Coșul tău
Nu mai sunt produse in coșul tău
HOFISAN 60CPS - Hofigal
HOFISAN 60CPS - Hofigal
Supliment valoros cu aport bogat de nutrienti si substante bioactive necesar in suplimentarea dietei pentru functionarea normala a vezicii biliare (de a colecta si sintetiza bila secretata de ficat care contribuie la absorbtia si descompunerea grasimilor) si a rinichilor (indepartarea rezidurilor toxice din sange).
Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 24 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 24 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 0,48 lei.
HOFISAN 60CPS - Hofigal
Supliment valoros cu aport bogat de nutrienti si substante bioactive necesar in suplimentarea dietei pentru functionarea normala a vezicii biliare (de a colecta si sintetiza bila secretata de ficat care contribuie la absorbtia si descompunerea grasimilor) si a rinichilor (indepartarea rezidurilor toxice din sange).
Beneficii:
-Intervine favorabil in dezagregarea si eliminarea calculilor;
-Are rol reglator al motilitatii si functionarii normale a tubului digestiv si a colecistului, ajuta la imbunatatirea digestiei si reglarea absorbtiei alimentelor ingerate, cu efect benefic in corectarea dismicrobismului intestinal (suprapopulare bacteriana a intestinului subtire);
-Asigura starea generala de bine.
Compozitie:
325 mg pulbere din cuticula de pipota de pui, 50 mg pulbere din frunze de Patrunjel (Petroselinum crispum), 50 mg pulbere din Coada soricelului (Achillea millefolium), 40 mg pulbere din tarate de Grau (Triticum aestivum), 3 mg ulei volatil de Brad (Aetheroleum abietii), 2 mg ulei volatil de Fenicul (Aetheroleum foenicuii), polivinilpirolidona, stearat de magneziu, talc, alcool etilic.
Administrare:
Adulti:cate 2 capsule de 3 ori pe zi cu jumatate de ora inaintea meselor; zilnic trebuie sa se consume 2 - 2,5 l de lichide.
Se administreaza timp de 3 luni, in cure de 2-3 ori pe an, cu pauza de 30 zile.
Produsul este un supliment alimentar si nu trebuie sa inlocuiasca o dieta variata si echilibrata si un stil de viata sanatos.
Atentionari:
Produsul este bine tolerat, fara contraindicatii semnalate pana acum la dozele si ritmul deadministrare recomandate.
In sarcina si perioada de alaptare, copii pana la 12 ani este necesara recomandarea specialistului.
La aparitia unor efecte nedorite se intrerupe administrarea produsului si se recomanda consultarea medicului sau farmacistului.
Supliment valoros cu aport bogat de nutrienti si substante bioactive necesar in suplimentarea dietei pentru functionarea normala a vezicii biliare (de a colecta si sintetiza bila secretata de ficat care contribuie la absorbtia si descompunerea grasimilor) si a rinichilor (indepartarea rezidurilor toxice din sange).
Beneficii:
-Intervine favorabil in dezagregarea si eliminarea calculilor;
-Are rol reglator al motilitatii si functionarii normale a tubului digestiv si a colecistului, ajuta la imbunatatirea digestiei si reglarea absorbtiei alimentelor ingerate, cu efect benefic in corectarea dismicrobismului intestinal (suprapopulare bacteriana a intestinului subtire);
-Asigura starea generala de bine.
Compozitie:
325 mg pulbere din cuticula de pipota de pui, 50 mg pulbere din frunze de Patrunjel (Petroselinum crispum), 50 mg pulbere din Coada soricelului (Achillea millefolium), 40 mg pulbere din tarate de Grau (Triticum aestivum), 3 mg ulei volatil de Brad (Aetheroleum abietii), 2 mg ulei volatil de Fenicul (Aetheroleum foenicuii), polivinilpirolidona, stearat de magneziu, talc, alcool etilic.
Administrare:
Adulti:cate 2 capsule de 3 ori pe zi cu jumatate de ora inaintea meselor; zilnic trebuie sa se consume 2 - 2,5 l de lichide.
Se administreaza timp de 3 luni, in cure de 2-3 ori pe an, cu pauza de 30 zile.
Produsul este un supliment alimentar si nu trebuie sa inlocuiasca o dieta variata si echilibrata si un stil de viata sanatos.
Atentionari:
Produsul este bine tolerat, fara contraindicatii semnalate pana acum la dozele si ritmul deadministrare recomandate.
In sarcina si perioada de alaptare, copii pana la 12 ani este necesara recomandarea specialistului.
La aparitia unor efecte nedorite se intrerupe administrarea produsului si se recomanda consultarea medicului sau farmacistului.
