Mumie Extract Purificat de Rasina cu Ginseng 30 capsule Damar

Mumie Extract Purificat de Rasina cu Ginseng

Descriere:

Peste 25 de substante organice si minerale.
Util în peste 50 de afectiuni.
Tonic si regenerator de exceptie.
Ajuta la reducerea durerilor si inflamatiilor articulare.
Favorizeaza refacerea cartilajului articular.
Elimina toxinele si radicalii liberi.
Mareste rezistenata la infectii.
Produs disponibil sub forma de tablete si capsule.

Rasina Mumie este cunoscuta si utilizata de aproximativ 3000 de ani în peste 50 de afectiuni. Aceasta rasina se gaseste in muntii Podisului Tibet si Pamir, la inaltimi de peste 2000-5000 de metri. Se prezinta sub o forma vascoasa, avand culoarea brun inchis si un gust amar. Rasina Mumie este cunoscuta sub diverse denumiri: balsam de munte, sucul stancilor, ulei de munte, sangele muntilor, etc.

Ginsengul (Panax Ginseng) este cunoscut de peste 7.000 de ani fiind, datorita proprietatilor sale, una dintre cele mai studiate plante medicinale din lume. Ginseng-ul este o specie perena, din familia Araliaceae, specifica zonelor impadurite din munti si dealuri inalte. Planta creste spontan sau se cultiva in China, Coreea, Hong Kong, Japonia, Siberia. Radacina ajunge la maturitate dupa cinci-sapte ani. Denumirea speciei vine de la cuvintele pan= tot, ax= a vindeca, gin= om, iar seng= esenta si inseamna : ” A vindeca toata esenta omului ” .

Compozitie :

Extract purificat de rasina Mumie (extrasa din Podisul Pamir) 150 mg
Radacina de Ginseng (Panax Ginseng) 50 mg

Rasina Mumie: in compozitia sa intra un intreg complex de substante organice si minerale (25 pana la 40): produse de descompunere a compusilor polimoleculari (acizi zoomelanici, acizi humici, acid benzoic, oxalic), aminoacizi (fenilalanina, alanina, arginina, tirozina, lizina, serina, valina, metiomina, glicina, acid aspartic, acid glutamic) si alti acizi, terpenoide, steroizi vegetali, vitamine din grupa B si P, fragmente de molecule polifenolice si alti compusi si, de asemenea, macro- si microelemente: calciu, magneziu, sodiu, potasiu, etc.

Ginseng: radacina de Ginseng contine o combinatie de substante - panaxim, panaquilon, schingenin – care stimuleaza fluxul hormonal, intaresc inima si sistemul nervos. Oamenii de stiinta rusi au mai descoperit o radiatie mitogenica subtila generata de Ginseng. In cadrul spectrului electromagnetic, radiatia este aproape de ultraviolete si stimuleaza cresterea tesuturilor care alcatuiesc sistemul endocrin uman. Falcarinolul, o alta substanta continuta de ginseng, este considerata ca avand cel mai puternic efect anticancerigen dintre toate substantele naturale. Alte substante bioactive continute de ginseng – panaxacol, panaxydol si panaxytriol – au proprietati antibiotice deosebite. Cercetarile de ultima ora au evidentiat ca substantele active din Ginseng, (ginsenozide), au proprietati antiinflamatorii, antioxidante si chiar stopeaza dezvoltarea tumorilor de tip malign si benign.

Actiuni :
• Imunomodulator, stimuleaza diviziunea limfocitelor T si a limfocitelor B
• Detoxifiant, elimina reziduurile si toxinele din organism
• Regenerant si intineritor, actioneaza sinergic in lupta impotriva radicalilor liberi, responsabili ai procesului de imbatranire prematura sau accelerata a organismului
• Influenteaza pozitiv functionarea sistemului nervos si endocrin, a sistemului osos, a aparatului respirator si cardiovascular, a sistemului urinar si reproducator si a intregului tub digestiv
• Stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi, arsuri, degeraturi
• Anticancerigen
• Adaptogen, mareste capacitatea si viteza de adaptare a organismului la conditiile neprielnice ale mediului inconjurator
• Psihotonic, antidepresiv, antistres
• Reglator al colestorolului
• Stimulent limfatic
• Afrodiziac

Mod de administrare:
Se ia intern, in functie de greutatea corporala, dupa cum urmeaza:
Pana la 70 kg – cate 0,2 gr. de 2 ori pe zi
Pana la 80 kg – cate 0,3 gr. de 2 ori pe zi
Peste 80 kg – cate 0,4 gr. de 2 ori pe zi
Pentru copii cu varsta intre 10 ani si 12 ani, doza zilnica este 0,1 gr. de 2 ori pe zi
Se poate ingurgita cu apa plata, lapte, suc natural, ceai, miere.

