GEL PROTECTOR (ANTIBACTERIAN) ARGIPUR 75ml AGHORAS
Tratament pentru afectiuni ca: infectii cu fungi, infectii cu stafilococi, infectii virale.
Acest gel are aceleasi functii ca si gelul DuoIntim, fiind destinat utilizarii in zonele umede ale pielii (in special in zonele intime, dar nu numai), cu specificatia ca, datorita continutului ridicat de argint si cupru (200ppm), el poate fi utilizat cu mult mai mult succes si in tratarea unor probleme sau afectiuni, in special de natura infectioasa, fie ele de natura bacteriana, micotica sau virala.
Argintul si cuprul sunt antimicotice si antibacteriene complementare. In plus, cuprul favorizeaza o serie de procese de vindecare a leziunilor, care nu sunt proprii argintului, prin regenerarea colagenului (argintul favorizeaza energetic procesele de regenerare celulara).
Aroma este data de uleiul volatil de lavanda, utilizat, insa, intr-o cantitate foarte mica, cu scopul de a acoperi mirosul gelifiantului (unele persoane pot fi mai sensibile la mirosul oarecum asemanator cu cel de amidon al gelifiantului).
Compoziție:
Aqua, Xanthan Gum, Lavandula angustifoia oil, Argentum Metallicum, Cuprum Metallicum.
Atentionari:
Se va pastra in ambalajul original, intr-un loc uscat si racoros, ferit de lumina directa a soarelui. A nu se lasa la indemana copiilor sub 3 ani. Nu se va lasa recipientul deschis intre utilizari.
Contraindicații:
Folosirea acestui produs este contraindicata in cazul persoanelor alergice la una dintre componente.
Mod de prezentare:
75 ml
Rolul componentelor:
Argintul coloidal este o substanta pura complet naturala constand din conglomerate submicroscopice de argint, aflate in suspensie in apa pura ionizata datorita sarcinii electrice foarte mici asociata fiecarei particule. Argintul actioneaza asupra unei game largi de bacterii, fara nici un efect secundar sau deteriorare a celulelor corpului si ca poate stimula foarte mult cresterea tesuturilor vatamate. Argintul cunoaste astazi o gama larga de aplicatii in medicina. El este utilizat in mod curent ca dezinfectant cu spectru larg de uz medical, pentru dezinfectarea apei, este incorporat in cadrul consumabilelor medicale (catetere, sonde endotraheale), este folosit in stomatologie pentru implanturi dentare si este utilizat in cadrul bandajelor specializate si a unguentelor. In contextul aparitiei tulpinilor bacteriene multi-drog rezistente (bacterii care au dobandit rezistenta la o gama larga de antibiotice) si a unor cote ingrijoratoare ale antibiorezistentei in general, nanoparticulele de argint sunt cheia in lupta cu germenii. Argintul colidal prezinta avantajul ca nu are efecte secundare, asa cum se intampla in cazul antibioticelor, nu creeaza rezistenta si nu are doar proprietati bactericide, ci si antivirale. Relevanta in aceasta directie este cercetarea realizate de Humberto H. Lara (1 Department of Life Sciences, Winston-Salem State University, Winston Salem, NC, 27110, USA; Laboratorio de Inmunología y Virología, Departamento de Microbiología e Inmunología, Universidad Autonoma de Nuevo Leon, San Nicolas de los Garza, Nuevo Leon, Mexico). Lucrarile sale atesta efectul bactericid cu spectru larg al nanoparticuleleor de argint, chiar si in cazul tulpinilor cu antibio-rezistenta multipla (World Journal of Microbiology and Biotechnology April 2010, Volume 26, Issue 4, pp 615-621, “Bactericidal effect of silver nanoparticles against multidrug-resistant bacteria”). Studiile realizate de Lara si echipa sa au reusit sa evidentieze si un foarte valoros efect anti-viral al nanoparticulelor de argint, munca sa concentrandu-se in special pe efectul nanoparticulelor de argint asupra virusului HIV. (“Mode of antiviral action of silver nanoparticles against HIV-1”, J Nanobiotechnology. 2010; 8:1, Published online 2010 January 20. doi: 10.1186/1477-3155-8-1, PMCID: PMC2818642).
