Fitodolor L99 30 capsule Fares

Fitodolor L99 30 capsule Fares

FITODOLOR, L99, 30 capsule este un produs natural cu efect antiinflamator general antialgic, miorelaxant, recomandat în boli reumatice cronice: coxartroză, gonartroză, discopatie lombară, spondiloză, dureri posttraumatice ușoare și alte afecțiuni inflamatorii cronice.

Recomandat și persoanelor care au contraindicație la antiinflamatoarele de sinteză (cei cu boli cardiovasculare, boli peptice gastrice, boli hepatice, boli renale, diabet zaharat).

Evaluarea eficienței a fost realizată în colaborare cu medici de familie.

Eficiență confirmată pentru reducerea durerii articulare în procent de 79% si creșterea mobilității în procent de 81%, la toate cazurile monitorizate.

Instalarea efectului terapeutic a avut loc în 5 zile.

BENEFICII

• Efect antiinflamator, antialgic, miorelaxant
• Nu afectează mucoasa gastrică la administrare repetată, nu produce retenție salină

Tip produs: Supliment alimentar

Greutate netă:  15,9 g

Condiții de păstrare: la loc uscat și la temperatura mediului ambient.

Ingrediente:

O capsulă conţine:

• extract uscat din rizomi de turmeric (Curcumae longae rhizoma) standardizat în min. 95%, curcuminoide 107,5 mg,
• extract uscat de scoarță de salcie (Salicis cortex) standardizat în min. 15% salicina 86 mg,
• rizomi de turmeric (Curcumae longae rhizoma) 64,5 mg,
• rădăcină de Ashwagandha (Withania somnifera) 43 mg,
• extract uscat de tamâie (Boswellia serrata) standardizat în min. 65% acid boswellic 43 mg,
• extract uscat din oleorezina de Commiphora mukul standardizat în 10% guggulsterone 43 mg,
• extract uscat de ananas (Ananas cosmosus) standardizat în bromelaina 21,5 mg,
• Piper longum 8,6 mg,
• ulei esențial de Betula alleghaniensis 8,6 mg,
• ulei esențial de tamâie (Boswelliae aetheroleum) 4,3 mg.

MOD ADMINISTRARE

Copii 7 - 14 ani: 1 - 2 capsule pe zi.

Copii peste 14 ani și adulți: 1 capsulă de 2 - 3 ori pe zi.

Durata curei: 1 - 3 luni.

Cura se poate prelungi la nevoie conform recomandării medicului.

ATENŢIONĂRI:

Nu se recomandă în caz de hemoragii oculte, copiilor sub 7 ani, alergie la aspirină/salicilaţi şi în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.

SARCINĂ ŞI ALĂPTARE:

Nu se recomandă femeilor însărcinate datorită unor posibile efecte de stimulare a contracţiilor uterine.

Nu se recomandă mamelor care alăptează datorită faptului că substanţele active trec în laptele matern şi pot modifica gustul acestuia.

EFECTE SECUNDARE ŞI INTERACŢIUNI:

Acest produs se poate utiliza concomitent cu medicamentele.

Evitaţi asocierea pe perioade îndelungate (administrare continuuă peste 3 luni) cu cumarinele, anticoagulantele, antiagregante plachetare.

Rolul componentelor:

Papadie - Specie erbacee, perenă, cu latex albicios, rădăcină pivotantă, frunzele lanceolate cu lobi inegal sectaţi grupate în rozetă bazală; tulpina aeriană cilindrică, goală în interior, fără noduri, se termină cu o inflorescenţă formată din flori ligulate galbene. Rădăcina se recoltează în perioadele martie-aprilie, septembrie-noiembrie, iarba se poate recolta primăvara şi vara devreme.

Denumirea genului, Taraxacum, derivă cel mai probabil din grecescul taraxos (boală), şi akos (remediu), datorită acţiunilor curative ale plantei.

Este cunoscută din vechime şi Theofrast vorbeşte despre efectul medicamentos al păpădiei contra pistruilor; de prin veacul IX-X planta este tot mai bine studiată, începând cu medicii arabi Avicene şi Serapion, prima sa menţiune ca medicament fiind făcută în lucrările medicilor arabi ai secolelor X – XI; reputaţia crescută a plantei face ca regele prusac Frederic cel Mare să se trateze de boala sa de rinichi cu extract de păpădie.