Durata unei cure: 25 – 30 de zile.
In cazul bolilor grave sau cronice, cura se va repeta dupa o pauza de 5 – 10 zile.

Contraindicatii:
Este contraindicat femeilor gravide si celor care alapteaza, copiilor în varsta de pana la 10 ani.
Trebuie evitata administrarea sau, dupa caz, sa se consulte medicul in cazul diabeticilor, bolnavilor de astm, hipertensivilor, cardiacilor, persoanelor care sufera de infectii grave.
In cazul femeilor aflate la menopauza, administrarea poate declansa aparitia bufeurilor si reaparitia temporara a unor sangerari similar celor menstruale.
Printre efectele adverse posibile se numara : stare de agitatie, palpitatii, cresterea tensiunii arteriale, dureri de cap, diaree si insomnie.
Este contraindicat consumul de alcool in perioada administrarii.

Observatii:
Datorita faptului ca Extractul purificat de rasina Mumie cu Ginseng – prof. dr. Marioara Godeanu® nu contine stabilizatori, conservanti, amelioratori de textura sau alti aditivi, fiind prin urmare un produs natural 100%, de natura vascoasa, acesta, conform caracteristicilor fizico-chimice, este sensibil la variatiile de temperatura, caldura sau umiditate. De aceea, unele pastile pot sa prezinte in timp un aspect usor neuniform sau sa fie putin moi.

Atentie:
Acest produs este un supliment alimentar ce nu inlocuieste un regim alimentar variat si nu se substituie tratamentului medicamentos prescris de medic.
A nu se depasi doza zilnica recomandata.
A nu se lasa la îndemana si la vederea copiilor mici.

EXTRACT PURIFICAT DE RASINA MUMIE CU GINSENG® ESTE MARCA INREGISTRATA LA OSIM: CERTIFICAT DE INREGISTRARE A MARCII NR. 112876 DIN 18.10.2010
Supliment alimentar notificat de INCDBA-IBA: nr. notificare AA nr: 4945/2011

