HEMOVERT 15CPR/15PLICURI SUNWAVE PHARMA

HEMOVERT 15CPR/15PLICURI SUNWAVE PHARMA

HEMOVERT este un produs inovator sub formă de comprimate și plicuri, iar prin ingredientele din compoziție contribuie la funcționarea normală a tranzitului intestinal, crește rezistența peretelui venos, are efect benefic asupra manifestărilor de la nivel anorectal (mâncărime și/sau sângerare).

Proprietatile plantelor din compozitie:

• Susțin integritatea sistemului venos (vița de vie – Vitis vinifera)
• Contribuie la funcționarea normală a tranzitului intestinal (Plantago ovata, Emblica officinalis, Terminalia chebula)
• Ajută la desfășurarea normală a digestiei (Psyllium – Plantago ovata)
• Susțin funcția digestivă (Emblica officinalis, Picrorhiza kurroa, Terminalia chebula)
• Au rol antioxidant (Turmeric – Curcuma longa)
• Au rol astringent, astfel, contribuind la diminuarea sângerărilor (Argila rosie, Chihlimbar – Pinus succinifera

Compoziţie:

Fiecare comprimat conține:

• Amorphophallus konjac 150 mg
• Argilă roșie 150 mg
• Bauhinia variegata 50 mg
• Embelia ribes 50 mg
• Viță-de-vie (Vitis vinifera) 50 mg
• Emblica officinalis 40 mg
• Terminalia chebula 40 mg
• Terminalia bellirica 40 mg
• Commiphora myrrha 30 mg
• Picrorhiza kurroa 30 mg
• Turmeric (Curcuma longa) 30 mg
• Azadirachta indica 20 mg
• Trunkant pishti (Pinus succinifera) 10 mg

Fiecare plic conține:

• Psyllium (Plantago ovata) 3000 mg
• Amorphophallus konjac 300 mg
• Diosmină 450 mg
• Hesperidină 50 mg
• Viță-de-vie (Vitis vinifera) 120 mg
• Embelia ribes 140 mg
• Turmeric (Curcuma longa) 40 mg
• Bauhinia variegata 100 mg
• Commiphora myrrha 100 mg
• Emblica officinalis 80 mg
• Terminalia chebula 80 mg
• Terminalia bellirica 80 mg
• Picrorhiza kurroa 60 mg
• Azadirachta indica 40 mg
• Trunkant pishti (Pinus succinifera) 20 mg

Mod de administrare:

Primele 5 zile: oral – câte 1 comprimat și câte 1 plic de 2 ori pe zi, dimineața și seara, după mese.

Urmatoarele 5 zile: oral – 1 comprimat dimineața și 1 plic seara, după mese.

Conținutul plicului se dizolvă în 200 ml apă călduță, se amestecă energic și suspensia rezultată se consumă imediat.

Atunci când se utilizează seara, se va păstra un interval de 1 ora inainte de culcare.

Rolul componentelor:

Vița de vie (Vitis vinifera L.) este o specie de plante din genul Vitis, familia Vitaceae, originară din regiunea mediteraneană, Europa Centrală și sud-vestul Asiei, din Maroc și Spania până în sudul Germaniei în nord și în est până în nordul Iranului.

Viță de vie este o liană care poate atinge o lungime de 35 m. Frunzele alternează, sunt lobate palmat și au o lungime și lărgime de 5–20 cm. Fructul este o bacă, boabele respective dezvoltându-se într-un ciorchine cunoscut sub numele de strugure. Boabele, la specia sălbatică, au un diametru de circa 6 mm, iar când se coc dobândesc o culoare purpurie închis spre negru; la speciile cultivate, de regulă, boabele sunt mult mai mari, de până la 30 mm lungime și pot avea diverse culori: albe, alb-gălbui, alb-verzui, roșii sau purpurii. Specia sălbatică crește de obicei în păduri umede și pe malurile apelor curgătoare.

Strugurele sălbatic este deseori clasificat ca V. vinifera, subspecia silvestris (în unele clasificări considerat Vitis silvestris), cu V. vinifera, subspecia vinifera restricționată la formele cultivate. Vița-de-vie cultivată are flori hermafrodite, dar subspecia silvestris este dioecică (are flori masculine și feminine pe plante separate) și pentru ca fructul să se dezvolte este necesară polenizarea.