Rolul componentelor:
Plantă ierbacee, bienală, din familia Umbeliferae, nativă în zona Mediteraneană, cultivată în prezent în special în scopuri condimentare pentru frunzele şi rădăcinile sale; prezintă o rădăcină lungă, iar planta în primul an formează o tufă mică cu ramuri de până la 30 cm lungime şi cu frunze de 2-3 ori penate şi crestate; în anul al doilea se înalţă mai multe tulpini verzi şi ramificate de până la 1 m, brăzdate longitudinal, purtând la capăt inflorescenţele, în umbelă compusă, cu florile de un verde-gălbui; frunza din al doilea an este mult mai simplă şi lungă de 20-30 cm; fructul este oval, de 2-3 mm lungime, de un verde-cenuşiu închis sau brun; înflorire în iunie şi iulie. Frunzele ar trebui culese în mod regulat pentru a încuraja mai departe creşterea şi o producţie maximă; rădăcina se recoltează toamna.
Denumirea generică a plantei derivă din cuvântul grecesc pentru rocă, petros, care face aluzie la habitatul său natural de zone pietroase, şi selinum, denumirea ţelinei.
Este o plantă cunoscută de pe vremea lui Hipocrat şi Dioscoride, iar Pliniu îi lăuda virtuţile sale medicinale. Ea a fost întrebuinţată primordial pentru leacuri şi mai târziu ca plantă culinară. A devenit populară în timpul romanilor ca aliment – „ei consumau pătrunjelul în cantităţi însemnate, şi mai făceau din ea girlande pentru oaspeţii banchetelor, şi pentru a combate unele mirosuri tari”. A devenit atractivă deoarece putea fi cultivată uşor în grădină sau în ghivece. Grecii preţuiau mult pătrunjelul şi îl foloseau în cununi pentru sărbătorirea victoriilor la jocurile istmice din Corint, dar mai făceau din pătrunjel şi cununi pentru împodobirea mormintelor; îl foloseau de asemenea ca plantă medicinală, Homer notând că îşi hrăneau şi caii cu ea. Varietatea pentru rădăcină a fost cultivată din secolul XVI, dar în culturi mici.
Toate părţile plantei conţin ulei volatil cu apiol şi miristicină, cumarine, furanocumarine, flavone şi au proprietăţi diuretice, decoctul concentrat din rădăcină fiind indicat pentru eliminarea calculilor renali, şi proprietăţi emenagoge, în special fructele, dar acestea pot produce hematurie şi accidente renale mai ales la doze mărite, indicate pentru provocarea avortului. Foarte bogat în fier, iod şi magneziu pătrunjelul este de asemenea o bună sursă de minerale şi vitamine A, B şi C (ceaiul din frunze proaspete sau uscate este bogat în vitamina C).
Cel mai frecvent, pătrunjelul (frunzele sau rădăcinile) este folosit în arta culinară, ca garnituri sau ca aromatizant în salate sau alte mâncăruri gătite; este unul din ingredientele amestecului vegetal „bouquet garni” (un buchet de plante aromatice cufundat în supe sau alte preparate culinare prin fierbere, şi care este scos afară înainte de consumul preparatului).
Medicina românească de la jumătatea secolului trecut recunoştea ca acţiune principală a pătrunjelului o stimulare a activităţii renale, datorită compoziţiei sale în ulei eteric cu apiol şi terpene. În consecinţă, întrebuinţarea sa dădea bune rezultate în cazuri de edeme, inflamaţii ale picioarelor, ascită (apă în abdomen), pleurezie şi pericardie, dar se cerea evitarea consumului abuziv. O altă acţiune a pătrunjelului luată în considerare era cea de favorizare a digestiei. Se cunoştea de asemenea că dă bune rezultate în tulburările menstruale însoţite de dureri, în colicile intestinale, hepatice sau renale, dureri cauzate de prezenţa calculilor renali şi în urinarea cu sânge; extern era utilizat uleiul volatil contra păduchilor. În medicina populară era considerat ca leac contra febrei, a flatulenţei, pentru stimularea poftei de mâncare, pentru a înlesni urinarea, pentru curăţarea sângelui.
Plantă ierbacee, bienală, din familia Umbeliferae, nativă în zona Mediteraneană, cultivată în prezent în special în scopuri condimentare pentru frunzele şi rădăcinile sale; prezintă o rădăcină lungă, iar planta în primul an formează o tufă mică cu ramuri de până la 30 cm lungime şi cu frunze de 2-3 ori penate şi crestate; în anul al doilea se înalţă mai multe tulpini verzi şi ramificate de până la 1 m, brăzdate longitudinal, purtând la capăt inflorescenţele, în umbelă compusă, cu florile de un verde-gălbui; frunza din al doilea an este mult mai simplă şi lungă de 20-30 cm; fructul este oval, de 2-3 mm lungime, de un verde-cenuşiu închis sau brun; înflorire în iunie şi iulie. Frunzele ar trebui culese în mod regulat pentru a încuraja mai departe creşterea şi o producţie maximă; rădăcina se recoltează toamna.