Rolul componentelor:
Ginsengul este o plantã originarã din China şi este cultivatã pe scarã largã în Asia, nu doar în ţara de origine, ci şi în Coreea, Japonia şi Rusia.
Rãdãcinile de ginseng se bucurã, de mai bine de 2000 de ani, de o reputaţie ieşitã din comun, fiind considerate un panaceu. Faptul acesta s-a reflectat pânã şi în denumirea latinã a plantei („panax” înseamnã medicament universal).
Pornind probabil de la forma rãdãcinilor de ginseng, care sugereazã forma corpului uman cu mâinile şi picioarele de o parte şi de alta a trunchiului, s-a rãspândit credinţa popularã cã aceste rãdãcini ar fi bune la tratarea bolilor oricãrui organ al corpului omenesc.
Faima ginseng-ului s-a extins în ultimele decenii aproape peste tot în lumea occidentalã. Pe lângã specia asiaticã sunt cunoscute o serie întreagã de specii înrudite, dintre care cele mai familiare sunt ginseng-ul american (Panax quinquefolius) şi ginseng-ul japonez (Panax japonicus). Ginseng-ul siberian (Eleutherococcus senticosus) nu aparţine genului Panax şi nu conţine substanţele active specifice acestuia.
Ginsengul siberian aparține familiei Araliaceae, fiind o rudă îndepărtată a ginsengului asiatic, Panax ginseng. Arbust deciduu, înalt de până la 3 m, nativ în regiunea taigalei Estului îndepărtat (partea de sud-est a Rusiei, nordul Chinei). De la ginsengul siberian folosim rizomii şi rădăcinile, care se recoltează primăvara devreme sau toamna la afârşitul perioadei de vegetaţie.
Plantele din genul Ginseng sunt printre cele mai vchi şi mai preţuite plante folosite în fitoterapie. Utilizarea lor în medicina chineză merge în urmă cu până la 4000 de ani. În poporul chinez există de foarte multă vreme credinţa că ginsengul (aici fiind vorba de cel asiatic, Panax ginseng) creşte longevitatea, îmbunătăţeşte sănătatea, memoria şi pofta de mâncare.
Ginsengul siberian are o poveste diferită, istoria recentă începând în 1855 când doi  oameni de ştiință ruşi au călătorit din St. Petersburg înspre regiunea Ussuri din Rusia, de-a lungul râului Amur. În această regiune unul din ei a boservat o vastă zonă vegetată de acest arbust cu frunze asemănătoare castanului şi cu lăstari semănând cu ginsengul asiatic şi, nefiind capabili să identifice planta, cei doi oameni de ştiinţă au luat un exeplar cu ei înapoi la St. Petersburg pentru a o clasifica. Astfel, planta a primit denumirea Eleuthero, însemnând arbust-fără-fructe, şi denumirea specifică de senticosus, care tradusă din latină înseamnă spinos. Abia la mijlocul secolului XX a fost redescoperit, când oamenii de ştiinţă ruşi au început investigațiile ştiinţifice asupra substanţelor plantei care ”produc o rezistenţă nespecifică a organismului”. Aceste substanţe au fost denumite adaptogeni.
În occident, cercetările asupra substanţelor adaptogene au început cu Panax, acesta fiind cel mai cunoscut şi utilizat până atunci. Dar, din cauza costurilor ridicate pe care le impunea procurarea plantei, cercetătorii au căutat alternative printre speciile genului, iar cel mai promițător s-a dovedit a fi ginsengul siberian, iar începând din anii 1950 s-au realizat numeroase studii asupra efectelor acestei plante, fiind evaluată şi utilizarea sa tradiţională.
În medicina tradiţională chineză este denumit “Ci-wu-jia”. Duke (1985) a raportat faptul că planta a fost folosită în oraşul Harbin din Nord-Estul Chinei ca remediu popular pentru bronşită, afecţiuni cardiace, şi reumatism, utilizarea regulată a plantei fiind pentru a revigora organismul, a îmbunătăţi starea generală de sănătate, a îmbunătăţi memoria, pofta de mâncare, pentru creşterea longevităţii, în fond servind ca medicament preventiv şi tonic general. În Taiwan era folosit în medicina populară la pacienţi cu hepatite şi cancer.
Referinţele bibliografice, mergând până în 1960, relevă faptul că ginsengul siberian a fost utilizat medicinal şi în restul lumii timp de decade – are utilizare medicinală în Franţa fiind cuprins în Farmacopeea Franceză 10, în Germania, în Rusia, în Regatul Unit fiind cuprins de asemenea în British Herbal Pharmacopoeia, în china în Farmacopeea Republicii Populare Chineze 2005. De la publicarea primului articol în 1960, au mai apărut peste 1000 de articole despre Eleutherococcus.  Preparate din ginsengul siberian au fost utilizate în scop medicinal în Germania dinainte de 1978, când a fost notificat de către autoritatea germană primul produs medicinal. Acum este pe larg comercializat în farmacii, sau în magazinele naturiste ca şi supliment alimentar, în Statele Unite şi Europa.
S-au realizat numeroase studii farmacologice şi clinice, precum şi recenzii publicate în jurnalele medicale şi farma, începând încă din 1957. În 1962 în fosta URSS a fost aprobat de către Comitetul Farmacologic un extract din plantă pentru utilizare clinică sub indicaţia de „stimulent”. În 1966 a fost recomandat în programul sovietic spaţial, iar în 1968 a fost publicată prima carte pe subiectul „Eleutherococcus”.  După aceasta, rezultatele obţinute în studiile realizate în Rusia, au fost verificate de către cercetătorii din lumea întreagă.
În Rusia a fost utilizat de asemenea în spitale în secţiile de oncologie pentru a creşte toleranţa pacienţilor la efectele adverse ale chimio- şi radioterapiei.
În prezent utilizarea ginsengului siberian este pe larg recunoscută: ca şi tonic în cazul stărilor de oboseală de epuizare fizică, şi senzaţiilor de slăbiciune şi pierdere a concentrării; ca şi profilactic şi tonic revigorant pentru îmbunătăţirea stării psihice şi mentale în astenia funcţională, ca întăritor, în stări de convalescenţă; ca adaptogen, pentru a creşte rezistenţa organismului în cazul expunerii la factori stresanţi precum temperaturile ridicate sau scăzute, epuizare fizică, visusuri, bacterii, produse chimice, condiţii de muncă extreme, poluare chimică sau fonică.