Interferonat 120 cpr Dacia Plant

Interferonat 120 cpr Dacia Plant
Stimulent natural al sintezei de interferon
Interferonat este un produs natural recomandat pentru susţinerea secreţiei de interferon şi regenerarea celulelor hepatice.

Interferonul
Interferonul este o proteină sintetizată în organism, în mai multe ţesuturi şi sub mai multe tipuri, dotată cu proprietăţi antivirale, antiproliferative şi imunomodulatoare. Câteva exemple de tipuri de interferon: α (produs de monocite), β (produs de fibroblaşti), γ (produs de limfocitele T) etc. Interferonul are rol în apărarea organismului atât împotriva infecţiilor (bacteriene, virale, antiparazitare), cât şi a tumorilor. Este utilizat în hepatite cu virus A, B, C şi D, leucemie şi tumori maligne.
În condiţiile vieţii moderne, supuse agresiunii mediului extern şi pericolului contaminării cu agenţi patogeni, necesitatea unei bune apărări imunitare se regăseşte pe prim plan.
Stresul cotidian, alimentaţia necorespunzătoare (prin adăugarea aditivilor alimentari), sedentarismul şi fumatul, generează cantităţi mari de radicali liberi, care conduc la degenerescenţa organismului şi la scăderea rezistenţei la agresiunea factorilor externi.

Recomandări:
întăreşte sistemul imunitar, prin susţinerea secreţiei de interferon,
protejează şi regenerează celulele hepatice,
normalizează funcţiile hepatice,
detoxifică ficatului,
menţine procesul de multiplicare celulară de la nivelul ficatului în limite normale,
îmbunătăţeşte starea generală şi rezistenţa organismului,
protejează celulele împotriva stresului oxidativ.

Ingrediente/comprimat:
Armurariu (Silybum marianum) - extract hidroalcoolic cu 80% silimarină din fructe (200 mg);
astragalus (Astragalus membranaceus) - extract hidroalcoolic 10:1 din rădăcini (150 mg);
schizandra (Schisandra chinensis) - extract hidroalcoolic cu 2% schizandrine din fructe (150 mg);
agaricus (Agaricus blazei) - extract hidroalcoolic cu 20% polizaharide (100 mg);
ganoderma (Ganoderma lucidum) - extract hidroalcoolic cu 20% polizaharide (100 mg);
noni (Morinda citrifolia) - extract hidroalcoolic cu 40% polizaharide din fructe (75 mg);
aloe (Aloe vera) - extract hidroalcoolic 20:1 din părţi aeriene (50 mg); ulei esenţial de fenicul (Foeniculum vulgare) (0,11 mg);
agent de încărcare: celuloză microcristalină;
agenți antiaglomeranți: dioxid de siliciu coloidal,
stearat de magneziu vegetal.

Contraindicaţii:
Boli autoimune, transplant de organe, sarcină, alăptare, intoleranţă la oricare dintre componentele produsului.

Mod de administrare:
Uz intern - Adulţi şi tineri peste 15 ani:
câte 1 comprimat de 4 ori pe zi, cu 30 de minute înaintea mesei.
Pe perioade scurte (trei săptămâni) se poate face o cură intensivă cu câte 2 comprimate de 4 ori pe zi.
După această perioadă se continuă cu câte 1 comprimat administrat de 4 ori pe zi, cu 30 de minute înaintea mesei.
Se recomandă utilizarea în cure succesive de 3 luni, cu o lună pauză între ele.

Atenționări:
A nu se lăsa la îndemâna şi la vederea copiilor.
A nu se depăşi doza recomandată pentru consumul zilnic. Produsul este un supliment alimentar și nu trebuie să înlocuiască o dietă
variată și echilibrată și un stil de viață sănătos.
Condiţii de păstrare:
A se păstra bine închis, ferit de lumină, umiditate şi căldură.

Mod de prezentare:
flacon cu 120 de comprimate.
Produs notificat de SNPMAPS, notificare nr. 5581/20.05.2011.

Rolul componentelor:
Armurariul este o specie anuală sau bienală de cultură, cu tulpina erectă, înaltă de 0,5-1,5 m, ghimpoasă; frunze alterne, alungit-ovate, cu pete albicioase, cu nervurile prelungite cu ghimpi; florile tubulare grupate în antodii mari (4-5 cm diametru), având foliolele involucrale terminate cu ghimpi ascuţiţi; fructele achene, brun deschise. Se recoltează fructele, coapte, în perioada iunie-septembrie.