Denumirea generică a plantei derivă din cuvântul grecesc pentru rocă, petros, care face aluzie la habitatul său natural de zone pietroase, şi selinum, denumirea ţelinei.
Este o plantă cunoscută de pe vremea lui Hipocrat şi Dioscoride, iar Pliniu îi lăuda virtuţile sale medicinale. Ea a fost întrebuinţată primordial pentru leacuri şi mai târziu ca plantă culinară. A devenit populară în timpul romanilor ca aliment – „ei consumau pătrunjelul în cantităţi însemnate, şi mai făceau din ea girlande pentru oaspeţii banchetelor, şi pentru a combate unele mirosuri tari”. A devenit atractivă deoarece putea fi cultivată uşor în grădină sau în ghivece. Grecii preţuiau mult pătrunjelul şi îl foloseau în cununi pentru sărbătorirea victoriilor la jocurile istmice din Corint, dar mai făceau din pătrunjel şi cununi pentru împodobirea mormintelor; îl foloseau de asemenea ca plantă medicinală, Homer notând că îşi hrăneau şi caii cu ea. Varietatea pentru rădăcină a fost cultivată din secolul XVI, dar în culturi mici.
Toate părţile plantei conţin ulei volatil cu apiol şi miristicină, cumarine, furanocumarine, flavone şi au proprietăţi diuretice, decoctul concentrat din rădăcină fiind indicat pentru eliminarea calculilor renali, şi proprietăţi emenagoge, în special fructele, dar acestea pot produce hematurie şi accidente renale mai ales la doze mărite, indicate pentru provocarea avortului. Foarte bogat în fier, iod şi magneziu pătrunjelul este de asemenea o bună sursă de minerale şi vitamine A, B şi C (ceaiul din frunze proaspete sau uscate este bogat în vitamina C).
Cel mai frecvent, pătrunjelul (frunzele sau rădăcinile) este folosit în arta culinară, ca garnituri sau ca aromatizant în salate sau alte mâncăruri gătite; este unul din ingredientele amestecului vegetal „bouquet garni” (un buchet de plante aromatice cufundat în supe sau alte preparate culinare prin fierbere, şi care este scos afară înainte de consumul preparatului).
Medicina românească de la jumătatea secolului trecut recunoştea ca acţiune principală a pătrunjelului o stimulare a activităţii renale, datorită compoziţiei sale în ulei eteric cu apiol şi terpene. În consecinţă, întrebuinţarea sa dădea bune rezultate în cazuri de edeme, inflamaţii ale picioarelor, ascită (apă în abdomen), pleurezie şi pericardie, dar se cerea evitarea consumului abuziv. O altă acţiune a pătrunjelului luată în considerare era cea de favorizare a digestiei. Se cunoştea de asemenea că dă bune rezultate în tulburările menstruale însoţite de dureri, în colicile intestinale, hepatice sau renale, dureri cauzate de prezenţa calculilor renali şi în urinarea cu sânge; extern era utilizat uleiul volatil contra păduchilor. În medicina populară era considerat ca leac contra febrei, a flatulenţei, pentru stimularea poftei de mâncare, pentru a înlesni urinarea, pentru curăţarea sângelui.
Plantă ierboasă perenă, înaltă de 20-80 cm, cu tulpina ramificată spre vârf, frunze de 2-3 ori sectate cu lacinii înguste, inflorescenţele cu flori albe, sau mai rar roz, grupate în vârful tulpinilor.
Coada şoricelului este o plantă medicinală foarte veche şi chiar Dioscoride vorbeşte despre întrebuinţarea ei.
După Pliniu, numele latin achillea derivă din grecescul achilleía şi se referă la Ahile, eroul războiului Troian. Ahile a fost învăţat în arta vindecării de către centaurul Chiron, şi se spune că a folosit coada şoricelului pentru a vindeca rănile soldaţilor săi.
Coada şoricelului posedă proprietăţi uşor astringente, este tonică, alterativă şi diuretică. Este utilizată în boli cronice ale aparatului urinar. Manifestă o influenţă tonică asupra sistemului venos, ca şi asupra membranelor mucoase. S-a dovedit eficace în durerile de gât, hemoptizii, hematurie şi alte forme de hemoragii cu pierderi mai reduse de sânge, incontinenţă urinară, diabet, hemoroizi cu scurgeri sangvinolente sau mucoide, şi dizenterie; de asemenea în amenoree, flatulenţă şi probleme spasmodice. În doze de jumătate de drachme de tinctură saturată, sau 20 picături a fost considerată unul din cei mai buni agenţi în reducerea menoragiilor.