Folosirea strugurilor datează din neolitic, fapt demonstrat, de descoperirea unui depozit improvizat de vin, vechi de 7,000 de ani pe teritoriul actual al Georgiei, în 1996.[4] Alte dovezi au arătat că mesopotamienii și vechii egipteni aveau plantații de vin și dețineau măiestria necesară fabricării vinului.[5] Filozofii greci preamăreau puterea vindecătoare a strugurilor, atât ca întreg cât și sub formă de vin. Cultivarea Vitis viniferei, ca și producția vinului, au început în China în timpul dinastiei Han, în secolul al II-lea î.Hr.[6], odată cu importarea speciei din Ta-Yuan. Totuși, după alți autori, vița de vie sălbatică, crescută la munte ca Vitis thunbergii, a fost folosită pentru producerea vinului înainte de secolul al II-lea î.Hr.

Seva viței de vie a fost folosită de vindecătorii tradiționali europeni pentru tratarea bolilor de piele și de ochi. Alte utilizări includ folosirea frunzelor pentru oprirea sângerării, dureri și inflamații ale hemoroizilor. De asemenea, pentru tratarea durerilor de gât au fost folosiți strugurii necopți, iar stafidele au fost folosite pentru tratarea tuberculozei, constipației și setei. În tratamentul cancerului, holerei, variolei, amețelilor, infecțiilor de piele și ochi, bolilor de rinichi și ficat au fost folosiți struguri necopți. Au fost dezvoltate și varietăți de struguri fără sâmburi, pentru a atrage consumatorii, însă cercetări recente au arătat că multe dintre proprietățile vindecătoare ale strugurilor provin chiar de la sâmburi.

Un nou studiu a arătat că consumul de struguri ar putea crește protecția naturală a pielii împotriva razelor ultraviolete de tip UV-A ale soarelui cu 74,8%.

Curcuma longa L. - Plantă perenă originară din Asia, cu rizom ovat-cilindric, voluminos, de culoare portocalie intensă la interior.

Turmericul, alături de alte specii ale genului Curcuma, creşte spontan în pădurile Asiei de Sud în India, Indonezia, Indochina şi unele insule din Pacific. În toate aceste zone planta este tradiţional utilizată atât în domeniul culinar cât şi în cel medical, din timpuri străvechi. A fost folosită în ceremoniile religioase, semnificând viaţa, puritatea şi prosperitatea.

În sistemul de medicină indiană tradiţională ayurveda, turmericul este cunoscut pentru îmbunătăţirea digestiei, a florei intestinale, pentru eliminarea viermilor intestinali şi reducerea balonării, pentru detoxifierea ficatului şi susţinerea funcţionării acestuia şi a vezicii biliare, normalizarea menstruaţiei, pentru reducerea inflamaţiilor şi a disconfortului cauzat de artrite, ca şi purificator al sângelui, în tuse şi astm, şi de asemenea în aplicaţii locale pentru arsuri, luxaţii, tăieturi, contuzii, muşcături de insecte, ca antibacterian şi antifungic acolo unde este cazul.

Locuitorii băştinaşi din insulele Hawaii, demult, îl utilizau în cazul infecţiilor sinusale, infecţiilor în ureche, şi ulcerelor gastrointestinale.

Turmericul este extensiv utilizat în medicina tradiţională chineză, este oficial în Farmacopeea Republicii Populare Chineze şi de asemenea şi în Codexul Fito-Medical Japonez, având mai multe indicaţii terapeutice printre care balonare abdominală, dureri renale, amenoree.

Grecii antici cunoşteau turmericul, dar utilizarea sa era sporadică, şi în special pentru prepararea de coloranţi galben-portocalii. În 1870 chimiştii au descoperit faptul că pulberea galben-portocalie din rădăcinile de turmeric virează în maron-roşietic atunci când este expusă în mediul alcalin, această descoperire ducând la dezvoltarea hârtiei de turmeric utilizată pentru testul de alcalinitate.