Plantă medicinală consacrată, armurariu a fost folosit ca remediu natural, tradiţional, de foarte multă vreme, cu referinţe bibliografice datând din secolul I. Naturalistul roman Pliniu cel Bătrân a notat că sucul plantei „transportă bila”. Medicul militar roman Dioscorides a folosit seminţele ca remediu pentru copii şi pentru cei muşcaţi de şerpi.

Alţi naturalişti, de-a lungul secolelor următoare, au recomandat utilizarea sa în tratamentul afecţiunilor ficatului şi splinei, pentru stimularea diurezei, eliminarea calculilor şi pentru tratamentul hidropiziei.

Din secolul XIX medicii germani foloseau şi recomandau armurariul pentru tratamentul problemelor hepatice şi de vezică biliară, precum şi pentru curăţarea intestinului. Anterior considerată în categoria plantelor amare, armurariul a câştigat recunoaştere ca unul din cele mai bune tratamente naturiste pentru boli ale ficatului. Rademacher, medic german de la începutul secolului XIX, a dat pacienţilor săi tinctură din seminţe de armurariu, care s-a dovedit a fi un succes, aceasta găsindu-se şi astăzi în unele farmacopee sub denumirea de „Tinctura Cardui Mariae Rademacher”.

Mai recent, studiile asupra fructului de armurariu au relevat efectul său de protecţie asupra ficatului. Cercetătorii germani, care au relizat cele mai multe studii, au notat că acesta pare să protejeze ficatul animalelor de substanţe cu potenţial toxic ridicat, precum tetraclorura de carbon.

S-au realizat cercetări şi asupra compoziţiei chimice, şi s-a descoperit că fructele de armurariu conţin silymarina (un complex de substanţe din grupa flavonolignanilor), complex responsabil de proprietăţile hepatoprotectoare şi antihepatotoxicebine atât de cunoscute (protecţie faţă de cei mai puternici toxici hepatici precum amanitina şi faloidina). Niciun alt component chimic al plantei nu a fost atât de studiat în perioada recentă la fel ca silymarina, iar mai multe studii au arătat eficacitatea sa în tratarea a numeroase afecţiuni hepatice. Ciroza, intoxicaţia cu ciuperci, toate tipurile de hepatite, calculii biliari, expunerea profesională la substanţe toxice şi boli ale pielii, toate au arătat rezultate pozitive în studiile cu fructe de armurariu.

Se poate astfel înţelege de ce, în prezent, fructele de armurariu sunt frecvent regăsite în produsele naturiste recomandate pentru afecţiunile hepatice.

Astragalus - Plantă perenă din familia Fabaceae nativă în partea de Nord-Est a Chinei, în zonele Mongoliei şi Coreei, înaltă de 40-90 cm, cu tulpina acoperită cu peri, cu frunze cu 12-18 perechi de foliole. Partea medicinală din plantă o constituie rădăcina, recoltată de obicei de la plantele în vârstă de 4 ani.
Este una din cele 50 plante fundamentale utilizate în medicina tradiţională chineză. Shen nung, fondatorul fitoterapiei chineze, a clasificat astragalusul în tratatul său clasic Shen Nung Pen Tsao Ching (circa anul 100 D.H.) ca plantă superioară. Denumirea sa chinezească, huang qi, se traduce prin „lider galben”, făcând referire la culoarea galbenă a rădăcinii şi la statutul său de una din cele mai importante plante tonice.
Medicina tradiţională chineză a folosit planta pentru ameliorarea transpiraţiilor nocturne, deficienţei de chi (caracterizată prin stări oboseală, slăbiciune, şi lipsa poftei de mâncare), şi în diaree. Astragalusul a înregistrat în China o îndelungată istorie de utilizare pentru „întărirea chi-ului”, sau cum am înţelege noi, a sistemului imunitar, ca tonic puternic pentru ridicarea nivelului energetic, fiind implicat şi ca diuretic eficient, vasodilatator şi ca tratament în infecţiile respiratorii. Adesea este folosit în combinaţie cu alte plante pentru a întări rezistenţa organismului la boli.
Este considerată o plantă adaptogenă, susţinând astfel organismul împotriva diverşilor factori de stres, incluzând stresul fizic, mental sau stresul emoţional.
Rădăcina plantei conţine polizaharide, asparagină, fitosteroli, colină, betaină, acid linoleic.
Astragalus mai conţine substanţe antioxidante ajutând la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ, dar în principal este folosit pentru a proteja şi susţine sistemul imunitar, în prevenirea răcelilor şi altor infecţii ale tractului respirator superior, pentru reducerea tensiunii sangvine, în tratamentul diabetului, şi pentru protejarea ficatului.
Astragalus prezintă şi proprietăţi antiinflamatoare şi antibacteriene, fiind astfel utilizat uneori aplicat pe piele pentru îngrijirea rănilor.
Studiile realizate au demonstrat proprietăţi antivirale şi de stimulare a sistemului imunitar, susţinând astfel utilizarea sa pentru prevenirea răcelilor. Cercetătorii din Statele Unite au arătat că astragalus poate deveni un posibil tratament pentru pacienţii ai căror sistem imunitar a fost afectat de radio- sau chimioterapie. În aceste studii, suplimentele cu astragalus au părut să ajute pacienţii să se recupereze mai rapid şi să le prelungească de asemenea durata de viaţă.
Studii recente realizate în China sugerează că astragalus, datorită proprietăţilor antioxidante, poate ajuta persoanele cu forme severe de afecţiuni cardiace, ameliorând simptomele acestora, reducând nivelele de colesterol şi îmbunătăţind funcţionarea inimii.

