Favisvelt T 100 ml Favisan

Favisvelt T 100 ml Favisan

Ingrediente: extract hidro-glicero-alcoolic din plante (1:10), coajă de crușin (Rhamnus frangula), germeni de ovăz (Avena sativa), păpădie (Taraxacum officinalis), fructe de ienupăr (Juniperus communis), frunze de nuc (Juglans regia), fenicul (Foeniculum vulgare), flori de soc (Sambucus nigra), glicerină, alcool etilic, apă

Vă ajută să slăbiți. Contribuie la reducerea stocării grăsimilor, este suport pentru diminuarea celulitei, susține sănătatea sistemului endocrin și hepato-biliar, ajută la menținerea funcției laxative a colonului. Suport pentru eliminarea paraziților.

Este util în curele de slăbire (este o componentă a programului de slăbit FAVISAN)

Mod de utilizare: supliment alimentar, 40 de picături (1 linguriță), cu o oră înainte de mesele principale în puțină apă sau ceai

Doza zilnică recomandată: 2 x 40 de picături

Nu se utilizează în caz de sarcină, lactație.

Rolul componentelor:

Crușinul este o plantă medicinală, ale cărei proprietăți purgative ale se cunosc încă din secolul XIV-lea, când pentru prima oară este citat de către italianul Pietro Crescenzi. Acesta era recomandat în stările de constipație pentru efectul de reglare a scaunului în cazurile când intestinul gros devine „leneș”.

Este un arbust indigen, cu o scoarță netedă, lucioasă. Frunzele sunt alterne, eliptice iar florile sunt mici, unisexuate, de culoare alb-verzui. Fructul este o drupă verde, care la maturitate devine purpuriu închis sau neagră-violet. Înflorește în prioada mai-iunie.Crusinul poate fi întâlnit în diferite regiuni ale țării, prin lunci, la margina pădurilor și în crânguri. În unele locuri este numit crasci, lemn-câinesc, patachina.

Frunzele dar mai ales scoarța de crușin exercită acțiuni purgative și laxative, provoacaă eliminarea conținutului tubului digestiv, efect coleretic și colagog asupra bilei mărindu-i secreția, proprietăți vermifuge și au o acțiune relaxantă asupra musculaturii intestinale. Aceste proprietăți sunt determinate de compușii activi din crușin și anume de derivații antrachinonici glicozidați, mucilagii, oze, sitosterol. Fructele au acțiune protectoare, regenerantă și antioxidantă, fiind bogate în vitamine, minerale și acizi grași. Crușinul este indicat în tratamentul contra hemoroizilor, stărilor obstructive ale tractului biliar, precum și pentru detoxifierea sângelui în stările toxice asociate afecțiunilor digestive și intestinale. Extern, crușinul poate fi utilizat, sub formă de decoct, ca apă de gură pentru afecțiunilr gingiilor și infecții ale gurii și pentru infestări ale sclapului.

Administrarea pe o perioadă îndelungată de timp a preparatelor cu crușin determină pierderi masive de apă și electroliți iar supradozarea produsului cât și consumul de fructe poate determina iritația mucoasei gastrice, colică, diaree hemoragică. Este contraindicat femeilor însărcinate deoarece poate provoca un avort cât și femeilor care alăptează datorită colicilor și diareei ce pot sa apară la sugari.

Primele utilizări ale ienupărului în scopuri medicinale au fost consemnate în urmă cu trei milenii, în zona muntoasă a Indiei, spre Tibet, unde era folosit contra bolilor pulmonare, dar și în ritualurile de purificare ori de alungare a spiritelor rele.

Ienupărul sau jneapănul, cum este cunoscut la noi, este un arbust conifer, răşinos, rezistent la ger şi secetă, fără pretenţii faţă de sol. Fructele sunt galbene şi conţin ulei volatil , zahăr invertit (cca. 30%), alte glucide, acizi organici (gliceric, acetic, malic, formic), răşini, săruri minerale, vitamina C, tanin, flavonoide, potasiu, calciu, un principiu amar. Uleiul de ienupăr, folosit din vremuri străvechi, este recunoscut şi astăzi pentru proprietăţile sale antiseptice, antireumatice, depurative, antispasmodice, astringente, diuretice şi tonice.

Studiile arată că fructele de ienupăr inhibă sinteza PG (prostaglandine), fapt care indică utilizarea acestuia pentru dureri artritice. Ienupărul este utilizat frecvent în tratamentul reumatismului, artritei, gutei şi a altor stări artritice asociate cu acumularea acidului uric. În aceste cazuri el contribuie la excreţia acidului uric pe cale renală. În mod evident extractele de ienupăr inhibă factorul activator trombocitar, care împiedică coagularea sângelui. De asemenea extractele din fructele de ienupăr au acţiune antioxidantă.

Cercetările pe animale indică pentru fructele de ienupăr, reducerea glucozei din sânge în diabetul provocat experimental, acest fapt nu s-a testat pe om. Ienupărul şi uleiul volatil se bucură de o îndelungată şi însemnată reputaţie de diuretic în medicina populară, fiind folosit în tratamentul unor tulburări renale şi vezicale.

În aplicări externe, uleiul esenţial diluat se infiltrează în piele, ajutând la calmarea durerilor musculare şi nevralgie. O inhalaţie de vapori, cu ulei volatil de ienupăr, poate fi utilizată în tratamentul bronşitelor şi infecţiilor pulmonare.