Argintul colidal, spre deosebire de sarurile de argint si de produsele obtinute in casa, este realizat din nanoparticule de argint cu dimensiuni foarte mici (un nanometru este de un million de ori mai mic decat un milimetru) si prezinta proprietati distincte fata de cele ilustrate de ionii de argint, livrati sub forma sarurilor de argint. Putem vorbi de particule de argint in solutie, cand dimensiunea acestora este chiar mai mica de un nanometru, si de starea coloidala, atunci cand particulele dispersate in lichid au dimensiuni cuprinse intre unul si o mie de nanometri. Nanoparticulele de argint in stare coloidala prezinta avantajul unui foarte bun profil de siguranta, atat pentru om, cat si pentru mediul inconjurator, precum si proprietati antiinfectioase deosebite. De cele mai multe ori persista confuzia intre sarurile de argint, care livreaza argint ionic si coloizii de argint. In esenta, procesul de obtinere a nanoparticulelor are la baza electroliza in apa deionizata, utilizand un electrod de argint. Procesul este insa mult mai complex si implica etape suplimentare de standardizare si stabilizare a argintului coloidal. De aceea, suplimentele alimentare pe baza de argint colidal se obtin doar in fabrici certificate, la standarde farmaceutice si, in niciun caz, cu dispozitive improvizate acasa. De asemenea, studiile arata ca argintul coloidal la dimensiuni nano se elimina din organism pe cale hepatica si renala, daca este administrat in mod echilibrat. Nanoparticulele de argint au biodisponibilitate superioara si se elimina din organism doar dupa ce si-au indeplinit efectul antiviral si antibacterian. Nanoparticulele de argint in stare coloidala prezinta avantajul unui foarte bun profil de siguranta, atat pentru om, cat si pentru mediul inconjurator, si are proprietati antiinfectioase deosebite. Modul de actiune al argintului coloidal este foarte eficient si foarte simplu: prezent langa un virus, o ciuperca sau langa o bacterie patogena, inactiveaza enzimele pe care aceste corpuri agresoare le folosesc pentru a putea respira in interiorul corpului nostru. De aceea, in scurt timp, patogenii “se sufoca” si mor, apoi sunt eliminati din organism de sistemul imunitar cu ajutorul sistemului de drenare limfatica. Un fapt pozitiv este acela ca argintul coloidal actioneaza doar asupra patogenilor, bacteriile prietenoase sau bune din organism nu au de suferit si nici celulele organismului nostru fiindca au un alt sistem de metabolizare a oxigenului. Cu alte cuvinte, are efect antibiotic, dar fara niciun efect secundar. Mai mult, organismele patogene nu dezvolta rezistenta la argintul coloidal, acesta putand fi considerat un sistem imunitar secundar.
Suplimentele alimentare cu argint coloidal, fabricate de producatori certificati, din materie prima standardizata si certificata conform standardelor impuse de legislatia americana cGMP si FDA, au efect antibacterian si antiviral dovedit, fara sa prezinte efecte adverse. Desi au fost intens mediatizate unele cazuri de albastrire a tesuturilor ca urmare a ingerarii argintului, acest lucru este izolat si strict legat de cazurile in care s-au folosit remedii obtinute domestic, in gospodarie, cu scopul automedicatiei. Cazul americanului Paul Karason, care si-a fabricat singur argintul coloidal este un exemplu clar de folosire improprie si abuziva a unei forme de argint necertificat, nestandardizat si impropriu calitativ. Acesta si-a fabricat asa-zisul argint coloidal folosind apa distilata, sare si argint pentru a-si rezolva mai multe probleme de sanatate. Formele de „argint colidal” fabricate acasa, nu sunt echivalente cu argintul coloidal din suplimentele alimentare, care respecta normele in vigoare. Colorarea in albastru a tesuturilor ca urmare a consumarii unor forme de argint necertificate sau insuficient cercetate, precum si ca urmare a abuzului in utilizare poarta numele de argirie. Argiria nu este o boala sistemica si, in afara de modificarile de ordin estetic, si implicit de impactul in plan psihologic al acestor modificari, nu sunt documentate alte efecte negative asupra starii de sanatate. Totusi, prin faptul ca schimba culoarea tesuturilor argiria este considerata mutilanta. In aceste conditii este abolut necesara administrarea unor suplimente cu argint colidal sigure, conform prospectului produsului si a indicatiilor consultantilor de specialitate. Trebuie mentionat si faptul ca argiria se produce doar in conditiile unui aport excesiv de argint care depaseste capacitatea organismului de a-l elimina. Mai exact, survine in conditiile unor dezechilibre hepatice si renale, cai prin care organismul sanatos elimina argintul din organism. Organizatia Mondiala a Sanatatii exprima o pozitie oficiala privind profilul de siguranta al argintului, raportat la apa de baut (Guidelines for drinking-water quality, 2nd ed. Vol. 2. “Health criteria and other supporting information.”World Health Organization, Geneva, 1996) si concluzioneaza ca un aport de 10g de argint pe parcursul vietii unui om este incadrabil in categoria NOAEL (no observable adverse effects level), sau cu alte cuvinte aceasta doza este sigura si nu este incriminata in aparitia vreunui efect advers. Acelasi statut al profilului de siguranta pentru argint este precizat si in studiul “Silver in drinking-water. Background document for WHO Guidelines for drinking-water quality.”, Geneva, World Health Organisation. Realizand un calcul simplu, concluzionam ca in conformitate cu pozitia OMS, la o durata de viata de 70 de ani, ar fi ncesear ca o persoana sa consume zilnic aproximativ 391 de microcentrigrame de argint, pentru a atinge doza care reprezinta pragul de siguranta (doza fara efecte adverse observabile).