Ganoderma, sau reishi, este o ciupercă de origine orientală, cu o istorie îndelungată de utilizare pentru susţinerea sănătăţii şi a longevităţii în China, Japonia, şi alte ţări din Asia. Considerată acum rară în natură în China şi Japonia, este pe larg cultivată. Ganoderma creşte pe buşteni sau buturugi, şi prezintă un aspect lucios, compact şi asimetric, variind la culoare de la galben la negru.
Numeroasele legende ce înconjoară această ciupercă sunt atestate de o înregistrare istorică ce se întinde de-a lungul a 2000 de ani şi se consideră că începuturile utilizării sale se duc în urmă cu 4000 de ani. A fost foloosită tradiţional în China de către călugării Taoişti pentru a-şi menţine o stare de calm şi linişte pentru a-şi îmbunătăţi practicile meditative şi pentru a avea o viaţă lungă şi sănătoasă. Familia imperială chineză, căutând longevitatea, a păstrat această ciupercă la loc de cinste, imortalizând-o în cultura chineză prin intermediul picturilor, statuetelor, tapiseriilor de mătase şi a modelelor de pe robele împăraţilor. Cunoscută în diferite moduri, ca „ciuperca importalităţii”, „ciuperca-100-de-ani” şi „ciuperca puterii spirituale”, Ganoderma lucidum a fost utilizată timp de multe secole în medicina tradiţională a Chinei şi Japoniei pentru proprietăţile sale imunomodulatoare şi adaptogenice. În cultura japoneză era considerată cea mai importantă din clasa acestor ciuperci medicinale (din grupul Polyporelor).
În cea mai cuprinzătoare carte materia medica din China, ‘Ben Cao Gang Mu’, publicată în 1578AD, reishi a fost specificată ca fiind cea mai respectată plantă din 120 „plante superioare” (shang pin). Plantele superioare erau clasificate ca fiind cea mai înaltă categorie de plante medicinale având în vedere că ele prelungeau viaţa, preveneau îmbătrânirea, sporeau energia (qi), şi făceau corpul mai uşor şi mai flexibil.
Ganoderma mai are de asemenea o tradiţie îndelungată de utilizare în medicina chineză pentru tratamentul bronşitelor cronice, iar un studiu a arătat o acţiune a ciupercii de reducere semnificativă a activităţii colinesterazei serice sugerând o reducere în excitabilitatea nervilor parasimpatici, la bolnavii de bronşită.
Cercetările moderne au arătat că Ganoderma prezintă proprietăţi antialergice, antioxidante, antitumorale, antivirale, cardiotonice şi hepatoprotectoare.
Efectele acestei ciuperci au la bază în primul rând prezenţa unor polizaharide cu masă moleculară ridicată şi a antioxidanţilor; ganoderma mai conţine elemente precum potasiu, magneziu, calciu şi germaniu. Este mult utilizată acum în China şi Japonia în tratamentul cancerului şi pentru stimularea sistemului imunitar după radio- şi chimioterapie. Este utilizată de asemenea în tratamentul miasteniei gravis şi a lupusului eritematos sistemic, ambele boli autoimune. Tot în Japonia şi China este utilizată de asemenea pentru tratarea simptomelor infecţiilor virale precum răcelile, gripa, aftele şi hepatita. Cercetările ştiinţifice au evaluat şi dovedit multe din efectele cunoscute ale ciupercii, pe lângă acestea evidenţiind şi un efect de reducere a glicemiei şi un un efect de interferenţă cu procesul de agregare plachetară, care poate fi luat în considerare ca un efect împotriva accidentelor vasculare cerebrale şi a aterosclerozei.
De multă vreme deja, ganoderma a pătruns în domeniul Health and Wellness din viaţa modernă a popoarelor europene.