. 72%), precum este acidul oleic şi o excelentă sursă de acizi graşi esenţiali de omega 3 ca acidul linoreic, acidul alfa linoreic(ALA) şi acidele arachidonice. Introducerea regulată în meniu a nucilor ajută la reducerea colesterolului negativ şi la creşterea nivelului de colesterol pozitiv, benefic pentru organism.

Legendele antice povestesc cu mare admiraţie despre zeiţa Artemis Coryatis, iubită de Zeus şi transformată într-un nuc cu roade bogate, datorită clarviziunii ei magice. Originea nu¬cului pare a se pierde în negura timpului şi se crede că a fost prezent înaintea perioadei gla¬ciare, după care a rezistat doar în câteva zone. Există (ca peste tot, şi la fiecare legendă) opinii că patria lui adevărată ar fi Iranul şi de acolo ar fi plecat în Asia Mică, Caucaz, Asia Cen¬trală –unde se întâlneşte şi astăzi în stare sălbatică. În India, nucul se pomeneş¬te încă din sec. I î. Hr, în ma¬nu¬scrisele sanscrite, iar în China, nucul se cultiva cu 140-150 ani înaintea erei creştine. În cultura noastră, nucul era sădit pe lângă casă cu ocazia unui eveniment special, cum ar fi venirea pe lume a unui copil. Cu toţii ştim că nucile se dă¬ruiesc colindătorilor de Cră¬ciun, de Anul Nou şi Bobotează, iar pe vremuri, se înveleau în hârtii colorate şi se agăţau în bradul de Crăciun, în locul globuleţelor (mai ales în casele copiilor nevoiaşi).

Merişoarele (afinele roşii) sunt considerate încă din vechime tratamente miraculoase pentru numeroase boli, cu precădere cele ale tractului urinar. Merișorul a fost descoperit în America de Nord, de către primii locuitori, și era folosit pentru mâncare, îndeosebi pentru pastramă. Impactul benefic asupra sănătății a fost confirmat în zilele noastre prin studii specializate.

Timp de secole, merișorul a fost folosit profilactic în regiunile nordice, în țări precum Suedia, Finlanda sau în Rusia de Nord, unde clima aspra nu permitea creșterea și, implicit, consumul altor prea multe fructe. Și-a dovedit în timp eficiența în tratarea infecțiilor renale, intestinale și gastrice.

Este un arbust mic, tufos cu frunzele eliptice, cu vârful rotunjit și rigide. Florile sunt albe-roz iar fructele sunt bace sferice, roșii lucitoare, acrișoare și comestibile. În scop medicinal se folosesc fructele și frunzele. Frunzele de merișor conțin arbutozidă, taninuri, flavone, vitamine C și substanțe cu acțiune antibiotică. Fructele conțin acizi organici, antociani și vitamine (A,B,C), substanțe minerale. Semințele fructelor sunt bogate în acizi grași de tip omega-3.

În medicina tradițională, merișorul a fost folosit ca aperitiv, antihemoragic, diuretic și tonic pentru sistemul nervos. În medicina tradițională austriacă, fructele de merișor au fost administrate intern sub forma unui jeleu sau sirop pentru tratarea problemelor gastrointestinale, rinichilor și tractului urinar. Principiile active ale plantei au acțiune antiinflamatoare, antiseptică, diuretică, astringentă, antidiareică, sudorifică. Frunzele au acțiune astringentă, datorată conținutului în taninuri și antiseptică la nivel renal. Datorită conținutului mare de flavone are și acțiune diuretică. Antocianii din merișor s-au dovedit a avea efecte pozitive asupra Staphylococcus aureus, bacterie ce cauzează diverse infecții. Merișorul este contraindicat în sarcină.

Fructele de merișor puse într-un borcan cu apă, la temperatura de 10-18 grade Celsius, se păstrează vreme de un an, fără vreo altă intervenție, deoarece conțin substanțe numite benzoați, care sunt varianta naturală și netoxică a periculosului aditiv E 211 (benzoat de sodiu), cu efect puternic conservant.

Catina este un arbust tufos şi spinos originar din Europa şi Asia, înalt de până la 3 m, cu frunze îngust lanceolate pe partea inferioară cu peri argintii. Florile mici, galbene, dispuse în inflorescenţe globuloase, apar înaintea frunzelor. Fructele portocalii, sferice, cu sâmbure tare, se recoltează în perioada august-octombrie, până la primul îngheţ.

Termenul Hippophae derivă din cuvintele greceşti hippo care înseamnă cal, şi phaos care înseamnă lucios. În Grecia antică, fructele de cătină erau date cailor pentru a avea blana lucioasă.

Originea în timp a cultivării şi utilizării cătinei nu este cunoscută, ea a fost utilizată medicinal în China, Mongolia şi Tibet de cel puţin 12 secole pentru multe afecţiuni.

Fructele sunt pe larg folosite în lumea întreagă, putând fi consumate sub formă de sucuri, siropuri, sosuri, jeleu sau marmeladă, sau amestecate cu lapte sau brânză.

În 1988 China a desemnat băuturile din cătina pentru sportivi ca băuturi oficiale pentru atleţii săi la Olimpiada de la Seul. Cosmonauţii ruşi au primit suplimente constând în băuturi pe bază de cătină pentru îmbunătăţirea sănătăţii şi a rezistenţei la stres în spaţiu.

Ca multe alte fructe, şi cele de cătină sunt bogate în vitamine (A, C, E şi K) şi o varietate de bioflavonoide şi carotenoide, alături de o combinaţie de acizi organici care se presupune că contribuie la presupusele proprietăţi anticarcinogenice.

Având efecte tonice, energizante, hepatoprotectoare, de vindecare a rănilor, de stimulare a imunităţii şi antioxidante, fructele de cătină sunt utile ca tonic general, într-o largă varietate de afecţiuni, în boli inflamatorii, pulmonare, afecţiuni hepatice, ulcer stomacal, afecţiuni metabolice, la prevenirea răcelilor, a bolilor cardiovasculare, şi la reducerea efectelor secundare ale tratamentelor în cancer; ajută la vindecarea rănilor şi multor afecţiuni cutanate, susţine sănătatea pielii.

Activitatea antioxidantă este bine documentată şi stă la baza potenţialului anti-îmbătrânire al fructelor de cătină.