Medicina ştiinţifică din ţara noastră la începutul secolului trecut recunoaşte păpădiei proprietăţi antigutoase, antireumatice, antiscrofuloase; combate diateza exudativă, obezitatea, arterioscleroza, fiind mult recomandată bătrânilor; apoi în unele boli de sânge şi unele forme de diabet. Unii medici ai vremii o numesc medicament miraculos, acţiunea ei fiind eficace în bolile de stomac, intestine, vezicula biliară, ficat, rinichi; apoi în reumatismul de orice natură, scrofuloză, în boli de piele, obezitate, boli de piept; deci un leac aproape universal, care se şi recomandă în cura de primăvară. S-au mai constatat un efect de stimulare a secreţiei salivare, stomacale, intestinale, hepatice, apoi o caţiune diuretică, o normalizare a circulaţiei sângelui, ca şi o purificare a lui.

Toată planta conţine flavone, acid cichoric, substanţe amare (lactucopicrină); în rădăcină predomină alcooli triterpenici (taraxisteroli), steroli, provitamina A, vitaminele B, C, D, săruri minerale. Rădăcina mai conţine inulină.

În studii in vitro şi pe animale au fost demonstrate efecte diuretice, moderat-antiinflamator, de stimulare a secreţiei biliare, un efect antitumoral şi un efect hipoglicemiant la iepurii sănătoşi (dar nu la cei diabetici).

Denumirea științifică a brusturelui este Arctium lappa, numele de Arctium provenind din limba greacă, unde „arktos” înseamna urs, iar „lappa” înseamnă în limba celților labă. Deci, Arctium lappa ar insemna laba ursului, probabil datorită formei frunzelor sale mari, care aduce întrucâtva aminte de urma labei unui urs.

Rădăcina de brusture era caracteristică în repertoriul medicilor populari din America și Europa. Europenii au început să o folosească puternic în Evul mediu, atât ei cât și predecesorii lor erau convinși de rolul diuretic și de curățare al sângelui prin eliminarea toxinelor din organism, chiar și microorganismele ce produc sifilis. În medicina tradițională chineză și indiană, medicii foloseau brusturele pentru tratarea răcelii, gripei și alte afecțiuni ale gâtului și pieptului.

Brusturele este o plantă bianuală (trăiește doi ani). În primul an, brusturele are doar frunze, asezate sub forma unei rozete, un adevarat laborator de fotosinteză, care hrănește cu belșug de substanțe nutritive o radacină, transformând-o într-un depozit de substanțe. Din aceasta rădăcină va crește o tulpină de până la doi metri înălțime, cu flori nu foarte spectaculoase, care până în toamnă se vor transforma în binecunoscuții scaieți, care nu sunt altceva decât semințele de brusture. Planta bună de recoltat este cea în vârstă de un an.

Brusturele s-a folosit din cele mai vechi timpuri ca un tonic pentru ficat. Are efect diuretic si ajută la eliminarea toxinelor din organism, tocmai de aceea este un bun remediu împotriva afecțiunilor pielii. Proprietățile sale antiseptice îl recomandă ca tratament pentru acnee, eczeme, psoriazis, pete maronii de bătrânețe, furuncul sau orice tip de iritație a pielii sau scalpului.

Planta are acțiune diuretică și diaforetică, cu eliminarea acidului uric și a toxinelor din organism. Efectul coleretic se datorează principiilor amare care stimulează secreția sucurilor digestive și a bilei, stimulează digestia, funcția hepatică și pancreatică. În uzul intern, brusturele se folosește împotriva răcelii, gripei, afecțiunilor renale, litiazei biliare, hipertensiunii, diabetului zaharat sau furunculilor. Totodată, ceaiurile de brusture ajută organismul să elimine toxinele. În uzul extern, brusturele și-a dovedit eficacitatea împotriva afecțiunilor bucale, herpesului, rănilor și ulcerațiilor.

Complexul de substanțe active precum inulina, mucilagiile, principiile amare, lactonele sesquiterpenice, acizii grași și vitaminele, au determinat studiile de specialitate să dovedească proprietățile benefice asupra sănătății organismului.