Compoziţia chimică pentru coada şoricelului este bine documentată. Uneliul volatil conţine proazulene, β-pinen, α-pinen şi cariofilen, lactone sescviterpenice şi flavonoide.
Unul din principiile active, achilleina, a fost utilizat în Franţa şi alte părţi din Sudul Europei, ca substituent pentru chinină în tratamentul febrei intermitente. A fost folosită de asemenea de medicii francezi pentru a restabili menstruaţiile.
Principiile amare (guaianolide) prezintă efect colagog, în timp ce flavonoidele sunt spasmolitice. Interacţiunea dintre diferitele componente (camazulene şi flavonoide) dau plantei proprietăţi antiedematoase, antiinflamatoare şi antibacteriene.
Unele din acţiunile farmacologice ale plantei (acţiunea antiinflamatoare, efectele antioxidant, gastro- şi hepatoprotector, coleretic, activitatea estrogenică, antimicrobiană, hemostiptică şi antispasmodică) au fost demonstrate in vitro sau în studii pe animale, susţinând astfel multe din utilizările medicinale cunoscute.
Coada şoricelului este o plantă medicinală foarte veche şi chiar Dioscoride vorbeşte despre întrebuinţarea ei.
După Pliniu, numele latin achillea derivă din grecescul achilleía şi se referă la Ahile, eroul războiului Troian. Ahile a fost învăţat în arta vindecării de către centaurul Chiron, şi se spune că a folosit coada şoricelului pentru a vindeca rănile soldaţilor săi.
Coada şoricelului posedă proprietăţi uşor astringente, este tonică, alterativă şi diuretică. Este utilizată în boli cronice ale aparatului urinar. Manifestă o influenţă tonică asupra sistemului venos, ca şi asupra membranelor mucoase. S-a dovedit eficace în durerile de gât, hemoptizii, hematurie şi alte forme de hemoragii cu pierderi mai reduse de sânge, incontinenţă urinară, diabet, hemoroizi cu scurgeri sangvinolente sau mucoide, şi dizenterie; de asemenea în amenoree, flatulenţă şi probleme spasmodice. În doze de jumătate de drachme de tinctură saturată, sau 20 picături a fost considerată unul din cei mai buni agenţi în reducerea menoragiilor.
Compoziţia chimică pentru coada şoricelului este bine documentată. Uneliul volatil conţine proazulene, β-pinen, α-pinen şi cariofilen, lactone sescviterpenice şi flavonoide.
Unul din principiile active, achilleina, a fost utilizat în Franţa şi alte părţi din Sudul Europei, ca substituent pentru chinină în tratamentul febrei intermitente. A fost folosită de asemenea de medicii francezi pentru a restabili menstruaţiile.
Principiile amare (guaianolide) prezintă efect colagog, în timp ce flavonoidele sunt spasmolitice. Interacţiunea dintre diferitele componente (camazulene şi flavonoide) dau plantei proprietăţi antiedematoase, antiinflamatoare şi antibacteriene.
Unele din acţiunile farmacologice ale plantei (acţiunea antiinflamatoare, efectele antioxidant, gastro- şi hepatoprotector, coleretic, activitatea estrogenică, antimicrobiană, hemostiptică şi antispasmodică) au fost demonstrate in vitro sau în studii pe animale, susţinând astfel multe din utilizările medicinale cunoscute.
- Stoc
- In Stoc Furnizor Rapid - Livrare in 2-4 zile lucratoare
- Cantitate
- 60 capsule
- Forma de prezentare
- Flacon
Hofigal produce si comercializeaza o gama larga de produse din plante medicinale si aromatice, medicamente, suplimente alimentare, cosmetice si substante farmaceutice active, sub forma de: comprimate obisnuite, comprimate acoperite, capsule cu continut solid, capsule cu continut lichid (acoperite sau neacoperite), solutii de uz intern si extern, multi si monodoze, ovule, supozitoare, creme, geluri. Liniile de fabricatie ale produselor indeplinesc cerintele G.M.P (Good Manufacturing Practice - Buna practica de fabricatie), iar laboratoarele de control al calitatii fizico-chimic si microbiologic indeplinesc cerintele prevazute in Farmacopeea Europeana si alte farmacopei de circulatie internationala. Hofigal este o companie remarcabila pentru atentia deosebita si rezultatele unei activitati concentrate de cercetare si dezvoltare.
Nicio recenzie
Tap to zoom