Fierul este un element care ar trebui să se regăsească în alimentaţia oricui, în orice etapă a vieţii. El este prezent în fiecare celulă din organism şi are un rol crucial în transportul oxigenului şi a substanţelor nutritive în organele vitale ale corpului. În lipsa acestui mineral, sănătatea are mult de suferit.
Potrivit Organizaţiei Internaţionale a Sănătăţii, lipsa de fier în organism reprezintă principala carenţă nutriţională din lume, peste 80% din populaţia globului suferă din pricina acesteia, cauza fiind reprezentată de consumul scăzut de alimente bogate în fier.
O alimentaţie bogată în fier asigură o bună circulaţie sanguină, prevenind astfel bolile cardiovasculare. Fierul ajută şi la transformarea zahărului din sânge în energie, oferind astfel rezistenţă la efort. Producţia de enzime, care joacă un rol important în crearea de noi celule, aminoacizi, hormoni şi neurotransmiţători, este strâns legată de un nivel optim de fier din organism.
De aceea, este necesar să consumăm alimente bogate în fier în perioada de recuperare după o anumită afecţiune sau după un efort fizic prelungit. Sistemul imunitar şi glanda tiroidă depind şi ele de fier pentru a-şi asigura funcţionarea corectă.
În plus, în timpul sarcinii şi a copilăriei, este important să nu existe deficienţe de fier deoarece acest mineral ajută la dezvoltarea creierului şi previne anemia, afecţiune care creşte riscul de naştere prematură şi malformaţii congenitale.
Doza zilnică recomandată de fier variază în funcţie de vârstă: 10 mg la copiii între 1-14 ani, 15 mg la adolescenţi, 8 mg la bărbaţi şi 18 mg la femei cu vârste cuprinse între 19 şi 50 de ani şi 8 mg pe zi la femei şi bărbaţi peste 51 de ani. În cazul gravidelor, necesarul de fier este mai crescut, putând ajunge până la 27 mg pe zi.
Însă, pentru că este insuficient aportul de fier preluat numai din alimentaţie, de multe ori sunt recomandate suplimentele cu fier care, atenţie, trebuie administrate numai la indicaţia medicului. Suplimentele cu fier luate după ureche, în cantităţi mari, pot deveni toxice pentru organism şi pot duce la apariţia stărilor de greaţă, scădere bruscă în greutate şi respiraţie îngreunată.
De regulă, toxicitatea cronică de fier apare la bolnavii nevoiţi să facă regulat transfuzii de sânge şi la cei care suferă de o tulburare genetică numită hemocromatoză - care creşte riscul de ciroză hepatică, diabet zaharat, boli endocrine şi insuficienţă cardiacă.
Deficitul de fier poate duce la apariţia unor simptome precum oboseală, slăbiciune musculară, căderea părului, dureri de cap, depresie, ameţeli, lipsa poftei de mâncare şi paloarea feţei. Dacă resimţiţi astfel de simptome, este indicat să mergeţi la medic pentru că puteţi suferi de anemie. Femeile care au menstruaţie abundentă, gravidele şi cele care alăptează, donatorii de sânge, sportivii de performanţă, vârstnicii şi vegetarienii sunt categoriile cele mai expuse carenţei de fier.
Legenda spune că spanacul ar fi cea mai mai bună sursă de fier, dar există numeroase alte alimente bogate în acest mineral. Important de precizat este faptul că există două tipuri de fier: hem şi non hem. Fierul hem este cel mai uşor de absorbit în organism şi poate fi găsit în alimente precum carnea de vită, organe, scoici, creveţi şi carne albă. În schimb, fierul non hem este ceva mai greu de asimilat şi se găseşte în principal în plante precum fasole verde, ciuperci, linte, mazăre, cimbru şi germeni de cereale.
Alte surse importante de fier sunt: seminţele de chimion, de dovleac, de susan, brânza tofu, soia, măslinele, nucile şi gălbenuşul de ou. Reţineţi însă că prepararea termică a acestor alimente duce la scăderea conţinutului de fier, deci este important să le consumăm în stare cât mai naturală.