Cărţile europene medicale vechi aduc puţine menţiuni privind turmericul. Marco Polo face referire la turmeric ca fiind un şofran indian folosit pentru colorarea hainelor. Medicii eclectici îl foloseau în preparatele medicinale mai mult pentru a le conferi culoare acestora. Există menţiuni care susţin că era considerat tratament pentru icter, dar pe lângă aceste utilizări a fost aproape ignorat în Europa, până târziu, în secolul XX. Cercetările serioase asupra rizomului de turmeric au început în 1920 în Germania, sescviterpenele din acesta au fost prima dată izolate în 1926, cărora le-a şi fost atribuită activitatea terapeutică, iar mai târziu, în 1936, au fost comparate materialul vegetal, cu extractul total, ca şi cu constituenţii izolaţi. Rezultatele experimentelor efectuate au arătat că turmericul, prin compuşii săi, stimulează fluxul biliar, în parte prin stimularea contracţiilor  vezicii biliare, în parte prin creşterea secreţiei de bilă. Independent, cercetările din Asia au validat aceleaşi proprietăţi ale turmericului, dar interesul s-a extins aici şi în aria efectului hepatoprotector, aducând descoperiri importante în această privinţă.

Până acum, în privinţa turmericului s-au demonstrat în special activitatea antihepatotoxică, efectul de a preveni fluctuaţii mari ale colesterolului după mese, potenţialul antiinflamator realizat printr-un mecanism adrenal.

Rizomii de turmeric conţin carbohidraţi, curcuminoide, polipeptide, proteine, ulei esenţial şi ulei gras, cărora li se atribuie în prezent proprietăţi digestive, coleretic-colagoge, antiinflamatoare cu potenţial benefic în cazul artritelor, hepatoprotectoare, antibiotice, antiaterosclerotice, antidiabetice, antistres, de vindecare a rănilor.

Psyllium este o plantă care creşte mai ales în India şi care are excelente beneficii atunci când vine vorba de sănătate şi pierderea în greutate.

Psyllium devine rapid una dintre recomandările de top pentru persoanele care se hotărăsc să ţină diete sărace în carbohidraţi, cum ar fi Dieta Atkins.

Este foarte deficil să obţii suficiente fibre în alimentaţie atunci când ţii o dietă săracă în cereale, seminţe sau fructe întregi, de aceea psyllium este o modalitate uşoară de a scăpa de această “problemă”.

Datorită conţinutului ridicat de fibre spongioase, tărâţele de psyllium reduc pofta de mâncare, îmbunătăţesc digestia şi detoxifică organismul, fiind o alegere sănătoasă atunci când vrem să scăpăm de kilogramele în plus. De asemenea, aceste tărâţe ajută şi la tratarea constipaţiei, menţin colesterolul scăzut şi pot să prevină apariţia cancerului de colon.

Deoarece este o plantă expandabilă, seminţele de psyllium se umflă de până la 20 de ori atunci când sunt amestecate cu apa, menţinând senzaţia de saţietate pentru mult timp, ajutând astfel la pierderea în greutate. Nici când vine vorba de calorii nu este de neglijat, deoarece conţine doar 32 de calorii la două linguri, suficiente pentru a-ţi potoli senzaţia de foame, ba chiar pentru a te face să te simţi complet saturată.

Datorită conţinutului ridicat de fibre spongioase, tărâţele de psyllium reduc pofta de mâncare, îmbunătăţesc digestia şi detoxifică organismul, fiind o alegere sănătoasă atunci când vrem să scăpăm de kilogramele în plus. De asemenea, aceste tărâţe ajută şi la tratarea constipaţiei, menţin colesterolul scăzut şi pot să prevină apariţia cancerului de colon.

Deoarece este o plantă expandabilă, seminţele de psyllium se umflă de până la 20 de ori atunci când sunt amestecate cu apa, menţinând senzaţia de saţietate pentru mult timp, ajutând astfel la pierderea în greutate. Nici când vine vorba de calorii nu este de neglijat, deoarece conţine doar 32 de calorii la două linguri, suficiente pentru a-ţi potoli senzaţia de foame, ba chiar pentru a te face să te simţi complet saturată.