Fitodolor acut L97 20 capsule Fares

Fitodolor acut L97 20 capsule Fares

Fitodolor acut, L97, 20 capsule moi este un produs natural cu efect antiinflamator general antialgic, miorelaxant, recomandat în dureri acute cu diferite localizări: cefalee, inflamații ale urechii, sinusurilor, gâtului, dentalgie, nevralgie intercostală, lumbago, cicluri menstruale dureroase, posttraumatisme ușoare.

EVALUAREA EFICIENȚEI a fost realizată în colaborare cu medici de familie.

Fitodolor acut a fost eficient ca unic tratament pentru ameliorarea durerii cu 66,7%, în 24 de ore în toate cazurile, remisia completă a durerii în 57,5% dintre cazurile monitorizate după 3-5 zile de administrare și ameliorarea durerii cu 87,4% în celelalte cazuri.

Tip produs: Supliment alimentar

Greutate netă: 12.6 g

Condiții de păstrare: La loc uscat și la temperatura mediului ambient

BENEFICII

• Efect antialgic, antiinflamator, miorelaxant
• Reduce durerile inflamatorii rapid și eficient
• Nu produce retenție hidrosalina (edeme)
• Nu generează hepato-toxicitate, dependență și rezistență la administrare repetată

Ingrediente:

• ulei gras de negrilică (Nigellae sativae oleum) 100 mg;
• ulei esențial de Lemon verbena (Lippiae citriodorae aetheroleum) 40 mg;
• ulei esențial de frunze de portocal amar (Aurantii amari folii aetheroleum) 40 mg;
• ulei esențial de mentă (Menthae piperitae aetheroleum) 28 mg;
• ulei esențial de mesteacăn galben (Betula alleghaniensis aetheroleum) 24 mg;
• ulei esențial de lavandă spic (Lavandula latifolia spika) 24 mg;
• ulei esențial de smirnă (Commiphorae myrrhae aetheroleum) 20 mg;
• ulei esențial de turmeric (Curcumae longae aetheroleum) 12 mg;
• ulei esențial de copaiba (Copaiferae aetheroleum) 12 mg.

Mod de administrare:

Copii 7 - 14 ani: 1 capsulă ca doză de atac, apoi dacă este nevoie, înca 1 capsulă după de 4-6 ore.

A nu se depași 2 capsule pe zi.

Copii peste 14 ani și adulți: 1-2 capsule ca doză de atac, apoi daca este nevoie, înca 1-2 capsule dupa 4-6 ore. A nu se depași 6 capsule pe zi.

Durata curei: 3-5 zile.

Cura se poate repeta la nevoie și se poate prelungi conform recomandării medicului.

A nu se administra pe stomacul gol.

ATENŢIONĂRI:

Nu se recomandă în caz de gastrită acută, ulcer gastroduodenal acut, hiperaciditate, reflux gastroesofagian, copiilor sub 7 ani şi în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.

SARCINĂ ŞI ALĂPTARE:

Nu se recomandă femeilor însărcinate datorită unor posibile efecte de stimulare a contracţiilor uterine.

Nu se recomandă mamelor care alăptează datorită faptului că substanţele active trec în laptele matern şi pot modifica gustul acestuia.

EFECTE SECUNDARE ŞI INTERACŢIUNI:

La dozele recomandate nu au fost semnalate efecte secundare. La doza de 4-6 capsule pe zi, evitaţi asocierea cu cumarinele, anticoagulantele, antiagregantele plachetare.

Rolul componentelor:
Negrilica - Plantă erbacee din familia Ranunculaceae, originară din estul zonei Mediteraneene, cu tulpina păroasă, cu frunze alterne divizate, cu segmente liniare, cu florile de la albe la albastre cu foliolele învelişului albastre sau albăstrui-albe, şi numeroase stamine; fructul polifoliculă cu baza unită.

În scopuri alimentare şi fitoterapeutice se utilizează uleiul şi seminţele.

Seminţele de negrilică sunt utilizate de sute de ani ca şi condiment sau conservant pentru hrană. Unii consideră că planta reprezintă aşa-zisul kezach din Isaiah (xxviii, 25). Planta a fost decsrisă clar de către Dioscorides, Pliniu a denumit-o Git, denumire sub care o regăsim în perioada lui Carol del Mare, acesta fiind cel care a ordonat cultivarea sa în fermele imperiale de pe domeniul său. În perioada aceea, negrilica a fost frecvent cultivată în grădini, seminţele fiind folosite medicinal în vin, ca stimulent, şi de asemenea ca aromatizant. Seminţele de Nigella au avut locul lor în ediţia din 1721 a London Pharmacopoeia, şi, de asemenea, în Bengal Pharmacopoeia ediţia 1844, fiind incluse şi în Pharmacopoeia of India (1868).

În mod normal sunt utilizate ca aromatizant în pâine, prăjituri, amestecuri de condimente, castraveţi muraţi etc. Astăzi sunt un condiment foarte popular din zona mediteraneană până în India. Au o aromă picantă după unii, sau picant – fructată după alţii, sau oarecum asemănătoare nucşoarei. Seminţele imature sunt amare, doar la coacere completă devin aromate; sunt utilizate de asemenea ca substituent pentru piper.

Seminţele de negrilică conţin ulei volatil (aprox. 0,5%) cu anetol, p-cimen, limonen, carvonă şi thymoquinonă, şi acizi graşi (17% acizi graşi saturaţi şi 82,5% acizi graşi nesaturaţi). Dintre acizii graşi predominanţi fac parte acidul linoleic, acidul oleic şi acidul palmitic. Este prezentă şi substanţa amară nigellina. Seminţele conţin şi alţi compuşi, incluzând componente nutriţionale precum vitamine şi elemente minerale, proteine şi nouă dintre aminoacizii esenţiali. Mai conţin caroten, convertit de către ficat la vitamina A, iar ca elemente minerale întâlnim calciu, fier şi potasiu.

Ca multe alte plante aromatice, seminţele de negrilică sunt benefice pentru sistemul digestiv, calmând durerile stomacale şi spasmele, având efect carminativ în caz de balonare şi flatulenţă. Seminţele coapte sunt antihelmintice, carminative, diaforetice, digestive, diuretice, emenagoge, galactogoge, laxative şi stimulente. Infuzia este utilizată în tratamentul afecţiunilor digestive şi menstruale, în cazul lactaţiei insuficiente, şi în cazul problemelor bronhice. Seminţele sunt mult utilizate în India pentru creşterea secreţiei lactate la mamele care alăptează şi încă pentru eliminarea viermilor intestinali, în special la copii.

După mai mulţi autori, activităţile principale ale seminţelor de negrilică sunt – carminativă, coleretică, antihistaminică, analgezică, antipiretică, antimicrobiană, anti-inflamatoare, emenagogă, diuretică, sudorifică, expectorantă, antihelmintică, imuno-modulatoare, antioxidantă şi anticancer. Extractele obţinute din seminţe au de asemenea efect bactericid, digestiv, diuretic, excitant, laxativ, stimulent, tonic, vermifug, sudorific şi antihipertensiv. Se utilizează ca tratament în astm, bronşită, tuse, gripă, dureri de cap, febră, şi la pacienţii cu cancer ca şi supliment pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Pentru utilizare externă, seminţele sunt pulvisate, amestecate cu ulei de susan şi sunt utilizate pentru tratarea abceselor, a hemoroizilor şi pentru orchitis. Seminţele pulvisate au fost în trecut folosite şi pentru îndepărtarea păduchilor.

S-au realizat foarte multe studii, dintre care multe recente, care au evidenţiat pentru seminţele de negrilică efectele hipotensiv, antitoxic, antioxidand, precum şi alte efecte, ca de exemplu: antiulcerogenic, antihipertensiv, de reducere a colesterolului seric total, a lipoproteinelor de densitate joasă şi trigliceridelor, protector împotriva leziunilor reperfuziei ischemice renale, hipoglicemic, un efect ameliorativ asupra regenerării insulelor pancreatice şi corector al dislipidemiei în combinaţie cu usturoiul.

Pentru unul dintre componentele sale principale – timochinona, s-a arătat un effect antimicrobian, dar şi efecte antiinflamatoare, antioxidante şi hepatoprotectoare.

Mesteacan - Arbore înalt de 30m, cu tulpina ramificată, flexibilă, cu frunze romboidale cu marginea dublu serată şi vârful acuminat. Scoarţa tulpinilor mature este albă, cu ritidom inelar şi lenticele. Florile sunt unisexiate grupate în amenţi, cele mascule câte 2-3 la vârful lujerilor se formează încă din vara precedentă, cele femele au forma unui con alungit. Frunzele se recoltează în stadiul tânăr, în perioada mai-august, prin strunjirea ramurilor.

Mesteacănul a jucat în antichitate un rol de seamă, cultural şi medical, fiind considerat în mod propriu „arborele vieţei”.

Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX recunoştea o acţiune depurativă accentuată pentru coaja de mesteacăn, datorită cantităţii de camfor şi betulină conţinute, producând astfel o stimulare a schimburilor de substanţe organice şi o întinerire. Unii medici considerau frunzele un excelent mijloc de tratare a problemelor metabolice şi diatezelor urice care se manifestă prin gută, reumatism, inflamaţii articulare dureroase, nefrite cronice, hidropizii.

Ceaiul din frunze de mesteacăn ajută la eliminarea acidului uric ajutând astfel în stările gutoase şi în erupţiile cutanate; rezultate bune s-au obţinut cu ceaiul de frunze de mesteacăn în bolile de rinichi şi litiaza urinară.

Tradiţia populară mai foloseşte mustul de mesteacăn, cu gust acrişor şi plăcut, ca un leac puternic contra colicilor, durerilor renale şi calculoase, purificator al sângelui fiind şi o bună băutură răcoritoare.

Prin distilarea uscată a lemnului de mesteacăn se obţine un gudron utilizat în dermatologie.

Proprietăţile frunzelor se datorează conţinutului în flavone, saponine, tanin, triterpene şi ce imprimă acestora efectele diuretice indicate pentru bolnavii cardiorenali cărora le reduce edemele şi albuminuria, favorizează eliminarea acidului uric şi a colesterolului. Mai posedă proprietăţi antimicrobiene şi antireumatice. Scoarţa de mesteacăn se utilizează pentru tratamentul dermatitelor şi îngrijirea părului.

Recent, într-un studiu realizat pe şobolani, un extract etanolic din frunzele de mesteacăn au arătat activitate gastroprotectoare.